Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Cheile Bicazului - Frumuseti ascunse

Cheile Bicazului - Frumuseti ascunse - Politele Bardosului - continuare
Untitled Document
Click to enlarge
Ce-o fi oare dincolo ?

Click to enlarge
Pintenul lui Catalin
Soarele ne incurajeaza sa facem un nou popas. In fata peste apa Bicazului admiram in toata splendoarea Peretele Pintenilor cu cele doua forme caracteristice: Turnul de Fildes - putin spre dreapta si Pintenul lui Catalin care se afla putin in stanga si prin forma sa de pinten clar evidentiat din perete constituie un bun punct de reper pentru parcurgerea acestei parti a traseului. Din pacate trebuie sa ne luam ramas bun de la aceste locuri si sa ne continuam drumul.
Dupa depasirea acestei creste, poteca mai traverseaza un valcel si apoi aspectul se schimba. Locul stancii este luat se un bradet destul de des, prin care hatasul trebuie urmarit cu atentie, apoi se iese in padurea batrana si rara unde o poteca clar conturata se orienteaza spre stanga si coboara usor aproape pe curba de nivel pana in albia unui parau. De la cabana pana aici am facut cca. 2 1/2 - 3 ore.
Peste parau se ghiceste un drum forestier. Acesta urmat spre dreapta in coborare ne-ar putea scoate dupa cateva serpentine in sosea, in dreptul unui popas, la cca. 500 m de la iesirea din Gatul Iadului, dar cum vremea este in continuare frumoasa si noi avem in plan si Pestera Flacara o luam la vale pe firul paraului care curge linistit prin padure si apoi dispare printre pietre. Albia lui seaca ne conduce dupa 10-15 min de coborare lejera intr-o zona mai salbateca cu aspect de mic canion, care poate fi ocolita urcand pe malul stang putin deasupra firului vaii. Aceasta ne semnaleaza apropierea de intrarea in mica dar frumoasa pestera Flacara (cca 150 m) descoperita in 1979 de speologii de la CS Flacara - Iasi.
Click to enlarge
Pestera Flacara Intrarea
Click to enlarge
Pestera Flacara "Gaura de soarece"
Click to enlarge
Pestera Flacara Saritoarea

Coboram un mic perete de cca. 3 m si iata-ne din nou in firul vaii la intrarea in pestera. Aceasta se prezinta sub forma unei diaclaze de cca. 2 m inaltime care se deschide chiar in albia paraului. Noroc ca zapada in aceasta zona s-a topit de mult si apa paraului a fost captata in subteran in totalitate in amonte. Daca aveam noroc de un sezon mai ploios ne astepta o baie zdravana, deoarece in acest caz intrarea s-ar fi facut prin cascada pe care o face paraul peste intrarea in pestera. Ne luam echipamentul de tavaleala (prietenii stiu de ce :-), pregatim rucsacelul de tura in care ingramadim aparatul foto, blitzul, trepiedul, o cordelina de 4-5 m si o scarita, aprindem lampile de carbid si suntem gata de a intra sub pamant. Dupa cca. 7-8 m se pare ca totul se inchide, dar o mica, foarte mica (credeti-ma pe cuvant), gaura de soarece care se deschide pe ramura din dreapta ne conduce catre frumusetile ascunse ale pesterii.
Trecerea ii aminteste lui Cezar de tarasul de la intrarea in Ratei, unde am trecut tot asa, pe o parte, stransi in menghina de piatra a pesterii, numai ca acolo tarasul a fost mult mai lung si iesirea mult mai spectaculoasa - cu capul in jos printr-o mica gaura care se deschidea in peretele unei galerii mult mai spatioase, din fericire numai la 1 m de podea.
Odata iesiti din stransoarea peretilor putem in scurt timp sa ne ridicam in picioare tavanul inaltandu-se la 3-4 m. Apar primele formatiuni calcaroase, deci jos rucsacul, scoatem trepiedul si la treaba. Putem admira si fotografia micile stalactite si stalagmite care impodobesc pestera.
Ajungem si la saritoarea care blocheaza accesul spre partea finala a pesterii. Deoarece este umeda si plina de aluviuni, prindem cu o carabiniera cordelina de pitonul batut in peretele pesterii in acest scop, ii atasam scarita la capat si o coboram fara probleme. Micul put care acopera o parte din podeau galeriei la baza saritorii este tot cum il stiam, adica foarte murdar si colmatat dupa 6-7 m.
De aici pestera ne dezvaluie noi frumuseti, mici firide bogat ornamentate si hornuri inchise prin concretionare asa ca avem parte de o sedinta foto in toata regula. Deoarece nu am luat decat un plin pentru lampile de carbid, dupa o ora de pozat si umblat prin cotloanele pesterii decidem ca a sosit timpul sa revenim la lumina.
Trecem fara probleme saritoarea datorita echiparii facute, urmeaza tarasul si apoi din nou la lumina zilei. Ne uitam unii la altii si ne pufneste rasul. Aratam ca niste purcelusi datorita aluviunilor de pe podeaua pesterii prin/peste care a trebuit sa trecem si in acest moment aproape ca ne-am dori ca "dusul" sa functioneze si sa avem niste sampon la noi. Ne schimbam hainele si cu putina apa stransa intr-o scobitura a stancii incercam sa capatam un aspect cat de cat civilizat.
Strangem bagajele si urcand din nou putin deasupra firului vaii pe stanga continuam coborarea pana cand o ruptura de panta de cca. 30 m o intrerupe. Deoarece avem coarda cu noi o fixam de un arbust cam pricajit, care ne da ceva emotii la coborare si in cateva minute suntem la baza. O data ajunsi la baza saritorii urmam poteca care coboara spre stanga putin mai sus de firul vaii si se sfarseste dupa cca. 150 m cu trecerea unui zaplaz, asemanator cu cel din Piatra Craiului dar mai mic, care ne scoate direct in sosea. Trecem podul peste Bicaz, care este pe dreapta in imediata noastra apropiere si ne indreptam spre izbucul care apare de sub stanca la marginea apei. Aici ne potolim setea si ne indepartam ultimele urme ale tarasurilor prin pestera.

Click to enlarge
Santinela de la Gitul Iadului
Apoi ne alaturam multimii de turisti care coborata din autocare la iesirea din chei, conform obiceiului, urca domol pe panglica soselei sapata in aceasta zona in stanca minunandu-se de frumusetile din jur. Cascam gura pe la tarabele de la iesirea din Gatul Iadului, la peretii uriasi care se ridica deasupra noastra. Ajunsi la confluenta cu Bicajelul trecem podul si ne strecuram pe poteca marcata cu banda galbena care duce in Lacul Rosu trecand prin Cheile Bicajelului si poieni smaltuite cu flori. La prima trecere peste apa Bicajelului ne oprim, deoarece nu ne-am propus sa parcurgem acum acest traseu. Am venit numai pentru a admira silueta eleganta a Santinelei, care de aici pare un adevarat pinten si sa parcurgem cu privirea locurile strabatute nu cu mult timp in urma. Umbrele care se lasa asupra cheilor ne indeamna sa pornim la drum si reveniti la sosea iesim in scurt timp din stransoarea peretilor. Dupa ce aruncam o ultima privire Pietrei Altarului si Politelor Bardosului, urcam serpentinele, trecem prin tunel si ajungem la punctul de plecare, in fata cabanei Cheile Bicazului. Un ultim urcus ne scoate la corturi.
Imediat primusul incepe sa sfaraie, masa este intinsa si ne repezim asupra mancarii. Mai sporovaim o vreme, dar oboseala de peste zi se face simtita si impreuna cu frigul care se lasa odata cu inserarea ne alunga la caldura in sacii de dormit.

Autor: Hen Titus
Înscris de: Titus Hen
Vizualizări: 8772, Ultima actualizare: Sâmbătă, 23 Iun 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii HASMAS  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Lacu Rosu-Saua Varascau-Saua Lui Tifrea-Cabana Cheile Bicazului

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org