Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Bucegi II: Valea Morarului

Bucegi II: Valea Morarului

9 octombrie 2005

Zilele liniștite de toamnă, ferite de capriciile verii, dar și de riscurile hibernale, sunt ideale pentru explorarea universului misterios al abrupturilor nemarcate ale Bucegilor. Pentru prima incursiune a lui Marius și a lui Ion (alias John), mai tineri colegi de breaslă, în lumea traseelor nemarcate, am ales frumoasa vale a Morarului, în speranța, ce s-a dovedit în final pe deplin satisfăcută, de a le stârni apetitul pentru o mai intimă apropiere de împărăția abrupturilor. Mulți dintre cei care au ieșit de sub tutela marcajului au început fie cu Alba, fie cu Morarului, dacă autonomia și-au câștigat-o în Bucegi. În Crai lucrurile stau un pic altfel, primele amintiri legându-se la majoritatea de brâuri, nu de văi.

Plecăm cu noaptea în cap pentru a evita busculada automobilistică de pe DN1, astfel că la 8.00 Marius parchează mașina lângă gara din Bușteni, scoatem rucsacii din portbagaj, și cu hanoracele pe noi, dat fiind frigul de-afară, plecăm spre Gura Diham în pas vioi, să ne dezmorțim un pic. Parcurgem o vale liniștită, adormită, obosită după terminarea paradei estivale de nesfârșite corturi și grătare.
Poiana Fânului în plină vară

Părăsim șoseaua cam pe la mijlocul distanței Bușteni - Gura Diham, în locul unde valea se lărgește puțin pentru a face loc Poienii Fânului, și ne abatem la stânga, unde zărim intrând în pădure un drum forestier alături de poteca noastră. Pe drum sau pe potecă, urcăm susținut prin pădurea de foioase, câștigând mai bine de 300 metri în altitudine.
Drumul tunului (Plaiul Fânului)

Treptat panta se domolește, poteca largă cotind ușor la dreapta pentru a evita înălțimea Gâlma Mare, pe care o va ocoli pe la nord, pe larga curbă de nivel orientată spre stânga. După mai bine de jumătate de oră de la intrarea în pădure, o lină coborâre spre sud-vest ne aduce în marea Poiană Coștila, loc de popas după prima repriză de marș. Odihna ne este încununată pe vreme bună de o privire de ansamblu a feței nord-estice a Coștilei, cu creasta Gălbinelelor, flancată de văile Coștilei în stânga și Mălinului în dreapta.
Coștila și Poiana ei

Din Poiana Coștilei părăsim marcajul bandă galbenă, ce urcă spre stânga în Valea Cerbului, și continuăm pe triunghiul roșu, care ne îndrumă spre nord, pe la poalele Morarului și Bucșoiului la Pichetul Roșu.
Trecem repede peste albia secată a Văii Cerbului și ne angajăm pieptiș pe pantele Morarului. Pe alocuri întâlnim bolovani uriași, prăvăliți cine știe când de pe meterezele Morarului.
Poteca ia destul de mult în înălțime, până pe Piciorul Bujorilor, unde zărim la dreapta, printre copaci, o căsuță adăpost, folosită de buștenarii iubitori de munte. Odată ocolit acest contrafort estic al Morarului poteca pierde din înălțimea câștigată. După ce trecem de Valea Bujorilor poteca se abate spre nord-vest ajungând în câteva minute în valea largă a Morarului.
Cam prin zona în care poteca marcată cotește spre dreapta, la nord-est, pentru a ieși din vale, trebuie să ne strecurăm la stânga, pe direcția vest, printre copaci sau pe poteci mai puțin vizibile, pentru a ieși în Poiana Morarului, loc unde uneori putem întâlni o tabără de corturi. Din Poiana Morarului poteca se abate prin pădure pe versantul Bucșoiului din dreapta și iese în scurt timp în pitoreasca Poiană cu Urzici, de unde ni se deschide clasica panoramă a abruptului nordic al Morarului cu impunătoarele sale Ace. Fără doar și poate, este cel mai colțuros peisaj alpin din țară.
Colții Morarului
de la stânga la dreapta: Acul Mare în spatele Muchiei Țancurilor, Degetul Roșu, Acul Crucii cu un vârf secundar mai mic în dreapta, Acul de Sus, colții mai mici ai Văii Adânci.

Poiana cu Urzici nu este primitoare precum plata și înierbata poiană a Morarului, fiind înclinată și plină de bălării. Dar un moț de iarbă pe care să ne așezăm confortabil este tot ce ne trebuie pentru a privi minute în șir capodopera sculptată de mâna Naturii. Poteca taie Poiana Urzicii în lung, paralel cu valea care este ascunsă în desișul din stânga poienii, la capătul ei atingând piciorul stâncos al Țimbalului. În acest punct se poate ghici o răscruce din care se desprinde un hățaș ce urcă abrupt printre molizii din dreapta spre Șaua Țimbalului și mai departe spre Balaur. Poteca noastră cotește aici brusc la stânga, traversând imediat firul Văii Morarului, și trece pe pajiștile înclinate ale gurilor râpelor scurse dinspre Ace. O mică pauză a colegilor de tură îmi permite să urc până la intrarea în Râpa Zăpezii, evident, plină cu zăpada păstrată peste vară în umbra protectoare a țancurilor Morarului.
Foarte plastic a descris undeva Mircea Ordean senzația vizuală pe care o simte cineva ajuns în acest punct: parcă am intra în Măruntaiele Morarului. Mă strecor pe lângă zăpadă până la confluența Văii Adânci cu Râpa Zăpezii. În fundal se văd de la stânga la dreapta: Degetul Roșu, Acul Crucii (mai mic din unghiul ăsta), Acul de Sus și, mult mai aproape, unul din Colții Văii Adânci.
Revin jos în firul Văii Morarului pentru a relua traseul propus, care continuă pe direcția vest direct pe firul văii.
Silueta Țimbalului rămâne în urmă, și treptat, pe măsură ce urcăm, creștetul lui se lasă din ce în ce mai jos.
Țimbalul

Traseul urmează talvegul văii, printre sau peste bolovani. Ușor, ușor valea se îngustează până devine un impunător canion, Canionul Văii Morarului, terminat în amonte cu o săritoare pe măsură. Cam din punctul în care vedem că gluma se îngroașă, adică valea se îngustează simțitor, ochim potecuța ce se abate în urcare pe pantele înierbate din stânga pentru a ocoli astfel canionul.
Potecuța iese deasupra canionului și continuă direct pe firul bolovănos al văii. După circa o jumătate de oră de la Canionul Morarului atingem pragul căldării glaciare inferioare a Văii Morarului. Peisajul se modifică radical. Schimbăm imaginea succesiunii de bolovani, mici săritori, hornuri și canioane cu cea a unei pajiști largi presărată ici colo cu bolovanii morenei glaciare, străjuită la ceva distanță de pereții prăvăliți din crestele Morarului și Balaurului (creasta Bucșoiului Mic). Avem destulă iarbă grasă pentru a ne odihni în voie după o oră de bălăurit printre bălăriile și bolovanii din firul văii.
Din acest loc avem o perspectivă de ansamblu a zonei de mijloc a Văii Morarlui, căldarea ei inferioară. De pe acest prag se desprind, la dreapta, spre nord-est, Brâna Mare a Bucșoiului,

și la stînga, spre sud-est, Brâna Mare a Morarului.

Cu puțin noroc, fiind tăcuți de felul nostru, asistăm la prânzul în tihnă al unor capre negre chiar pe limba de iarbă de la capătul Brânei Morarului. Nu ne lăsăm mai prejos și ne punem la rându-ne la masă. Ele cu iarba, noi cu sandwichurile. Am sta aici ore în șir fără să ne săturăm de priveliștea deopotrivă pașnică și impunătoare a locurilor, dar trebuie să ne urnim.
Poteca urcă spre capătul superior al căldării glaciare pe lângă picioarele Balaurului, ocolind contrafortul avansat de pe partea Morarului cu mulțimea de stânci prăvălite la baza lui. Ajunși la gura vâlcelului scurs din Curmătura Bucșoiului virăm stânga, traversăm firul vâlcelului și începem urcușul înaltului prag care desparte căldarea inferioară de cea superioară, încă nevăzută. Căutăm variante de urcare fie pe pantele de la baza vârfului dintre curmăturile Bucșoiului și Morarului, aflat la vest, în dreapta noastră, fie pe versantul crestei Morarului, la stânga. Direcția generală de înaintare este sud-vest.
Creasta BalauruluiValea Morarului

Treptat panta se domolește, zărim dincolo de prag linia curbată a crestei Moraru - Omu și cabana. După circa o jumătate de oră de urcuș continuu ajungem în căldarea superioară a Văii Morarului. Căldare glaciară de manual, semicirculară precum un amfiteatru. Moțul Omului se profilează la sud-vest pe linia aproape orizontală a muchiei care bordează căldarea. Valea nu se mai vede în urma noastră, ascunsă sub pragul pe care tocmai l-am urcat. Până la cabană mai avem ceva de urcat. Ieșirea obișnuită din căldarea superioară este pe pantele pline de iarbă în dreapta, la Curmătura Morarului unde se zărește stâlpul marcajului de la Bucșoiu la Omu. Marius preferă un urcuș mai rapid dar ceva mai dificil, printre firele de grohotiș scurse pe partea stângă a căldării, până în creasta Morarului, imediat în stânga pragului stâncos dintre Omu și Capul Morarului.
Căldarea superioară a Văii Morarului

Când noi ajungem în poteca marcată, Marius deja este pe Moraru, aproape la aceeași înalțime cu Omu, la numai câteva sute de metri de cabană. Noi tot la câteva sute de metri, dar de urcuș pieptiș pe poteca larg circulată ce vine dinspre Bucșoiu. Ultima sută de metri este cea mai obositoare... parcă nu se mai termină. Noroc de Marius, care deja comandase ciorbele la cabană, a căror aromă ne trăgea în sus precum o cordelină nevăzută. Cu bagajul caloric refăcut după o ciorbă fierbinte și un pui de somn de o jumătate de oră, ne avântăm pe serpentinele potecii ce coboară de la Omu spre Valea Cerbului, vale pe care o parcurgem în mare grabă pentru a mai prinde ceva lumină în Poiana Coștilei. De aici coborâm pe întuneric peste Gâlma, însă poteca este prea clară pentru a mai aprinde frontalele. Cu ultimii stropi de energie, mărșăluind "pe pilot automat", străbatem porțiunea de drum auto rămasă până în Bușteni. Aici se încheie cele peste 12 ore ale drumeției noastre, cu un suc, un nectar sau un lapte, după preferințe, băut pe băncuța din fața unui minimarket. Și cu dorința exprimată la unison de Marius și John de a reveni cât de curând pe aceste poteci.

Traseu

  • Bușteni gară - Poiana Coștilei: 1 1/2 h
  • Poiana Coștilei - Poiana Morarului: 1 h
  • Poiana Morarului - Poiana cu Urzici: 15 min
  • Poiana cu Urzici - ramificația brânelor: 1 1/2 h
  • ramificația brânelor - vâlcel: 1 h
  • vâlcel - Curmătura Morarului: 1 h
  • Curmătura Morarului - Cabana Omu: 15 min
  • Cabana Omu - stână: 3/4 h
  • stână - Poiana Coștilei: 1 3/4 h
  • Poiana Coștilei - Poiana Fânului: 3/4 h
  • Poiana Fânului - Bușteni gară: 3/4 h
Autor: Zoltan Hascsi
Înscris de: Zoltan Hascsi
Vizualizări: 13364, Ultima actualizare: Luni, 6 Sep 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Bran-Podul Oprisului-Poiana Panicerului-Culmea Tiganesti-Ref. Scara-Varful si Cabana Omu

 

Comentariu
Dumitrel Marius Dumitrel Marius, Joi, 18 Nov 2010, 12:04

excelent RT-ul, imi pare rau ca nu am printat aceasta descriere prima data cand am fost pe Morar. Pe Marius il stiu, il cheama Marius Enachescu, am folost colegi de serie (la Microelectronica).

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org