Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Busteni - Bucsoiu Mic - Vf. Omu

Busteni - Bucsoiu Mic - Vf. Omu

Busteni - Bucsoiu Mic - Vf. Omu

Adunarea Generala de la Busteni a fost un pretext perfect pentru a reveni in Busteni, oras in care m-as muta imediat daca as avea posiblitatea, imi imaginez ce placut este sa te trezesti dimineata si sa privesti rasaritul peste crestele Bucegilor iar seara cum soarele se ascunde rusinat dupa peretii verticali, imensi si sublimi ai Galbenelelor, Costilei si Vai Albe. Pornim din Cluj cu Agnes, Cozmin si Simona, din pacate nu gasim loc in Acceleratul super aglomerat, ne intalnim si cu Stefan, foarte bun si pasionat catarator din Cluj, gasim locuri, suntem ridicati de pe el dupa cateva statii, gasim altele, stam pe coridor, la un moment dat mi-am intins izoprenul pe coridor, ce mai, o "aventura" clasica pe trenurile supra aglomerate. In sfarsit dupa 6 ore de "calatorit" cu trenul ajungem in Gara Busteni. Era ora 4.

. Cozmin ne duce la primul bar deschis non-stop chiar langa gara unde comandam cate o cafea, mancam, si din vorba in vorba, adormim cu capul pe masa, de remarcat ospitalitatea barmanului care ne-a lasat sa facem ce vrem, chiar a stins si lumina dupa ce am "adormit":), acum imi pare rau ca nu i-am rasplatit bunatatea cu bani de o bere:(. Ne trezim la 7 dimineata si urcam la Caminul Alpin pe care-l gasim cu lacatul pus. Coboram dupa nea Mircea pe care-l intalnim pe drum si ne deschide caminul, urcam in camera, frig, gasim un carnetel unde toti cei care trec pe acolo se semneaza. Nu mai trece prea mult timp si apare Nea Dan, ne arata camera frumos amenajata de el si ne invita si pe noi sa stam acolo. Se pregateste jos sala unde va avea loc sedinta. E frig, nu credeam ca vom face acolo sedinta... credeam ca va fi ca si anul trecut intr-un local. Nea Dan cu Cozmin se ocupa cu carnete, cereri...si incet incet se aduna lumea. Fac cunostiinta cu Allen Coliban, primul teleboarder din Romania:). Intra oameni pe care nu-i cunosc dupa chip, apare si Mario Ruse, apoi Edy Despinoiu (caruia ii multumesc pentru pioletul pe care mi l-a adus chiar daca nu ne stiam personal), ma bucur sa-i cunosc pe Mario si pe Ciprian Ivan personal, apoi pe Adrian Caziuc si altii si altii. E atmosfera placuta, prieteneasca, apar si Eugen si Mihai si incepe sedinta. [...] Sedinta se incheie urcam in camera cu Agi si Mario si mancam cu mainile inghetate apoi luam bagajele si pornim inspre Costila. Eram obosit, am iesit dupa o tura de 14 ore de la servici, dupa accea a urmat 6 ore incomode pe tren si apoi sedinta...gasim o poienita si ne intindem pe izoprene...intr-o clipa adorm, nu stiu dupa cat timp ma trezeste Agi ca e frig, pe care-l simt si eu. Organismul meu cere repaus... Ne indreptam catre gara, crestele ies incet incet din ceata si nori, aveam stabilit cu Dan Caba, inimos alpinist din Medias care locuieste in Brasov ca daca vremea se va imbunatati vom urca pe Bucsoiu Mic la Statia Meteo.

O parte din crestele inzapezite stralucesc sub soare, altele sunt inca in ceata, vorbim de cateva ori cu Dan, sunt nehotarat. Cozmin plecase deja, nu avea Agnes cu cine sa se intoarca la Cluj, daca urcam duminica, urma ca ea sa plece singura, noaptea pe tren ceea ce nu era foarte bine. Ma uit cu parere de rau la peretii Bucegilor, la zapada pe care o iubesc si ma dau batut, ne cumparam bilete pana in Medias. In gara in Brasov ne asteapta Dan Caba, care ma convinge (nici nu era asa greu) sa mergem duminica, sa incercam sa urcam. Ne invita sa dormim la el si dimineata sa facem ori o tura de o zi in Postavarul sau in Piatra Mare, ori sa mergem in Bucegi. Mergem la el, facem un dus si f. rapid adormim. Ne trezeste Corina (prietena lui Dan, veche colega de club, alpinist cu experienta) cu o delicioasa portie de spaghete cu ciuperci si porumb. Dan imi arata cerul senin si luna care sta mandra si plina printre multe stele. Vremea ne-a dat unda verde. Ne trezim dimineata la 5 si ne pregatim. Imi pare rau ca Agnes trebuie sa mearga atatea ore singura pana acasa, dar trebuie sa fac un compromis, am mers 400 de kilometri... Luam taxi-ul, luam trenul, coboram in Busteni....e extraordinar, un senin si un albastru superb, aceleasi creste insa fara ceata si nori, sclipind sub mangaierea soarelui. Pe la Gura Diham incepem urcarea pe valea Morarului, dupa ce trecusem de Cabana Vanatoarea, unde Dan se cunostea cu majoritatea si care ne priveau destul de sceptici cand le-am spus traseul ales. Ma uit la ceas, urcam de vreo 3 ore si nu simt nimic, nici un fel de oboseala, ma imbata peisajul, ma drogheaza, ma face sa nu mai simt nimica, ma alimenteaza cu energie..urcam cateva pante inclinate cu zapada apoasa, destul de expuse si abrupte, ne insotesc doi catei, suntem 5:). Scoatem cordelina si ne legam, incepe sa fie prea expus, mergem concomitent.... Ajungem in sfarsit pe creasta. E superb. Senin si cald, vantul mai adie din cand in cand reamintindu-ne totusi unde suntem. Urmeaza o serie de varfuri si creste pe care le trecem sau le ocolim cu asigurare fixa sau mergand concomitent. Dam peste o zona in care nu prea stim pe unde sa o luam, incerc o urcare la liber, ma catar cu coltari, imi place insa ajung intr-o "regrupare" de unde nu se poate merge mai departe decat tot prin catarare, destul de expus si fara asigurare nu merita riscat. Cobor in rapel, pun coarda dupa un tanc, cand ajung jos nu pot trage coarda, s-a blocat in frecare de pereti. Urc iarasi dupa ea si cobor la liber, destul de sigur pe mine...e ok, a gasit Dan o portita pe unde putem trece de obstacol. Mai trecem cateva pasaje expuse, ocolim cateva tancuri, timpul trece, e destul de tarziu. Vantul incepe sa fie mai aspru. Ma uit la Corina care vine in spatele meu, se tine tare, are multa ambitie si putere psihica, Dan la fel. Apusul ne prinde in Saua Morarului, ceata se instaleaza rapid si vantul incepe sa sufle. Simteam deja oboseala, erau 13 ore de cand urcam, era deja o lupta, o lupta cu vremea, o lupta cu oboseala si cu concentrarea. Totul pornise cu o imbatare placuta, apoi a devenit o aventura la fel de placuta, ceata si vantul transformase totul intr-o lupta, urcam pe urme si dupa indicatoare la statia Meteo, vantul ne tiuie in urechi, ochi sunt incetosati, organismul consuma si ultimele rezerve de energie, apa din bidon a inghetat aproape complet.

La statia Meteo suntem primiti cu caldura. Atat sufleteasca cat si la termometru. Ceaiurile ne incalzesc la corp si la minte, suntem obositi, ne uitam la ceas, e 21: 30....totul a durat 14 ore... Ajunsi in camera f. bine incalzita si ingrijita, dupa ce ne schimbam, si dam telefoane si mesaje, adormim rapid. Dimineata ne trezim, mancam, mai povestim cu George si Petrica si coboram pe Valea Cerbului. Am fost placut surprins sa vad pe polarul lui George, sau mai bine Nea George insigna CAR-ului dupa care am schimbat 2 vorbe pe tema asta. Coborarea incepe destuld e brusc, panta e destul de abrupta, zapada se lipeste pe coltari, dupa o vreme ni-i dam jos si ne asiguram cu pioletul. Pe o parte si alta a vai se vede cum a curs zapada luand cu ea tot ce prins in cale, ierburi, busteni, pamant.... In sfarsit dupa opriri in care mai admiram peisajul si in care Corina ne vitaminizeaza cu fructe, am ajuns in gara si de acolo totul s-a terminat.....

Autor: Feri Teglas
Înscris de: Comisia de Tineret a Clubului Alpin Roman
Vizualizări: 15179, Ultima actualizare: Miercuri, 27 Apr 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Bran-Valea Simon-Valea Gaura-Stina Gaura

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org