Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Cheile Bicazului - Frumuseti ascunse

Cheile Bicazului - Frumuseti ascunse - Piatra Glodului
Cheile Bicazului - Piatra Glodului, Pestera Tunel, Pestera Munticelu Cheile Sugaului - Pestera Tunel - Pestera Munticelu

Dimineata. Soarele incepe sa aureasca Piatra Altarului. Se anunta o alta zi frumoasa. Luci, ca intotdeauna cea mai matinala dintre noi, este deja la cafeluta de dimineata. Iesim si noi din corturi, facem ceaiul si pregatim repede masa. Devoram rapid bunatatile intinse pe stergare si facem planurile pentru ziua de azi. Obiectivul fixat: Piatra Glodului si Cheile Sugaului.

Coboram in sosea si o luam spre Chei. Parcurgem traseul familiar al Cheilor. Cu toate ca am trecut de nenumarate ori prin zona ochiul tot se bucura de frumusetile din jur: silueta zvelta a Santinelei batuta de soare, apa Bicajelului care se aduna in bulboane de smarald, bolta de stanca de la Gatul Iadului, Peretele Nordic al Surducului cu Fisura Artei. Odata iesiti din stransoarea peretilor ne continuam drumul pana ce valea se deschide si pe dreapta apare peretele rosiatec al carierei.
Click to enlarge
Piatra Glodului
Dupa putin timp din in stanga apare lumea de creste si tancuri a Pietrei Glodului, un fel de Piatra Craiului in miniatura. Intalnim apa Paraului Sugau ale carui chei omonime incep la 50 m din sosea. Cheile nu sunt foarte lungi (cca 100 m), dar ingustimea lor, peretii verticali care le marginesc, cascadele si marmitele sapate de apa, le fac deosebit de atractive. Inaintam cat putem pe firul apei si remarcam la cca 7-8 m inaltime bustenii ramasi din vechiul drum ce trecea direct prin chei. Acesta era format din busteni intepeniti transversal in peretii cheilor si forma un fel de pod peste care se putea trece. Imi aduc aminte ca la prima mea trecere prin zona, acum vreo 25 de ani, podul era aproape intreg si cu putina emotie la golurile lasate de bustenii lipsa se puteau parcurge cheile si in acest mod mai rar intalnit. Ne imaginam forta viiturii care a urcat la asemenea inaltime si a scos bustenii si ne gandim ce s-a intamplat in acele clipe cu micul catun aflat in amonte de chei.

Click to enlarge
Pe creasta Cheilor Sugaului
Click to enlarge
Catun - amonte de Cheile Sugaului
Revenind la iesirea din chei, incepem urcusul pe grohotisul valcelului care margineste cheile pe stanga cum privesti din sosea. Trecem pe sub o creasta stancoasa si ajungem in curand sub o surplomba in care se vad cateva pitoane. Aici facem un popas si impreuna cu Cezar ma leg in coarda si urcam 40 m pana pe creasta pe un traseu din stanga surplombei care nu necesita decat cunostinte elementare de catarare. De aici putem admira Cheile Sugaului pe toata lungimea lor, cariera care apare de cealalta parte a soselei si impunatoarea creasta a Pietrei Glodului aflata de cealalta parte a valcelului. Reveniti la baza peretelui urcam cativa metri pana intr-o mica sa de pe creasta sus amintita de unde putem vedea partea amonte a cheilor si urmele unui pod suspendat din care nu au mai ramas decat cablurile. Probabil a fost distrus de aceiasi viitura care a stricat podul din chei. Coborand putin spre firul apei intalnim un mic izvor de unde ne aprovizionam cu apa pentru restul turei. Ne intoarcem pe firul valcelului si incepem sa urcam sustinut pe grohotis. Intersectam din cand in cand serpentinele unui drum mai larg folosit pentru transportul bustenilor prilej pentru popasuri in care admiram crestele si tancurile care ne inconjoara. Incepe sa se zareasca partea superioara a valcelului care formeaza un amfiteatru si noi ne apropiem tot mai mult de creasta Pietrei Glodului aflata in dreapta noastra.
Click to enlarge
Intrarea in Pestera Tunel
O mica brana ne permite sa traversam pana la intrarea impunatoare a Pesterii Tunel care pana acum a fost ascunsa de o mica creasta stancoasa. Urcam mica saritoare de la intrarea in pestera si ne aprindem lampile. Tavanul se pierde in intuneric si noi avansam printre bolovanii uriasi desprinsi in urma vreunui cataclism din inaltimi. Dupa cateva zeci de metri galeria isi modifica brusc inaltimea si devine un simplu tunel de 2-3 m inaltime ce ne scoate in partea cealalta a crestei. Ce contrast intre aerul rece si umed al pesterii si caldura soarelui, mirosul de cetina, care ne intampina odata iesiti la lumina !

Urcam putin spre stanga pana pe o creasta impadurita putin conturata unde hatasul aproape se pierde. Urmam unul din hatasele din aceasta zona si avansind perpendicular pe directia crestei prin care am trecut ajungem, trecand pe sub un mic perete, la capatul de sus al unui valcel inierbat. In imediata apropiere se afla intrarea in Pestera Munticelu.
Se spune ca aceasta a fost descoperita de un copil care cauta ghiocei prin zona. Cainele care il insotea a disparut printr-o mica gaura si nu mai putea iesi. Latraturile lui au atras atentia copilului care, mic fiind, s-a strecurat si el prin gaura si a descoperit cu uimire lumea impietrita care se ascundea de privirile oamenilor. Intrarea a fost ulterior dinamitata si largita pentru a permite un acces mai usor, initiativa care s-a dovedit fatala frumusetilor pesterii dupa cum am vazut imediat.
Patrundem prin intrarea care a fost candva inchisa cu o poarta de protectie. Diaclaza ne conduce in prima sala, dar aici dezamagire. Din podoabele pesterii nu au mai ramas decat cateva stalactite si stalagmite, inegrite de fum si sparte. Pe podea urme de foc si chiar de cauciucuri arse incat ne intrebam ce fel de oameni au putut face asa ceva si ce minte bolnava au avut ?!!!. Cauciucurile trebuie sa fi scos un fum cumplit, daca nu plecau repede dupa isprava mare lucru daca nu le ramaneau si lor oasele pe aici. Cercetam si celelalte salite ale micii pesteri dar peste tot aceiasi mizerie. Doar in cele mai ascunse cotloane au mai scapat neafumate cateva formatiuni. Podoabele create in mii de ani de munca migaloasa a apei au fost distruse in cativa ani de "oameni". Pacat !
Revenim la lumina soarelui si ne departam putin de intrarea in pestera. Totul este luminos, valea batuta de soare, fanetele, casoaiele folosite de localnici in perioada cositului. Soarele ne mangaie cu razele sale si face sa se estompeze incet, incet gustul amar lasat de vizita in Pestera Munticelu. Grupuri de copii din Bicaz Chei umbla prin zona dupa ghiocei. Primavara !

Autor: Hen Titus
Înscris de: Titus Hen
Vizualizări: 8772, Ultima actualizare: Sâmbătă, 23 Iun 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii HASMAS  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Valea Fierului-Poiana Alba

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org