Acu sa va spui ce am facut:
Pai drumul a fost foarte scurt am plecat sambata 5.07
dimineata iar luni seara eram in Satul Elbrus
cazati(si cu autorizatie de acces in zona de la
Pagraniciski Komandatura-23$). Marti am luat-o spre
tabara Zeleonaya Gastinitsa, am trecut pe la Salvamont
Sheldade unde am luat ceva informatii despre varfuri
si am cumparat ceva piese de echipament fiecare dupa
propriile puteri, ceea ce a fost super a fost
intalnirea cu Vladimir Gonchar, nu stiu daca unii au
auzit de acest alpinist rus(eu unul parca ii stiam
numele, cand am ajuns acasa aveam sa aflu ca el
deschisese o premiera pe Lhotse). Din Satul Elbrus am
plecat pe la 10 pe o ploaie marunta, in Zeleonaya
Gastinitsa am ajuns pe la 21. Vremea destul de rea.
A doua zi am plecat pe ghetarul Djantukat spre varful
Gumachi, am ales o ruta destul de periculoasa
nefrecventata(asta din necunostinta) insa avea sa ne
opresca o ploaie sau mai bine zis o mazariche deasa,
intrasem intr-un white-out in toata regula, se auzeau
in apropierea noastra caderi masive de pietra(peste o
zi avea sa vedem cam ce inseamna o cadere de pietre in
CAucaz, bolobani de 3-4m diametru), am decis sa ne
intoarcem in tabara. Miercuri am decis sa plecam spre
Vf. Djan Tugan 3991m. Am urcat cresta estica 2B,
traseul a durat 11 ore insa a meritat. Pe acest varf
am simtit ce inseamna altitudinea, m-am simtit destul
de rau.
Joi a fost o zi cu surprize, pentru fiecare in parte
cand s-a uitat in oglinda. Toti am fost arsi de soare
intr-un hal fara de hal, parca ne bufnise butelia in
fata, nici mama cremei nu avea ce sa ne mai faca. Si
fiecare isi facea griji in felul lui, unul(eu) ma
gandeam ce fel o sa arat la nunta soramii, Cristi
Dobre se gandea c-am cum o sa arate la sedinta de la
Bucuresti, pe Kayaku si pe O ii durea in 14.
Oricum am plecat eu Kayakul si cu Cristi pe ghetarul
Baskara, unde ne-am jucat cu suruburile de gheata
intr-o crevasa, am facut ABALACOV, am facut rapel cu
recuperarea surubului de gheata (multumim Emei pentru
schema).
Vineri avea sa ne intoarcem in Satul Elbrus.
Duminica am plecat spre Elbrus. Am urcat cu telecabina
la 3500m. de aici am urcat pe jos pana la
Priut(4200m.) unde am pus tabara. La ora 2 noaptea am
plecat spre Elbrus. O a abandonat primul datorita
inghetului(nu stiu exact pe unde, pe la ce
altitudine), mie mi s-a facut rau pe la 5000m si am
renuntat(cu gandul ca nu m-am aclimatizat si sa incerc
seara urmatoare). Oricum obiectivul trebuia atins pe
varf au urcat Cristi si Kayakul. Felicitari.
Eu si cu O am mai incercat sa urcam in urmatoarea
noapte dar(mie unuia mi-a cedad organismul iar, nici O
nu a astepta prea mult) am coborat inapoi la Priut. Eu
unul am renuntat. Poate acest lucru ma va motiva sa
merg si la anul(SIGUR VOI MERGE).
Ca si concluzie si trairi personale vreau sa spun ca
am fost uluit, nu stiu in primul rand esti uluit de
peisaj, DOamne cand am vazut Djan-Tugan(in limbaj
local Aparatorul Soarelui) si Baskaratau vreau sa spun
ca este ceva imaginabil. Nu pot reda in cuvinte ceea
ce am vazut. POate la anul ve-ti dori sa vedeti si
voi. Va ambitionez.
Insa ceea ce pot spune (patite pe pielea mea) este ca
trebuie antrenament si experienta in muntii din tara,
asa ca daca va ganditi sa mergeti in Caucaz si vreti
sa faceti ceva trebuie experienta, antrenament si
multa vointa. Experienta in muntii inalti o deprinzi
doar in muntii inalti si poate de aceea ma bucur ca am
avut acest prim contact si sa-mi contorizez greselile.
Legat de mitul vamesilor spagilor etc. va pot spune ca
drumul a fost OK, probleme au fost la procurarea
permisului de acces in zona si sa ne inregistram la
politia din Tirnauz. In rest OK cu 100$ te descurci cu
drumul si micile spagute.
Mancare gasesti si acolo exact ce este si la noi si la
aceleasi preturi.

Catalin Onceanu

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii