Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - 21 octombrie 2006 :: Drumet de toamna, prin Leaota

21 octombrie 2006 :: Drumet de toamna, prin Leaota

Album foto Alpinet (MUNTII LEAOTA)


21 octombrie 2006:: Valea Ghimbavului - Vf. Leaota (2133) - Muntele Tarca - Culmea Cumparata - Cantonul Andolia

     Ne-am agitat cateva zile, nestiind incotro sa pornim. Malaiesti, Vanturis, La Lacuri, Piatra Craiului sau Piatra Mare … nu erau prea convingatoare. Pana la urma a trebuit sa existe cineva sa pronunte cuvantul asteptat, dar nebanuit … Leaota. Si asa a ramas.
Soseaua Bran - Rucar    O dimineata placuta de toamna ne astepta … destul de friguroasa, dar cu un soare ce facea din cand in cand cu ochiul printre Cirrusi. Las` ca azi ne tine de bine … Am iesit din oras, tarziu, cred ca dupa 10 dimineata, constienti ca o sa cam avem de alergat. Da` fara palpitatii, nu-i atata farmec, iar scopul turei, fotografii de toamna, ne cam facea cu ochiul dupa vreun apus in urma unei creste.
    Prima pauza, prin serpentinele Moeciului. Soare, munti, nori zambareti, si multa multa culoare … tot cocktail-ul asta al naturii, ne astepta, la marginea unei parcari. N-am zabovit prea mult, ne-am facut de cap vreun sfert de ceas, dupa care am luat intre roti, din nou, serpentinele spre Rucar … o scurta pauza pe la marginea Oratii, unde babuta simpatica ce vine cascaval la marginea soselei, ne-a povestit legenda bataliei de la Posada, in timp ce-i suduia pe ce-si arunca gunoaiele din masina, in coltul ei de afacere. Ne-am fi bagat un pic intre cotloanele cetatii Oratii, da` ne eram prea intarziati. Intr-un tarziu ajungem in Dragoslavele, locul de intrare spre Leaota. Un satean ne dirijeaza spre drumul de pe Valea Caselor, si dupa ce lasam in urma ultimele acareturi ale satului, parasim valea. Stiam de ceva ani, de existenta drumului forestier, peste Saua Prislopului, pana in Valea Ghimbavului. Cu Secarea in spateAcum era ora sa aflam, daca este practicabil sau nu … in caz contrar, tura noastra esua, inainte de a incepe. Primele serpentine spre cota 1105, ne aduc primele emotii. Drumul e ingustat de un sant de scurgere a apei, si cu greu, piticul Polo se strecoara la deal. Dupa cativa kilometri buni, ajungem in saua ce desparte Piatra Dragoslavelor (1434 m) de muntele Albescu, pinten hotarat al Leaotei, inspre vest. Ehh, ce-am lua-o de aici la pas, pe culmea lunga, pana sus pe Leaota. De ar fi vara si ziua mai lunga …
     O coborare lunga, cu emotii, pana in Valea Ghimbavului, ne scoate pe drumul forestier ce urca pana sub culmea principala a Leaotei. Mai traversam cativa kilometri (de la Dragoslavele pana aici vor fi 15, anevoiosi, de drum forestier, destul de practicabil), si in curtea fostului canton Andolia, lasam masina. Aici, cineva-si construieste o mare vila … care am impresia ca a luat locul, tocmai fostei cabane parasite, in podul careia dormisem cateva toamne in urma. Nu prea imi amintesc multe despre locul asta, da` poate-si aminteste Conu` Cornel Roman, de ciorba de burta, cu care-l asteptasem seara, pe la micul nostru bivuac.     Intre trei vai (Andolia, Cumparatei si Lupului) avem de ales calea spre Leaota. Sa fie Valea Cumparatei, ca pe aici mai fusesem, si poate ceva ceva mai cunosc … de-o fi. Leaota (2133)
Drumul forestier mai urmeaza firul vaii, dar dupa prima suta de metri ne dam seama ca am facut bine sa lasam masina la Andolia. Drumul a fost rupt de un torent, si nu prea mai ai pe unde trece. Mai sus … la confluenta Cumparatei cu Secaruile (ce coboara de sub culmea de legatura Bucegi – Leaota), ne dam seama ca puteam trece … cu tancul. Plecasem la ora 1 fara un sfert, de la canton, si goneam un pic, sa nu pierdem vremea. Dupa cateva minute, se da startul la dezbracate. Mai intai eu, apoi Carmen, Silvia si Mihaela si in cele din urma si Lau, mai friguros el, de felul lui.
    In capatul drumului forestier, la confluenta celor doua Cumparate, parasim directia, si pe un vechi drum de exploatare, urcam in dreapta, multe serpentine, pana iesim intr-o padure rara de foioase, foarte pitoreasca. Lectia de meteoPe drum, desi e trecut de pranz, si soarele e sus, intalnim portiuni de gheata, pe unde incremenisera baltile, sub frigul noptii. Ierburile verzi, se cazneau sa respire sub capcana rece, printre frunze uscate, tintuite si ele la pamant de frig. La soare, scoatem scafarliile prin iarba inalta, ingalbenita de toamna, privind cu nesat spre muntele Secarea (1889 m), ridicat mult in stanga noastra. Dinspre Leaota nu vedem mai nimic, la adapostul unei paduri reci de molid, decat din cand in cand, cusma sumbra a Muntelui Raiosu. Acolo trebuie sa ajungem. Mai greu, insa … Drumul se pierde printr-o taietura veche (exista si acum sase ani), la liziera padurii, nemaistiind incotro sa o luam … asa ca pe ghicite. Pe unde ni se pare mai respirata padurea, incercam sa ghicim potecute firave, pierzandu-ne in detaliile lor marunte. Dar e bine ca e traversabila zona … tinem cand curba de nivel, cand linia de panta, incercand sa ghicim la , liziera de sus. Un izvor amenajat, intalnit in cale, ne da semn ca am mers bine.  E poteca ce duce la stana din Raiosul, pe care o gasim in larga poiana de pe culme.     Am iesit la gol, undeva la 1700 metri altitudine, intr-o pajiste inalta, peticita din loc in loc de urmele fostei ninsori. Ah, de-am fi venit luni-marti pe aici … era o feerie, dupa zapada.


Culmea Rateiului
Culmea Rateiului (2018 m altitudine)

    Pe linia de cea mai mare panta, urcam prosteste primul umar al culmii Leaota, lasand in urma Raiosul, cu pajistile sale, ce se pierd departe, peste Cioara. Ajunsi intr-o zona mai dreapta, ne tragem sufletul. Gata … pauza de imprastiat privirile peste tot. Si aveai ce vedea … Bucegii, cu zapezile ce inca mai tineau sus pe Omu si pe Obarsia; Craiul, scaldat in soare, Iezerul, un mare U despre care ma tot intrebau fetele, daca atat de mare este … Si este …
Stana din Cumparata    Deasupra noastra, ne face cu ochiul, abruptul vestic al Leaotei, intunecat, inchis intre culmea pe care urcam, si muntele Vija (una din cele mai salbatice culmi ale Leaotei, coboara pe Vija spre lunga valea a Badenilor, o culme cu abrupturi, cu grohotisuri si jnepenis, care da o nota destul de alpina Leaotei, un munte cunoscut mai ales pentru platourile sale).
    Soarele s-a cam bagat prin nori, si intr-un fel e mai bine, ca nu transpiram prea mult pe culmea lunga. Si urcam … si tot urcam … cred ca Silvia ne cam pomeneste, ca mergem prea repede. Stiam ca e o culme lunga, ce-ti scoate peri albi, cand ajungi pe primul varf (2043 m), si-ti dai seama ca mai ai ceva de mers pana pe cota maxima. Dupa un urcus obositor, iata-ne in culmea principala, deasupra unui abrupt nordic, ce se lasa cateva sute de metri pana in saua Tarca. Noi ne indreptam pasii spre sud, traversand culmea lata, si cu iarba inalta, pana pe Vf. Leaota, la cota maxima de 2133 metri. Suntem langa momaia ce indica varful (parca mai daramata decat in primavara), si vantul puternic ne trezeste din vise … e sfarsit de octombrie, mai pune d-le o haina pe tine …
    Ne tolanim la adapostul momaiei. Fiecare trece la program de libera miscare. Lau cauta, prin teleobiectiv, crestele Sub culmeFagarasului, ascunse pe undeva dupa Iezer, intre fasii de nori. Fetele se invart de jur imprejur, ghicind muntii ce ne inconjoara, cu harta sub nas. Iar eu, consider … ca e un moment numa` bun sa trag un pui de somn. Si nu oricum … ci cu o repriza doua de sforaituri. Multumiti ca nu s-a daramat momaia peste mine … Intr-un final Carmen ma trezeste … da, cred ca am dormit cam mult. Hehe.
    A iesit soarele, si e o mai mare bucurie sa vezi toate culmile astea, intr-un galben portocaliu, cu o camasa mare de albastru deasupra. Ma invart de jur imprejur, fotografiind culmile, doar doar mi-o iesi de o panorama. Cel mai frumos se vede Rateiul, unul din varfurile de peste 2000 din muntele asta.
   Cu greu ne desprindem de varf. Si asta o facem abia pe la ora cinci, cand deja soarele coborase mult. Ne lasam pana in Saua Tarca, pe panta aia dementiala (n-as urca pe aici, nici sa ma bati; de altfel vom vedea mak jos ca poteca spre Leaota nu urca acea culme, ci merge mai pe curba de nivel, chiar pana sub varf … dar drumul stiut este cel mai bun, intotdeauna). Ajunsi in sa, trecem peste muntele Cumparata (Tarca) pana cand vedem in stanga o potecuta, printr-o zona pamantoasa. O luam la ghici, nestiind de duce undeva. Da` parca nu voiam sa mai urcam, pana pe varful Cumparata.
La stana din Cumparata
La Stana din Cumparata. Muntele Tarca (Cumparata)


    Fara sa ne dam seama, intrasem pe poteca marcata, ce duce spre Bucegi, scurtand pe alocuri creasta, pe curba de nivel. Intram in padurea deasa, de molid, dar dupa cateva minute de mers, traversam poieni frumoase pe sub creasta. Tinta noastra este Stana din Cumparata, aflata la marginea padurii. Ne strecuram printr-o mica Secarea Mare (1889 m)vaioaga, incurcata prin molizi desi, dar iesim in marea poiana de la stana. Un soare galben-portocaliu, de apus, ne ameteste. Un cer albastru, presarat cu norisori multi multi si ingramaditi, ca niste oite pe tarla, ne uimeste. E ceva de vis pe aici. Ohh, ce-as mai ramane peste noapte, la un bivuac fortat la stana asta … sa ne bucuram si de rasarit. Ultimele umbre se lasa peste Secarea, in culori calde de seara. Cu greu ne lasam plecati de la stana. Cand parasim micul adapost, ultimele culori rosii se ascund dupa Piatra Dragoslavelor. De la Piatra Singuratica, incoace, nu am mai prins asa apus …
    La capatul poienitei ce se lasa pe culmea Cumparata, traversam o zona cu multe . Pe aici ar trebui sa fie o poteca, dar nu gasim decat ierburi de savana, si trunchiuri mari de copaci prabusiti, peste care ne tot obosim sa trecem. Se lasa intunericul, si de nu gasim poteca, suntem cam pierduti. Intr-un final, ne dam seama ca am gresit, prin zona asta cu obstacole, si lasandu-ne spre dreapta, sub culme, gasimt cararea buna, foarte bine pronuntata … dar nemarcata. Intram pe ea in padure, si de acum incolo vom cobori doar pe intuneric. Si ce intuneric … Jumatate de ceas, pana in firul vaii, am cantat, mai mult racnind, si cat mai oribil posibil, acompania de fluieraturile lui Lau. La cat de afoni eram … sigur am alungat toti ursii, de care se pazeau fetele cu frica … asa ca pana jos n-am dat de nici unu`. Da` jos n-am mai dat nici de poteca. Prin intuneric, bajbaim malul apei, trecand dintr-o parte in alta, cand nu mai puteam continua, sarind peste pietre, cu emotii ca ne facem si baita de seara (Silvia a reusit la un momendat un scurt dus), pana cand intr-un final dam de confluenta Cumparatelor, unde gasim capatul drumului forestier. Rasuflam usurati …

Independence Day
Apus peste Piatra Dragoslavelor

   Pana la masina, tragem tare, fluierand a bucurie … am ajuns intregi si nepapati de urs…
    Un drum obositor ne asteapta …. pana la Dragoslavele, cu emotii la fiecare trecere mai grea, ca masina e mica si timida. Intr-un tarziu, dupa vreo trei ceasuri de la liman, ajungem pe la casele noastre, obositi de mers, dar odihniti de ce am vazut …
    Urma o noua zi … o noua pledoarie pentru toamna. Pe undeva prin muntii Bodocului.
    Noapte buna Leaota …

Albumul foto complet (LEAOTA) - Emi Cristea, Asociatia de Turism FLOARE DE COLT Brasov

Autor: Emi Cristea
Înscris de: Emi Cristea
Vizualizări: 8108, Ultima actualizare: Joi, 26 Oct 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii LEAOTA  
Comentariu
Mihaela-Alina Stanciu Mihaela-Alina Stanciu, Vineri, 27 Oct 2006, 21:53

Deși contracronometru, ați avut parte de o tură frumoasă! Dar unde ai găsit tu Tarca? Că la nord de Leaota eu știam de Mitarca.:-?:-)

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Sâmbătă, 28 Oct 2006, 2:34

Cum cobori de pe Leaota, spre nord, e o zona mai putin inalta, la vreo 1700-1800 metri. Spre vest ii zice Muntele Cumparata, iar spre est (spre Valea Brateiului) se numeste muntele Tarca (cu ț)

Mihaela-Alina Stanciu Mihaela-Alina Stanciu, Sâmbătă, 28 Oct 2006, 14:49

Zona o știu, dar te întrebam unde ai găsit tu toponimul Țarca.:-? Eu am două hărți cu Leaota și în ambele apare Mitarca și nu Țarca.

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Sâmbătă, 28 Oct 2006, 14:54

Harta mea e mai "obosita":-D
S-or fi pierdut literele datorita anilor...:-D

Mihaela-Alina Stanciu Mihaela-Alina Stanciu, Duminică, 29 Oct 2006, 0:06

Iar "T"-ul a devenit "Ț".:-P De curiozitate, verifică și numele pârâului omonim, afluent-dreapta al Brăteiului, poate acolo denumirea o fi rămas intactă.:-)

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Vineri, 7 Sep 2007, 10:46

Alina, dupa cum spuneam, harta mea e "obosita", si pe acolo pe unde scria Mitarca s-a rupt. Prin urmare, ai dreptate.:-D

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org