Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Aradeni la inaltime: cum am cucerit Moldoveanu!

Aradeni la inaltime: cum am cucerit Moldoveanu!

Au fost odata trei aradeni… si Moldoveanu.

Care trei aradeni? Sorin, Calin si Kelly.

De ce Moldoveanu? Pentru ca e acolo.

De ce sa urcam pe cel mai inalt varf din Romania? Pentru ca putem.

Astea sunt ideile care au stat la baza acestei experiente. Bun, am decis sa urcam pe acoperisul Romaniei. Dar totusi lipsea ceva. Kelly a stiut exact ce: pentru ca totul sa fie mai interesant si inedit, trebuia o coborare cu bicicletele pe Transfagarasan. Uhuu! 50 de km de sosea in panta, multe curbe, viteza si un peisaj extraordinar! Dar hai sa o luam cu inceputul…

Ziua 1 – Marti 01. Sept.2009

Am pornit cu masina din Arad, in jurul orei 10. Am facut o oprire in Sibiu, ne-am invartit putin prin Piata Mare si am mers mai departe. Am ajuns in satul Cartisoara, locul in care incepe Transfagarasanul. Deja aerul incepea sa se raceasca iar maiestuosii munti sa ni se arate. Am ajuns la Balea Lac pe la ora 18. Ne-am uitat putin prin jur, tarabele asezate una langa alta erau pline de carnati, branza, covrigei si tot felul de delicatese. Lacul era la locul lui, linistit, limpede si rece. Undeva desupra celui mai lung tunel din Romania (887m prin munte), era un semn mare care indica directia spre tiroliana… insa din pacate nu era in functiune. Eu a trebuit sa iau o bluza pe mine si sa schimb pantalonii scurti cu cei lungi. Era mult mai frig decat jos. Am instalat cortul, am servit un ceai fierbinte la cabana Balea Lac si dupa o masa copioasa la lumina lanternelor ne-am bagat in sacii de dormit. Prima noapte dormita in cort la o altitudine de 2054 m.

Ziua 2 – Miercuri 02. Sept.2009

Dimineata ne-am trezit destul de amortiti, am strans cortul, am inchis totul in masina, ne-am pregatit rucsacurile si am pornit spre cabana Podragu (2136m). Drumul a fost lung si destul de obositor dar peisajul era mortal… la propriu. Pe marginea potecii puteai vedea cate o cruce care iti spunea cine si cand a murit in locul respectiv. Am trecut prin portiunea numita sugestiv “La trei pasi de moarte” si dupa vreo 3 vai am ajuns in sfarsit la cabana Podragu. Am fost cazati intr-o camera mare cu 20 de paturi. Se vorbeau 5 limbi diferite in camera aia. Inainte sa atipesc tin minte ca un roman se certa cu o tipa (banuiesc de origine evreiasca) din cauza faptului ca tipa vroia sa doarma cu geamul deschis si asta era racit cobza. Somn usor.

Ziua 3 – Joi 03. Sept.2009

Dimineata ne-am facut incalzirea, am facut rucsacurile mai usoare si am pornit spre Moldoveanu. Am trecut de prima creasta si am putut in sfarsit sa vedem varful. Era inca departe dar faptul ca il aveam in fata era un bonus pentru moral.

DSCF2061

Din nou vreme frumoasa, soare, peisaje mirifice… si cruci. Exact, Fagarasii au facut foarte multe victime si de fiecare data cand vedeam o cruce ne imaginam cum a patit-o persoana respectiva. Destul de tragic. Tot mergand, cele doua varfuri, Vistea si Moldoveanu, erau tot mai aproape si tot mai mari. Ajunsi la baza am inceput o urcare abrubta. Dupa vreo 30 de minute am ajuns pe varful Vistea! O semi victorie! A fost extraordinar avand in vedere ca e al treilea varf din Romania cu doar 17 metri mai “scund” decat tinta noastra. De pe Vistea se vedea in zare Moldoveanu. Pe tablita scria 15 minute. Dar cand il vedeai in fata emotia te facea sa crezi ca poti ajunge in 5! Si am pornit. Incetul cu incetul ne apropiam… am ajuns in portiuni mai grele, mai periculoase, dar am trecut cu brio. Am ajuns in sfarsit pe varf, pe Moldoveanu! Deasupra tuturor! Nu se poate exprima in cuvinte ce simti in acele momente. Am sa incerc totusi: bucurie, victorie, fericire, oboseala, emotie, adrenalina, usurare, optimism, motivatie, uimire, multumire, entuziasm, libertate. Un cocktail de emotii care te fac sa te simti cu adevarat bine.

DSCF2229

Am inspectat locul, era o suprafata destul de mica, stalpul cu tabla erau in mijloc, langa el o cruce si peste tot unde te uitai peisajul era superb. Vantul batea nu foarte tare dar il simteai si erau momente cand sufla si simteai ca iti iei zborul (bineinteles nici eu nu sunt foarte greu). Am fost uimiti sa vedem, pe langa drapelul prins de stalp, o multime de obiecte personale lasate acolo de cei care au urcat si ei pana in varf. Monede din mai multe tari, iconite, poze, esarfe, tricouri, etc. Am inceput sa ne cautam si noi de obiecte pe care am putea sa le lasam, asa ca eu am lasat busola veche cu care se ghida tatal meu prin aceeasi Fagarasi cu 25 de ani in urma, Calin a lasat un batic pe care l-a cumparat prima oara cand a fost la mare si pe care l-a purtat prin toate peripetiile timp de vreo 10 ani si Kelly si-a lasat sapca pe care a scris un adevarat memoriu Le-am legat cu totii de stalp si ne-am pus sa mancam. E frumos sa mananci la 2544m cu o asemenea priveliste. Cu siguranta iti pica bine.

Intre timp a ajuns pe varf un grup mai mare de tineri, veniti din Sebis, Bucuresti si Ungaria (presupun). Am discutat, am facut poze, ne-am uitat la peisaj pana ne-am saturat si dupa doua ore petrecute pe varf am coborat. Incetul cu incetul Moldoveanu ramanea in urma la fel de singur si linistit cum e mai tot timpul. Noi am ajuns la cabana Podragu unde am petrecut din nou noaptea.

Ziua 4 – Vineri 04. Sept.2009

Dimineata, pregatiti de drum, ne-am luat la revedere de la doamna Corina care are grija de cabana si care s-a purtat foarte frumos cu noi si am pornit spre Balea Lac. De data aceasta am ales un traseu diferit de cel pe care am venit. Traseul de creasta se zice ca e mai periculos dar mai putin obositor. Si intr-adevar sa mergi pe creasta e mai putin obositor decat sa traversezi patru vai. Din nou peisaje frumoase, lacuri limpezi ca lacrima si poteci inguste cu prapastie de ambele parti. Peste tot stanca si iarba de maxim 5 cm. Am trecut si pe langa monumentul Nerlinger (”Aici ne oprim pentru cateva clipe intr-o pioasa reculegere langa piatra comemorativa ridicata in amintirea celor doi turisti din Sibiu, cari in 30 iunie 1934, alunecand de pe poteca din cauza ploii si a cetii, si-au gasit acolo o moarte nemiloasa.“). Am ajuns intr-un final la Balea Lac, unde ne-am reunit cu masina si cu biciclete. Si totodata ne-am intalnit si cu tipul care culege taxa de parcare. “De cand sunteti aici? –Aaaaa, de marti…”. Am instalat din nou cortul, am mancat bine la Cabana Paltinu si am sarit in sacii de dormit.

Ziua 5 – Sambata 05. Sept.2009

Ne-am trezit, ne-am uitat unii la altii si am constatat ca a fost mai cald decat in prima noapte. Am mancat bine dupa care am dat jos bicicletele. Tin sa precizez ca Balea Lac se animeaza in weekend. Parcarea a fost plina si lumea multa. Unii faceau mici, altii dadeau raiduri pe la tarabe, iar noi ne pregateam bicicletele pentru coborare. Am decis ca prima data sa coboram pe partea de Nord a Transfagarasanului. Am umflat rotile, am luat apa, vestele reflectorizante, ochelarii si am pornit!

DSCF2580

Coborarea a fost nemaipomenita. Nimic nu se compara cu o coborare cu bicicletele pe Transfagarasan. Viteza, curbe periculoase, slalom printre masini si o frumoasa senzatie de libertate. Am ajuns in satul Cartisoara unde se termina Transfagarasanul. Ne-am oprit in centru, eu si Kelly ne-am pus pe o banca si Calin a facut autostopul pentru a ajunge inapoi la Balea Lac. Dupa o ora de asteptat s-a intors Calin cu masina. Am pus bicicletele sus si am urcat inapoi la Balea Lac. Pe drum a inceput o ploaie foarte grea. Initial, planul era ca de la Balea, doi sa coboare cu bicicletele pe partea de Sud a Transfagarasanului si unul sa-i urmeze cu masina. Am ajuns sus la Balea si intrebarea era: “Ploua. Mai coboram cu bicicletele pe ploaie?” Raspunsul a venit: “Da!”.

SudTransfagarasan_1_6_sep._2009_259

Am luat pelerinele pe noi, ne-am echipat, iar cand sa pornim ploaia s-a oprit. Mai picura putin dar era OK. Si am coborat. Pentru mine coborarea asta pe partea de Sud a fost mult mai frumoasa decat ce pe partea de Nord. Si cred ca si Kelly e de aceeasi parere. Totul e frumos pana cand Kelly vede doua masini oprite in fata si striga: “STOP! URSI!!”. Eu deja la “STO” am apasat franele. Si le-am apasat atat de tare incat mi s-a blocat roata pe spate, bicicleta a luat-o razna si am cazut. M-am ridicat si am privit inainte. Intr-adevar erau ursi. Doi. Mama si puiul, in mijlocul drumului. Am decis sa nu riscam si am pus bicicletele sus pe masina. Mai departe am mers cu masina.

Si pentru ca m-am luungit, am sa va spun pe scurt cum s-a incheiat excursia. In noaptea aia am ajuns la barajul Vidraru si am dormit in masina pe baraj. Duminica am trecut prin Targu Jiu, pe la parcul lui Brancusi, prin Drobeta Turnu Severin, pe la Portile de Fier, am oprit putin in Orsova, Timisoara si Arad.

Asta a fost tot. O experienta de neuitat; asa am cucerit Moldoveanu!

Numai bine,

Sorin

 

Autor: Sorin Tataru
Înscris de: Sorin Tataru
Vizualizări: 7599, Ultima actualizare: Vineri, 25 Sep 2009



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Fără foto cezar jipa, Luni, 28 Sep 2009, 15:28

chestia cu biticlele a fost mai tare, felicitari ptr.tura facuta, sunteti mai tinerei si o sa va aduceti aminte de ea peste ani si ani.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org