Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Hasmas-Ciuc

Hasmas-Ciuc

            Prin anii '70 in cadrul actiunii pionieresti Asaltul Carpatilor s-a stabilit ca intreaga creasta principala a Carpatilor Orientali (cumpana de ape dintre Ardeal si Moldova) sa fie marcata cu banda rosie pe un traseu care incepea din Pasul Huta din muntii Gutaiului si mergea doar pe creasta pana pe valea Prahovei. Masivele strabatute de acest marcaj sunt: Gutai, Lapus, Tibles, Rodnei, Suhard, Bargau, Calimani, Giurgeu, Hasmas, Ciuc, Nemira, Vrancei. De aici cumpana de ape intra in zona muntilor (munceilor) Intorsurii si  continua in Ciucas, Grohotis, Piatra Mare, pana in pasul Predeal. Bineinteles ca au existat portiuni care nu au fost marcate niciodata (desi pe harti masivele respective apareau marcate) sau insuficient intretinute. In prezent in afara unor masive mai umblate (Gutai, Rodnei, Calimani, Hasmas, Ciucas) banda rosie e aproape inexistenta.

            Intr-un concediu de sfarsit de august am reusit, impreuna cu Dragos Grigorescu din Bucuresti (de un an locuieste in Campina) sa facem o bucata din traseul de creasta a Orientalilor pe tronsonul Pasul Pangarati - cabana Piatra Singuratica - saua Tarcau (muntii Hasmas) si saua Tarcau - varful Nascalat - pasul Ghimes (muntii Ciuc).

            Am avut foarte putine informatii despre traseul nostru, pe internet gasind doar informatii generale despre muntii Hasmas si Ciuc. Cateva poze am gasit pe site-ul unui club polonez care organizeaza in fiecare an excursii in muntii Romaniei (http://www.klub-karpacki.org). Ghidul aparut in 1992 la editura Abeona (Colectia Muntii Nostri, nr. 50) ofera informatii destul de succinte, in general insuficiente, iar harta Muntii Ciucului si Zona Ghimesului aparuta de vreo doi ani la editura Dimap este mai apropiata de realitate, dar nu extrem de atenta la detaliile din teren. Am studiat cateva articole mai vechi din revistele Romania Pitoreasca si Muntii Carpati si asta a fost tot. Am hotarat ca ne vom descurca la fata locului.

            Miercuri, 23 august, la 8 dimineata am iesit la ocazie in cartierul Zorilor la iesirea din Cluj Napoca spre Turda. Am prins destul de repede o masina spre Targu Mures si am ajuns acolo intr-o ora si jumatate (dupa ce am trecut prin orasul meu natal, Campia Turzii). Soferul a fost foarte amabil si a insistat sa ma duca pana  la iesirea spre Reghin. Am prins repede un TIR pana la Reghin si de acolo o alta ocazie pana la Toplita. Vreme destul de inchisa prin frumosul defileu al Muresului. Dupa ce mi-am mai completat proviziile pentru trei zile am iesit la drumul spre Gheorgheni unde am stat mai bine de o ora. Dragos era deja in Gherorgheni, venind dinspre Campina. In sfarsit prind o masina pana la Ditrau care ma lasa chiar in fata impunatoarei catedrale din mijlocul satului si cu inca o ocazie ajung pe la 15.30 in Gheorgheni. De aici prindem imediat o Dacia care ne lasa dupa o jumatate de ora in pasul Pangarati(1225m). Lasam soseaua, care coboara spre Lacul Rosu si la ora 16 fix, dupa ce ne aranjam rucsacii pornim pe creasta principala a Hasmasului. In cealalta parte a pasului porneste acelasi traseu marcat cu banda rosie spre muntii Giurgeului(in unele lucrari granita dintre cele doua masive este plasata undeva mai la nord de pas). In pas nu este nici un stalp indicator.

            Pornim pe un drum destul de bun si pe un copac gasim primul semn de marcaj. Incepem imediat un urcus lejer pe versantul vestic al crestei. Pe masura ce urcam zarile se deschid spre nord si nord-vest, spre muntii Giurgeului. In 15 minute iesim pe un platou care adaposteste o stana. Ne salutam cu un baiat care calareste un cal superb. La stana nu e activitate asa ca trecem fara probleme. Spre nord est apare Ceahlaul cu abrupturile Ocolasului si cu semetul varf Toaca. In plan apropiat stancariile Suhardului care strajuiesc Lacul Rosu. Este destul de innorat, dar ne convine ca nu e cald. La marginea drumului gasim zmeura din belsug asa ca facem o pauza pentru desert. Drumul ne conduce sigur spre varful Ciofronca cu ale sale stancarii vizibile de departe. Coboram usor intr-o poiana cu stana, unde doi caine ne latra neconvingator. Trecem fara probleme si intram intr-un scurt ocol spre vest. Iesim intr-o sa de unde varful Ciofronca (1607m)  pare foarte aproape. Il ocolim prin stanga trecand printr-o turma de vaci. In stanga avem la picioare Paraul Oii care se varsa in Lacul Rosu, vizibil in sfarsit de aici. Pe versantul drept al vaii mari defrisari si multe drumuri forestiere. Trecem printr-o perdea de padure si iesim intr-o poiana larga unde pierdem marcajul. Pana aici am mers pe un drum lat si bine individualizat. Ne intoarcem putin si regasim drumul care se pierduse in pajistea larga din poiana. Coboram de-a coasta avand in fata poiana Alba si varful Haghimasul Negru. Din punctul cel mai jos al poienii urcam usor printr-o zona mlastinoasa depasind cateva perdele de padure si iesim in poiana Alba, langa un trunchi de copac pe care se odihnesc cateva indicatoare foarte vechi. Aici vine traseul marcat cu banda albastra care urca de la Lacul Rosu pe Paraul Oii, traseu pe care fusesem acum doi ani. Din pasul Pangarati pana aici am facut 2 ore si jumatate. De aici pana la cabana Piatra Singuratica refacem traseul de acum doi ani.

            Pornim pintre stanci izolate pe o ploaie marunta si suntem luati in primire de doi caini de la o stana din stanga. Trecem printr-un camp de lapiezuri si iesim pe un platou larg cu imaginea varfului Hasmasu Mare in fata, din aceasta directie nu foarte fotogenic. Ocolim o stana pe o poteca slaba (posibile probleme de orientare pe ceata) si incepem un urcus incomod pe un culoar strajuit de padure. Ploaia s-a mai potolit, insa bate vantul si e destul de frig. Iesim intr-o mica sa si privim in spate spre intinsa poiana Alba din care am iesit abia acum. Traversam poiana spre stanga si regasim poteca pierduta prin iarba. In fata apare o sa, la sud de varful Hasmasu Mare. Ne adapostim de vantul rece intre doi brazi. Dragos urca de aici pe varf. Eu sunt prea obosit si mort de foame asa ca pana se intoarce el, eu mananc putin. Ploaia s-a oprit. Il urmaresc pe Dragos cum urca printre brazi rari si ienuperi spre piramida topografica de pe varf, invizibila de aici, la altitudinea de 1792 de metri. Soarele apune aruncand spre Piatra Singuratica si varful Ecem sclipiri rosietice.

            Pe la ora 8 fara ceva pornim spre cabana. Strabatem pe drum un scurt tronson impadurit si iesim intr-o intinsa poiana la sud de varful Hasmasu Mare. De aici privelistea spre vest este superba, cu valea Oltului abia scapata dintre munti. Putem vedea valea pana adanc spre izvoare. Poza facuta acum doi ani de aici e si acum pe desktop-ul calculatorului meu. Ne grabim spre cabana, pentru ca se insereaza incet. Coboram intr-o seuta de unde Piatra Singuratica ni se arata in toata splendoarea sa. Ocolim un tanc prin stanga si iesim la un valau de unde ne umplem sticlele cu apa. Acum doi ani abia am scapat aici de cainii de la stana din apropiere. Acum stana a fost inlocuita cu o pasnica ferma de cai vegheata de un singur om (care mai tarziu a venit la cabana la povesti). Urcam abrupt prin padure si iesim in spatele cabanei, chiar inainte de lasarea intunericului la 2 ore de la sagetile indicatoare din poiana Alba.

            La cabana suntem primiti de o domnisoara din Targu Mures care ii tine locul d-lui Janos, cabanierul din Balan aflat intr-un scurt concediu. La cabana mai e o familie din Balan care au venit cu cativa prieteni din Ungaria. Bem un ceai si ne instalam intr-una din cele doua camere ale cabanei.

            Cabana este in proprietatea comunei Sandominic care nu pare dispusa sa investeasca in ea, dar nici nu vrea sa o vanda. Rezultatul asupra cabanei e devastator. In camera in care am stat noi apa de ploaie penetrase acoperisul cabanei si mirosea puternic a mucegai. Unul din geamuri era spart si nu se putea inchide bine. Cabana mai are inca o camera la fel de mare (cam 12-14 paturi in fiecare, in camera noastra unite in genul priciurilor) si camera cabanierului. Pretul este incredibil: 30.000 lei/noapte. Pe peretii exteriori este probabil cea mai mare colectie de inscriptii gen Mihai 2002 sau Dorel din Medgidia scrijelite in lemn pe care am vazut-o vreodata.

            Stam vreo 20 de minute la focul de tabara facut de oaspetii cabanei, dar oboseala ne alunga repede spre sacii de dormit. Adormim repede in sfaraitul lemnului de brad din focul de tabara.

            Joi dimineata la ora 7.30 suntem in picioare. E o ceata de nu se vede stalpul indicator aflat la 20 de metri de cabana. Mancam si ne pregatim de plecare. La 9, vazand ca ceata nu prea are chef sa se ridice pornim la drum. Pe indicator e scris ca pana la Crucea Condra ar trebui sa facem 5-6 ore. Intram in padure si ocolim pe la sud Piatra Singuratica. Urcam usor si iesim intr-o sa inierbata. Marcajul urca prin padure spre dreapta, pe o potecuta cu noroi. Urcam din greu dar in curand iesim la o rariste, pe creasta. Trecem de ultimii brazi si iesim la gol alpin. Ceata e atotstapinitoare. Urmam poteca destul de slab marcata aici pe sub creasta, aproape de liziera padurii si ajungem la un aven. Poteca este destul de buna si ne indruma pasii in ocolirea varfului Ascutit(Ecem cum apare pe unele harti, 1707m), care ramane in dreapta noastra, fara sa fie vizibil. Trecem pe langa al doilea aven, mai mic decat primul, dupa o ora de mers de la cabana, traversam o scurta zona impadurita si iesim in poiana Lic, unde suntem luati in primire de cainii de la stana. Ii ocolim prin dreapta si ne intalnim mai sus cu ciobanul care ne da indicatii pentru continuarea drumului. Cu toate acestea ne ratacim pe platoul din poiana, vizibilitatea nefiind mai mare de 100m. Ne intoarcem la cioban care vine cu noi pana la un drumeag pe care continuam spre saua Tarcau. Brusc, ceata se ridica. Ne apare intai culmea Tarvezului, la est de noi, dincolo de valea Bicajelului, ultima culme care apartine Hasmasului si dincolo de ea culmile prelungi ale Tarcaului. Inspre nord-est se vad casele din satul Trei Fantani. Trecem de o mica zona cu brazi si incepem sa coboram spre saua dinaintea varfului Stancilor. Zarile se deschid si in fata vedem creasta Ciucului cu cele doua varfuri Noscolat. Coboram intr-o sa larga si trecem printr-o turma de vaci(cel putin 100 de exemplare). Incepem sa urcam pe un drum de care, gasind din loc in loc marcajul banda rosie, tot mai rar. Lasam in dreapta varful Stancilor si incepem sa coboram pe drum pana in saua Tarcau. Aici ne oprim putin langa drumul care urca de pe valea Oltului si continua spre valea Iavardi. Aici se termina Hasmasul si incepe Ciucul. In unele lucrari exista si denumirea de muntii Noscolat, pe care unii autor ii includ in muntii Hasmas. Majoritatea lucrarilor plaseaza insa limita dintre Hasmas si Ciuc aici. Suntem la 1305m si am facut de la cabana Piatra Singuratica pana aici 2 ore.

            De aici va trebui sa fim atenti la orice ramificatie a drumului sau la culmile secundare aparute. Marcajul lipseste aproape cu desavarsire, am mai intalnit de aici maxim 10 semne. Incepem sa urcam pe langa un gard si iesim la un drumeag care urca usor, traversand o bucata de padure. Iesim intr-o poiana larga si vedem imediat in stanga o turma de oi la destula departare de noi. Ne linistim, dar cand suntem in dreptul ei cativa caini iasa din turma si sprinteaza spre noi. Iesim de pe drum si incercam sa grabim pasul dar doi caini mai fiorosi ne urmaresc pas cu pas. Scapam cu grei de ei, ne urmaresc cateva sute de metri. Ciucul nu ne-a intampinat cu prea multa bunavointa. Urcam usor pe o mica creasta si avem in fata o poiana uriasa. Se vede drumul care urca spre dreapta pe coastele muntelui din fata. In fata, usor stanga apare varful Iavardi de pe o creasta paralela. Ca sa fim siguri intrebam un om aflat la o mica casuta care ne lamureste asupra traseului. Urcam pe drumul mai sus amintit ocolind varful Sacadat. Studiind harta de la Dimap ne dam seama ca nu ne putem bizui suta la suta pe ea. Sunt prea putine puncte de identificare pe ea pentru a ne da seama cat de cat exact unde suntem. Trecem pe langa o alta turma de oi si mai aflam cate ceva de la cioban. Drumul este placut cu urcusuri usoare prin pasuni marcate din loc in loc de palcuri de copaci. Iesim intr-o sa de unde ne apare in fata impunator Noscolatul lui Danfalau(1454m) cu o caciula de padure pe varf. Coboram in saua dinainte de varf trecand printre multele vaci aflate la pascut aici. Urcam abrupt si dam de o potecuta care intra in padure ocolind varful prin vest, nu departe de altitudinea maxima. In cateva minute iesim din padure avand in fata varful Noscolat (1553m). Urcam in saua nordica a varfului, in creasta. De aici pana la Crucea Condra mergem pe o adevarata creasta alpina. Urcam usor si la 13.30 ajungem pe cel mai inalt varf al Ciucului. Vremea este buna, sunt nori dar nu e amenintare de ploaie. Ceata nu mai e dar e destul de rece. Ne adapostim sub varf si mancam ceva dulciuri. Avem privelisti frumoase spre valea Rece si confluenta ei cu valea Trotusului. Am facut pana aici doua ore din saua Tarcau si patru de la cabana.

            Pornim pe creasta spre varful Salamas, cu doar doi metri mai mic decat Noscolatul. Dincolo de acesta sub creasta sunt nu mai putin de 5 stane. Facem un mic ocol spre stanga pentru a nu avea probleme cu cainii. Acestia ne vad tarziu si nu se mai obosesc sa vina dupa noi. Urcam pe un platou imens strajuit la sud de Crucea Condra, vizibila de aici. Drumul trece  pe la vest de crucea de lemn, inalta de cativa metri, aflata pe o inaltime, nu departe de o turma de oi. Ocolim prin est pe langa o troita si iesim in spatele crucii, evitand cainii de la stana, trecand pe langa un jeep parcat pe creasta, probabil apartinand proprietarului stanei. Ne odihnim putin si studiem portiunea din traseu care urmeaza. In fata, bine individualizat este varful Rez. Coboram abrupt la drum in saua adanca de la obarsia paraului Mestecanis si scurtam o serpentina a drumului care ne-ar fi adus langa o stana. Urcam pana aproape de varf pe un drum tot mai bun. Intelegem cum a putut urca jeep-ul pana la stana. Trecem pe sub un varf de 1403 m si incepem sa coboram printre garduri pana la drumul care leaga satul Sandominic de Valea Intunecoasa. Traversam acest drum, mult mai bun decat cel pe care venisem si incepem sa urcam usor. Intalnim carute incarcate cu fan si povestim cu oamenii care mana caii. Sunt din Valea Intunecoasa si ne dau cateva indicatii despre traseul nostru. Urcam pe drum si strabatem o portiune mai putin placuta. Drumeagul ne poarta prin pasuni cu iarba deasa usor pe sub creasta si vizibilitatea este mica din cauza brazilor de pe culme.. Doar in spate, spre Hasmas avem privelisti frumoase. De doua ori suntem luati in vizor de caini, dar trecem fara probleme. Nu putem identifica varful Buciului pe care, conform hartii trebuie sa-l depasim prin est. Pe drum ne intalnim cu o mica turma de vaci, iar un taran care vorbeste destul de greu romaneste incearca sa stapaneasca un taur furios. Incercam sa-i explicam ca vrem sa ajungem in saua de deasupra tunelului de cale ferata, dar el intelege ca vrem sa ajungem la prima gara. Scoatem harta dar nu ne dam seama unde suntem. Continuam pe drumeag si cand acesta incepe sa coboare prin padure ne dam seama ca nu e drumul bun. Revenim la locul intalnirii cu taurul furios si ne dam seama ca suntem pe culmea cu varful Livezii, adica pe o culme secundara. Insotiti de urletele taurului prindem un drumeag care ne duce, mergand de-a coasta pe culmea Fagului Mic, in creasta principala. La ora 18 ne oprim pe aceasta culme langa o casuta folosita pentru depozitarea fanului. Mancam si intindem cortul in spatele casutei. In mod normal am fi ajuns aici dupa 6 ore de la cabana, dar ratacirile de pe drum au prelungit traseul cu doua ore. Nu ne putem da seama unde se ramifica in stanga drumul spre culmea Fagul Mic. Soarele apune in spatele varfului Livezi. Admiram cresta muntilor Harghita si intuim urmatoarele varfuri ale crestei principale a Ciucului, spre sud(varful Lacrimii este cel mai impunator). Intram in cort inainte de a se insera. La inceput ciulim urechile la fiecare latrat al cainilor de la stana aflata sub varful Livezii, apoi ne obisnuim cu zgomotele noptii si dormim dusi.

            Vineri ne trezim devreme, mancam si impachetam. Cand sa plecam sunteti vizitati de un localnic care crezuse ca am dormit in fan. Il linistim cand ii aratam locul unde am pus cortul. Plecam pe la 8.30 pe un drum inierbat care tine creasta. Incepem sa coboram, trecem pe langa doua casute de vara si in 15 minute ajungem intr-o sa sub care trece tunelul de cale ferata care face legatura intre Ardeal si Moldova din valea Oltului in cea a Trotusului. Ne oprim la prima casa, unde un batran de 85 de ani coseste ca la prima tinerete. Omul pare putin trist, promite ca e ultimul an in care mai urca la munte. Are gospodarie in Lunca de Sus si copii nu mai vin sa-l ajute. Pana fug dupa apa la izvorul aflat putin mai jos Dragos afla continuarea drumului nostru. Urcam usor pe un drumeag, trecem de cateva gospodarii ingradite si coboram intr-o mica sa, la intrarea in padure. Tufisuri de zmeura dulce ne opresc din drum. Pierdem vreo jumatate de ora pana ne saturam. Drumul urca pe versantul vestic al varfului Utusoi prin padure. Iesim intr-o sa, langa un gard si o casuta. In fata o poteca coboara pe paraul Utusoi spre valea Garbea. Noi incepem sa urcam prin dreapta prin rariste, pe creasta bine individualizata. Doi oameni cosesc sub varful Rez(altul, nu cel de langa Crucea Condra) si ne indruma mai departe, avertizandu-ne ca la stana urmatoare sunt caini rai. Coboram puternic intr-o mica sa unde se afla stana cu pricina. Cainii nu sunt chiar asa de rai, ne lasa in pace dupa ce trecem de stana. Urcam pe langa un gard si iesim in creasta avand in fata o priveliste de vis. Plaiuri nesfarsite, oameni la cosit, varfuri fotogenice. Peisaje asemanatoare cu cele din Apuseni. Un batranel pe care-l intrebam ce varf este in fata ne spune in ungureste ca nu stie vorbi in romaneste. Profitam ca harta de la Dimap este bilingva si aflam ca e varful Lacrimii. Am facut pana aici doua ore. Urcam usor spre acest varf sub care gasim bentite colorate care marcheaza drumul si urme de jeep-uri. Ocolim varful pe drum si ne oprim dincolo de el sa ne orientam. Scoatem harta si-mi dau seama ca fermoarul de la capacul rucsacului e deschis. Dintre lucrurile aflate acolo singurul care s-a gasit sa cada este telefonul mobil. Mica sansa sa-l mai gasesc, ultima data l-am vazut dimineata. Asta e. Daca-l gaseste cineva sa-l pastreze. Ma intereseaza numai numerele de telefon din memoria cartelei.

            In fata ne apare Muntele Frumos si saua dintre el si varful Lacrimii. Coboram pe un drumeag, ghidati ce aceleasi carpe colorate si urcam pe o portiune unde creasta este foarte ingusta. Sub varful Frumos niste oameni incarca fanul in carute. In saua dintre acest varf si varful Paganilor ne oprim putin pentru a admita pasul Ghimes si varful Viscol, semet si impunator. Continuam pe drum, trecand pe langa oameni care muncesc la fan, semnalandu-ne apropierea de civilizatie. Coboram continuu, deja vedem soseaua nationala care leaga Miercurea Ciuc de localitatile de pe valea Trotusului. In stanga apare si Manastirea Fagetel. Ajungem la drumul asfaltat chiar in pasul Ghimes(1155m) la 4 ore de la plecare.

            Prindem repede o ocazie care ne lasa in Miercurea Ciuc. De aici mergem cu masina lui Dragos pana in Brasov unde ne despartim. El continua spre Campina, eu cu o ocazie pana la Targu Mures si cu alta pana la Cluj reusesc sa ajung la ora 22 acasa.

            Concluzii:

            Muntii Hasmas: munti frumosi, relativ usor de strabat, marcaje aproape ok (lucruri valabile si pentru partea de la nord de soseaua Gheorgheni-Bicaz). Sunt destul de putini turisti pe creasta principala.

            Muntii Ciuc: neasteptat de frumosi, au fost o surpriza placuta pentru noi. In timpul verii destul de populati. Perioada optima pentru ture este luna octombrie, cand oile au coborat de la munte(data traditionala este 29 septembrie), dar exista inconvenientul ca nu este nimeni care sa te indrume. Marcaje: aproape deloc(intre saua Tarcau si pasul Ghimes cam 10 semne banda rosie). Cu mare atentie si pe vreme buna se pot strabate fara rataciri. Anul viitor vom continua pe creasta Ciucului si Nemirei intre pasul Ghimes si pasul Oituz.    

            La cateva zile dupa intoarcerea acasa am gasit pe alpinet un articol semnat de Ovidiu Serban din Arad cu care schimbasem cateva informatii inainte de tura si care fusese cam in aceeasi perioada pe un traseu inedit din Ciuc. Articolul sau "Alpin, la 1500m" se afla la http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_alpinla-1500-de-metri_id_2083.html

            Pe scurt:

Gheorgheni - Pasul Pângăraţi (1225m) (16 km)

Pasul Pângăraţi - Cabana Piatra Singuratică (4h - 4h 1/2):

            Pasul Pângăraţi (1225m) - vârful Ciofronca (1607m) - Poiana Albă (2h 1/2)

            Poiana Albă - vârful Hăşmaşul Mare (1792m) - Cabana Piatra Singuratică (1430m)(2h)

Cabana Piatra Singuratică (1430m) - şaua de deasupra tunelului (7h) 

            Cabana Piatra Singuratică (1430m) - La est de vârful Ecem - Şaua Tarcău (1305m) (2h)

            Şaua Tarcău (1305m) - vârful Noşcolat (1553m) (2h)

            Vârful Noşcolat (1553m) - Crucea Condra - Intersecţie cu drumul de pe Valea

                        Întunecoasă(1h 1/2) - Culmea Fagul Mic - şaua de deasupra tunelului (3h) 

           

Şaua de deasupra tunelului - şaua dintre vf. Lacrimii şi vf. Frumos (3h) - pasul Ghimeş (1155m) (3h 3/4).

Flaviu Bujor

Clubul Montan Apuseni Cluj-Napoca

www.cheile-rimetului.ro

Autor: Flaviu Bujor
Înscris de: Flaviu Bujor
Vizualizări: 7045, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii CIUC si NASCALAT  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comanesti-Obcina Laposu-Varful Mucirusu (1372)-Poiana Uzului

 

Comentariu
Fără foto Ovidiu Serban, Sâmbătă, 11 Nov 2006, 15:59

Am remarcat si eu pe propria -mi piele ca luna cea ma buna e octombrie. Nu mai sunt oi, vaci, si mai ales tauri, dar e devarat ca nici nu mai mananci o urda buna:) Munti frumosi, necirculati, sper ca asa sa si ramana.
Ati avut mai mult noroc la Piatra Singuratica decat noi - macar n-ati dat peste hoarda de manelisti... Se cam duce naibii si cabana asta - in 2002 arata de o mie de ori mai bine.
Poate daca de la vf. Viscol am fi luat-o spre pasul Ghimes si de acolo spre crucea Condra, ti-am fi gasit telefonul:)

Fără foto Adrian Rosca, Luni, 13 Nov 2006, 19:58

Eu am trecut prima data pe la Piatra Singuratica in '93. Pe atunci era parasita si imi amintesc ca arata la fel ca acum cand cica are cabanier. In ambele cazuri am preferat sa nu dorm acolo.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org