Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Munții Carpați - De la Vf Leaota la Fundata

De la Vf Leaota la Fundata

 

 

De la piramida de pietre care marcheaza varful, se observa marcajele punct albastru si banda albastra, aplicate pe o piatra, indicand traseul care urmeaza Culmea Leaotei. Mai departe, se vede si poteca de culme, destul de clara. Noi, insa, coboram pana la primul punct de ramificare a potecilor, langa o cruce mica de piatra. Al doilea punct de ramificare e la inca 5 minute de mers, acolo unde se termina drumul pastoral si incepe poteca, ce urca pe Ratei si continua apoi pana la cantonul Bratei, de pe Valea Brateiului. De aici, de unde suntem noi, porneste spre stanga, cam spre NV, poteca de ocolire a Culmii Leaotei. O urmam, la inceput in urcus usor, apoi mai mult in coborare. Spre marea noastra bucurie, gasim si apa, la izvorul unui afluent al raului Mitarca. Debit nu prea e, dar cu putina rabdare umplem 2 sticle (total 3 litri pentru 2 persoane), bucurosi ca nu suntem inca obligati sa atacam rezerva strategica de un litru, pastrata cu sfintenie. Suntem plecati inca de dimineata de la cabana Leaota si arsita s-a instalat de cum a rasarit soarele de dupa culmi. Am mai gasit izvorase pe drum, dar foarte sarace.

 

Dupa ce bem apa, cat de multa putem, de parca am fi camile, continuam drumul. Cate un norisor ratacit pe cer ne mai iarta de razele soarelui, cate o scurta pala de vant ne mai racoreste. Dupa ce depasim un picior de munte pe care se vede o stana, avem vizibilitate pana la Secarea Mare. Traversam firul, sec aici, al Vaii Mitarca si coboram lin, de-a coasta, in saua de unde incepe, spre nord, Muntele Mitarca. In dreapta noastra, Valea Mitarca face un cot de 90 de grade la dreapta si isi vede de drum.

 

Urmatoarele varfuri mici, apartinand de Muntele Mitarca, le ocolim pe poteci ciobanesti de pe dreapta crestei (est) sau trecem peste ele. In saua larga de dinainte de varful Mitarca, varf din care se desprinde o culme secundara spre est, gasim multe, multe vaci marcate si 2 vacari batraiori. O indrumare nu strica, dar incercam zadarnic sa obtinem informatii despre drumul spre Curmatura Fiarelor si Fundata. Tot ce primim e "Nu stiu muntii", de la cel care macar se deranjeaza sa schimbe un cuvant cu noi. Revenim in sa, pe linia crestei principale, si ocolim varful prin stanga (vest). Potecuta, la inceput vaga, devine subtire si clara pe masura ce ne angajam pe un versant mai inclinat, iesind in final in saua dintre muntii Mitarca si Jugureanu.

 

Aici ochim un inceput de poteca pe versantul vestic al Jugureanului, printre brazi. Mergem sa vedem daca e OK si pare ca da, pare sa fie directia potrivita. Buna e putina racoare de brad! Din saua urmatoare, unde ajunge si o poteca de pe latura nordica a Jugureanului, firele impletite ale potecilor ne conduc pe muntele Secarile, pe versantul din dreapta noastra (est), prin padure cand mai rara, cand mai deasa, dar in orice caz pe la umbra. La iesirea din padure ne vedem in fata unui varf inierbat al Secarilor, dincolo de care se inalta semet varful Secarea Mare. Dupa o scurta explorare spre stanga, alegem sa continuam tot pe firele potecilor ciobanesti spre saua care se vede in dreapta, separand varful inierbat din fata noastra de o galma pe care e o constructie de lemn. Aproape de sa incep sa apara mioare, venite de dincolo de sa. Dar mioarele nu umbla singure prin pasunea alpina! Evident, in scurt timp ne inconjoara cainii, facand o gramada de zgomot, iar noi asteptam disciplinati sa vina stapanul dumnealor, care nu se lasa asteptat. Amabil, ciobanul ne spune cam pe unde e bine sa mergem, scutindu-ne de alte tatonari consumatoare de timp. Multumim si plecam mai departe, urmand potecile ciobanesti ce traverseaza in continuare 2 culmi mici, apoi cotesc spre stanga, coborand prin padure rara spre un izvor aflat chiar sub piramida impunatoare a Secarei Mari. Aici refacem din nou provizia de apa si pornim in urcus de-a coasta spre Curmatura Fiarelor. Tot de aici, de langa izvor, alte siraguri de poteci ciobanesti se indreapta inainte cam pe curba de nivel, fiind utile celor care vor sa mearga spre Saua Strunga.

 

In Curmatura Fiarelor mai intai ne asezam la o scurta odihna langa teava de nici jumatate de metru care tine loc de indicator turistic (bine ca e mica- daca era mai mare, o fura cineva!), apoi cautam poteca de ocolire a Sintiliei prin vest. Gasim nu numai potecuta ingusta si adancita, ci chiar si marcaje banda rosie si banda albastra, care confirma ca suntem pe drumul bun. Ocolim varful si coboram intr-o sa cu bancuta, unde marcajele apar din nou, lucitoare, pe o piatra. Din saua cu bancuta plecam pe creasta spre vest, ocolim micul varf urmator prin stanga (sud) si ajungem, in cateva minute, intr-o alta sa, de unde padurea se indeseste. Aici gasim, inainte jumatate dreapta, poteca clara a Sleaului Mandrului. De aici, marcajul banda rosie e aplicat suficient de des. Mergem la inceput pe Sleaul Mandrului, apoi pe o poteca tot clara, desprinsa spre stanga, insotiti permanent de banda rosie. De la saua cu bancuta pana la Fundata trec vreo 2 ore. Poteca iese intr-un drum ingust, din care intram intr-un drum bine intretinut, pe care coboram spre stanga, pana la prima bifurcatie. Marcajul banda rosie e aplicat si pe aici. Cineva ne indruma si de la bifurcatie urcam spre dreapta pe un drum pietros (de altfel, asa merge si marcajul banda rosie) si poposim la o pensiune, sa ne refacem fortele. Drumul pietros ajunge in final in soseaua principala, chiar langa Consiliul Popular, la statia de autobuz.

 

 

Autor: aurel popescu
Înscris de: aurel popescu
Vizualizări: 5989, Ultima actualizare: Sâmbătă, 28 Iul 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii LEAOTA  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org