Salut!

Cunosc site-ul vostru de ceva timp...si intotdeauna inainte de o iesire pe munte caut documentatie pentru traseu. Asa am dat de forumul vostru care m-a ajutat de multe ori si am decis sa scriu si eu ca poate... ii va fi de folos cuiva...

Asadar, sa incepem...

Pornire: Cluj-Napoca

Obiectiv: Vf. Retezat

Trupa: Ana, Cristina, Creatura, Horatiu, Septi, Zburli si eu (Tibi)

   Am plecat in data de 27 martie 2004 (sambata dimineata), cu acceleratul Iasi-Timisoara, care pleca din Cluj la ora 00: 23. Dupa o mica discutie cu nasu' ne-am urcat in tren cu destinatia: Simeria. De aici, dupa ce ne-am omorat timpul (cam o ora) cu o plimbare pe strazile pustii ale oraselului, am luat un personal pana in Ohaba de sub Piatra. Aici am ajuns in jurul orei 5: 26:) dimineata si am luat-o la picior spre Cabana Pietrele unde planuiam sa ne cazam. Traiam cu speranta ca vom prinde ceva dubita care sa ne duca pana la Carnic...insa sperantele ne-au fost spulberate de o batranica care ne-a asigurat ca nu circula si ca va trebui ("dragii de voi") sa mergem pe jos pana la cabana. Numa' bine... a inceput sa ploaie cand am ajuns in Salasu de Jos, unde la insistentele mele cu ale lui Zburli am prins un tractoras cu remorca, care ne-a dus pana in Nucsoara. De aici, dupa ce am mai intrebat pe sateni daca nu circula acele dubite de care auzisem noi, am pornit pe jos. Dupa ce am parasit asfaltul ploaia sa transformat in ninsoare, cu fulgi destul de mari pentru acea perioada. In clipa in care pana si eu eram sigur ca va trebui sa mergem pe jos, vedem in urma noastra un TV, care ne-a dus pentru 15 mii/pers pana la Carnic ... A fost mana cereasca.

   De aici a inceput zapada... era ca si iarna. Dupa ce am parcurs 6 km am ajuns in sfarsit la Cabana Pietrele unde spre surprinderea noastra aflam ca suntem singurii turisti cazati. Dupa ce am incalzit camerele si am astupat cu paturi crepatura de o mana de sub o usa, am tras cu totii un pui de somn bine meritat... Insa nu am dormit mult... ca nu aveam mult timp la dispozitie si am pornit spre Vf. Lolaia (o parte din noi, restul ramanand la cabana). Inainte cu o noapte fusese viscol si cum inca ningea toate urmele au fost sterse, asa ca a trebuit sa gasim noi traseul pana sus ghidandu-ne dupa marcaje (multe dintre ele fiind puse pe pietre ascunse in zapada). Asa ca acest traseu a durat cam mult... si nu prea am reusit sa vedem nimica deoarece negura predomina intreaga regiune.

Insa, intorsi la cabana ne-am hotarat sa ne trezim dimineata la 5: 30 (ora de iarna) si sa pornim spre Vf. Retezat. Zis si facut... Dimineata dupa ce am reusit cu greu sa alungam somnul si sa parasim sacul cald de dormit (luat pe sus si aruncat in zapada), am pornim la drum, dar nu inainte insa sa mancam ceva.

  Asadar, dupa o sculare cam anevoiosa si o masa asa ca din brisca ne-am pornit cu greu spre vf. Retezat. Traseul de jos pana pe Lolaia a fost destul de lejer... cu pauze mici de tras rasuflarea si facut poze... noroc cu urmele facute deunazi. Dupa un traseu, cam innegurat, ajungem la poalele Lolaiei, cand pentru prima data se ridica ceata si vedem obiectivul propus. Traseul de creasta a fost destul de lejer in afara de surprizele priciniute de bolovanii acoperiti cu zapada. Ajunsi la poalele varfului incep sa apara incertitudini in grupul nostru cu privire la urcarea pe Retezat. Dupa niste consfatuiri se ajunge la un grup de patru oameni care urma sa urce pe vf... ce-i drept parea destul de periculos. Dupa un povarnis destul de lejer am ajuns la pozitia "de patru labe" :)) pentru urcare. Cu privire la urcare nimic notabil in afara de faptul ca era sa ne prinda o mica avalansa... "ashe ni, ni-o fujit un darab die omat die supt picioare":))). Am zis un "Doamne ajuta!" si ne-am continuat urcarea. Vremea era destul de schimbatoare: cand era senin, cand era o ceata de nu vedei la 5 metri inaintea ta. Cu chiu cu vai ajungem si noi sus pe platou. Ne-am decis sa facem repede niste poze si sa coboram deoarece sufla un vant care intra pana la os. Coborarea a fost destul de lejera... mai pe fund... mai in picioare... cam nashpa pentru Zburli, el cobora ultimul, deoarece i-am stricat toate urmele:)). Ne-am reintalnit cu restul trupei si am pornit spre cabana. Coborarea de pe Lolaia a fost super faina... pe fund, pe spate, pe burta (noroc cu impermeabilele si cu fasurile).

   Ajunsi la cabana ne facem repede bagajul, luam o scurta masa si ne pornim la drum. In drum spre Carnic ne mai facem timp sa vedem Cascada Lolaia... destul de faina... pacat ca nu era vara. La Carnic ne intalnim cu "nenea" cu TV-ul si in vreo ora suntem in birtul din Ohaba incalzindu-ne.

 Dupa cateva ore de mers cu trenul ajungem inapoi la Cluj (pe data de 29 martie, luni dimineata) ... fericiti si dornici de venirea verii... pentru o excursie cum trebuie in Retezat.

 Si asa o fost prima noastra excursie in Retezat. "Doamne ajuta!" ca am ajuns sa si povestim.

PS: Era sa uit, in toata plimbarea noastra am fost insotiti de un ghid patruped, caruia noi i-am zis Maya, Forest Gump, Dog:)). Cunoaste traseele destul de bine...:)) Aveti grija despartirea e cam dureroasa... vine cu voi pana in Ohaba.