Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - INVITAȚIE... SPRE ÎNCEPUTURI

INVITAȚIE... SPRE ÎNCEPUTURI

Se împlinește aproape un an de la ultimul meu drum în Șurianu.

Se împlinește un an în care piatra cetăților din Șurianu n-a încetat a mă chema... În care pașii rătăciți prin covoare de frunze arămii amestecate cu prima zăpada îmi stăruie în minte și ochi, bântuindu-mi clipe din zile și ore neștiute din noapte. Un an în care timpul și-a schimbat unitatea de măsură, fiindca orice întâlnire cu cetățile dacice din Dealul Gradiștei nu este numai o întoarcere în timp...

Fiindca orice întâlnire, oricât de scurtă, cu urmele a ceea ce au fost candva  Blidaru, Costești, Fețele Albe, Piatra Roșie sau Bănița nu este numai o întoarcere la istorie națională.

Fiindca drumul spre Sarmizegetusa Regia n-a fost numai un drum în munți...

Toate, sunt doar Redescoperiri. A faptului ca exista o istorie mai veche decât imaginația noastră a fost învațată să o accepte... că au fost alte ființe conectate la alți parametrii ai Universului...

... că mereu există alte Începuturi...

... iar Timpul și Spațiul sunt de fapt Una...

... iar noi, Călători printre stele, chiar atunci când trupul nostru este supus total efectelor gravitației terestre.

Și o dată cu ceața ridicată din paduri îmbracate în răscolitoare culori, fragmentele de piatră din sanctuarul dacic nu ne ancoreaza de fapt în Pământul din care provin, ci ne ridică spre... ceruri. Fiindca acolo sus, în fosta incintă a capitalei ultimului rege dac și a marelui preot Zamolxe, se afla nu numai urmele unei desăvârșite tehnici constructive în piatră, ci și un uluitor complex astronomic.

Adevărul nostru exterior este că tot ceea ce se numesc "vestigii arheologice" din perioada dacică și predacica din Romania arata jalnic. Nu neaparat prin ele-însele, ci prin lipsa a ceea ce le susțin din punct de vedere istoric: grija pentru aceste urme-dovezi, lipsa de informare inițială (din școli și din emisiunile TV/radio sau cărți), până la lipsa aproape totală a informațiilor ce ar trebui să fie disponibile direct, in apropierea acestor site-uri!

Dacă n-am trăi aici și nu le-am vedea cu ochii noștri, poate aceste lucruri ni s-ar parea DE NECONCEPUT. Cum este posibil ca un popor să nu vrea să-și cunoască și afirme trecutul strămoșilor lui, mai ales când acesta se dovedește "glorios" (în orice accepțiune am lua-o)? Dacă am fost cuprinși atâtea decenii de lentoarea administrativă ridicată la nivel de lege națională, cum este posibil să nu fie persoane fizice care lucrează în acest domeniu și care sa NU FACĂ ceva pentru re-descoperirea acestor dovezi (știind bine că in zilele noastre, cu un proiect bun, poți face rost de fonduri din surse internaționale pentru orice - ca să nu mai invocam lipsa de bani din bugetul național)? Și mai presus de toate, DE CE?

M-am intrebat și eu aceste lucruri urcând la Sarmizegetusa Regia... Luând numai imaginea strict exterioară și observând numai ceea ce au fost aduse/lăsate la suprafață din extraordinara capitală a regatului dacic, în mod cert senzatia este cel puțin de dezamăgire... Fragmente de ziduri (într-adevăr, de vârste diferite), fragmente de blocuri la locul lor sau aruncate la margini de drum sau văi adiacente, ceva monoliți de piatră, cilidrici sau paralelipipedici, urme ale unui sistem de canalizare, discuri de beton, fragmente de blocuri cu cuie vechi de peste 2000 de ani care stau la temelia "casei arheologilor" de pe terasa inferioară a complexului dacic. O acută senzație de deșertăciune umană si disperare. REVOLTĂ! Și mereu, întrebarea: DE CE nu s-a făcut nimic pentru punerea în valoare a acestui loc care poate deveni nu numai un foarte profitabil punct turistic, ci și dovada unei civilizații cel putin egala cu cea a epocilor la care a fost contemporană?

În perioada de dupa 1950 până prin '70 s-au desfășurat, în interes national, lucrări arheologice mai detaliate pentru descoperirea vestigiilor din Dealul Gradiștei sau a altor cetăți similare cu aceasta din întreg teritoriu al fostei Dacii. Au fost facute ceva săpături, s-au găsit artefacte, s-au cercetat (parțial) dovezile găsite, s-au publicat articole și poate ceva cărți. Alte rezultate ale măsurătorilor topografice și geodezice - astronomice care vorbesc despre un "sistem" foarte complex de construcție a acestor cetăți au rămas apropae neștiute, dar în mod cert neaduse în atenția publică. Toate vorbesc despre o ULUITOARE dezvoltare a vieții locuitorilor acelor vremuri (Sarmizegetusa Regia fiind nu numai centru administrativ, politic, social, dar și constructiv, metalurgic, medical, inițiatic). Dacă ar fi să ne luăm după ce există în prezent la suprafață ne întrebăm și noi, înaintea detractorilor, pe ce bază s-au făcut aceste afirmații. Pentru că noua nu ni se prezintă acum aproape nimic din ceramica găsită peste tot, trusa de trepanație descoperită undeva în dreptul sanctuarului circular, măsurătorile topografice și astro-geodezice realizate în/între  toate cetățile din Munții Șurianu, nu se fac emisiuni, NU învățăm la școală (adica exact în locul în care ne-am obișnuit să avem cele mai pertinente începuturi de informații). Pentru că aceste cetăți au rămas tot in grija centrului arheologic din Cluj, pentru că directorul șantierului arheologic de la Gradiștea Muncelului este de vreo 25-30 de ani tot Ioan Glodariu - și nu fac absolut nici-o observație privitoare la capacitatea profesională, ci numai la cea managerială. Adică la ce NU s-a făcut în ultimii 15 ani (exceptând iluzia acelor campanii arheologice de vară cu corturi puse în Sanctuar și care n-au prezentat nimic publicului și nici n-au înlăturat, macar, cilindrii de beton aduși în urmă cu vreo 20 de ani să ÎNLOCUIASCĂ cilindrii de andezit ai Sanctuarului mare ce urmau a fi aruncați, fiindcă altfel nu înțeleg unde vroiau să-i ducă). La acele încercări hilare de protecție (ca betonarea discului-busolă de andezit până la mutarea/ acoperirea de blocuri din zidurile existente),


la lipsa unui WC ecologic, lipsa oricărei broșuri de prezentare, lipsa noilor săpături pe care le poate gandi și un novice în ale turismului, numai pe baza a cee ce se vede!

Dar poate VOI care citiți aceste rânduri și care vedeți  - în același timp - că toate stau a fi descoperite, că acesta este momentul și ca avem atâtea de făcut ÎMPREUNĂ, nu veți ezita a spune și altora de aceste locuri. Cu toata senzația de dezamăgire pe care poate o veți încerca inițial gândindu-vă numai la efortul fizic de a ajunge până aici, nu renunțați a va întoarce la... Începuturi. Poate aceasta este calea. Fiecare dintre cei care urcă la oricare dintre cetățile dacice poate pune prin el însuși o nouă treapta spre a ști mai curând ce se ascunde acolo. Povestind și altora. Încercând să afle mai multe, întrebându-i pe cei care ar trebui să fie responsabili și căutând singuri o parte din răspunsuri. Poate așa vom putea declanșa procesul de cercetare arheologică, sub efectul dorinței noastre de a AFLA.. de a CUNOAȘTE.

Și când veți urca spre Sarmizegetusa Regia nu uitati A VEDEA. Și mai exact, A OBSERVA ce se ascude dincolo de pădurile și iarba crescute peste aceste urme. Observați cu atenție drumul care înfășoară muntele și care a fost construit cu o tehnică desăvârșită (pe mai multe straturi, filtrante sau de rezistență, cu rigole), astfel încât să permită ca apele să se scurgă, dar și să reziste la transportul unor blocuri uriașe de piatră (pentru că toate blocurile și toți cilindrii de sus au fost aduși din alte locuri, de la peste 50 de km - este foarte simplu să vedeți că tot muntele este făcut din alte tipuri de roci). Și suficient de îngust încât să nu permită concentrări de trupe dușmane - întrebându-ne și acum, evident, cum au cucerit romanii această cetate când nu încăpeau decât maxim 3 cai cu călăreți unul lângă altul și mai ales de ce s-au manifestat cu atâta furie în a o distruge prin incendiere și dărâmare.

Observați acele fragmente de blocuri de piatră cu 3 sisteme de înbinare, pentru a asigura rezistență la intemperii, seisme, șocuri mecanice. Sau acele fragmente de ziduri dacice cunoscute sub denumirea de "murrus dacicus", respectiv 2 ziduri de piatră cu grosime mare cu o umplutură (de pământ și...zgură de furnal) numită emplacton, cu rol termic. Sau acel sistem de aducțiuni si canalizări funcționale și astăzi, construit prin fasonarea (semi) circulară a unor mari blocuri de piatră, în urmă cu peste 2000 de ani, în care stăteau tuburi de aducțiune din... ceramică (care ar trebui să se găsească la Muzeul arheologic din Cluj).


Imaginați-vă și voi cum a fost un deal întreg terasat atât de ingenios, plin de locuințe (dezgropate doar câteva și ulterior reacoperite), cu furnale de prelucrarea metalului (cercetări izolate făcute la Leningrad, la Institutul Metalurgic prin efortul unui entuziast și  nu prin grija arheologilor responsabili, au demonstrat că aceste cuie care nu ruginesc în interior de 2 milenii sunt acoperite cu trei straturi moleculare protectoare, din care 2 cu polarități magnetice perpendiculare; ca și cum unul s-a solidificat în câmpul magnetic natural al Terrei, apoi peste el s-a aplicat în stare lichidă un alt strat, care s-a solidificat pe o direcție perpendiculară, cu o tehnică de neegalat nici în prezent decât în laboratoare), cu locuri de antrenament pentru armate, încăperi pentru operații craniene (nu uitați că documentele grecești vorbesc că în sec. I î.e.n. nici-o armată romană nu pleca la luptă fără un medic dac), cu locuri pentru inițierea ezoterică a marilor preoți, cu un observator astronomic (astăzi cu stâlpi din lemn - bine cel puțin că au fost puși cât mai asemănători cu cei din piatră, distruși intenționat în ultimul secol, tocmai pentru a nu lăsa dovezi care să dureze, dar oamenii să nu fie acuzați cu ușurință că au făcut acest lucru! Dar este suficient să vedem fotografiile de la Muzeul Național de Istorie din București făcute cu vreo 35 de ani în urmă, în care cilindrii aceia mari de andezit de peste 2 m diametru erau de fapt... fragmente de coloane înalte de cel puțin 10m)...

Imaginați-vă o cetate sacră aflată în MUNȚI. În munții care ei singuri reprezentau o cale de acces la răspunsuri universale!

Nu trebuie decât SĂ OBSERVAȚI. Să vă deschideți ochii și mintea pentru a vă pune întrebări. Întrebări care vor cere cândva și răspunsuri. Pentră că și de voi depinde ca aceste răspunsuri să vină mai repede.

Nu uitați ca în drumurile voastre în Șurianu să urcați la locul fostelor cetăți, astăzi cu ziduri care refuză să fie distruse de TIMP. Nu ezitați a urca la Sarmizegetusa Regia. Dacă veți vrea cu adevărat, pașii voștri vor fi mângăiați de frunzele ruginii ale mileniilor de istorie. Iar dacă vă veți ridica privirea printre trunchiurile acelea falnice de copaci veți vedea un cer care n-a încetat a fi acolo și răscolit de atâta frumusețe a Pământului.


Dacă veți putea, nu uitați a vă așeza pentru o clipă undeva, în apropierea pietrelor din Sanctuarul dacic. Lăsați pentru câteva minute ca pleoapele să cadă peste ochii voștri exteriori și încercați a lăsa Pământul și Cerul să vă "vorbească".

Dacă veți reuși a asculta, veți simți și voi că aceste locuri au ceva special care nu vine numai din Prezentul acesta. Nu vine numai din mirosul de iarbă cosită sau frunze umede, din valurile de ceață ridicate din văi, diin petalele de flori răsărite cândva, prin foșnetul crengilor învolburate de șoapte de vânt sau piatra atinsă în lungile noastre peregrinări spre noi înșine...

Veți simți și voi că totul vine din acest Prezent continuu, la care noi ne-am racordat prin drumul făcut aici, prin întrebările puse, prin întoarcere la istorie...

Și toate acestea, pentru că pașii ne-au purtat din nou în munți... Pentru că ne leagă o mare și imensă dragoste pentru toți acești MUNȚI... O dragoste răscolitoare... de nedezlegat....

Autor: Valentina Cetean
Înscris de: Valentina Cetean
Vizualizări: 8153, Ultima actualizare: Luni, 29 Sep 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii SUREAN  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Poiana Muierii-Sub Varful Salanele-Varful Lui Patru-Curmatura Surean-Cabana Surean

 

Comentariu
Titus Hen Titus Hen, Miercuri, 1 Oct 2003, 9:44

Din pacate, asa cum ai spus si tu, mai bine incerci s-o vezi cu "ochii" mintii, ca realitatea este jalnica. Incepind de la lipsa de informatii si terminind cu mizeria din zona.
Citi vor face efortul sa viseze la felul cum aratau locurile acum 2000 de ani? Citi vor incerca sa substituie cenusiul realitatii cu trecutul tumultuos si misterios al locurilor?

Nu pot sa uit cum de mult, cineva de pe lista spunea cum in Finlanda (parca) te intimpinau panouri uriase pe autostrada care te indemnau sa vezi un deal! Un deal ca toate dealurile! Atita ca se ridica din cimpiile din jur si iesea in evidenta.
La noi prima indicatie ca ne apropiam de cetatile dacice am gasit-o in Costesti, adica la cca 20km de drumul principal.

Lucian Jurca Lucian Jurca, Miercuri, 8 Oct 2003, 9:09

Excepțional mesaj, tulburător chiar. Te face să te înfiori gândindu-te la începuturile neamului și în același timp provoacă un sentiment de neliniște pentru oricine se consideră a fi patriot. Avertismentul lansat deopotrivă ar trebui să fie perceput de factorii responsabili (de fapt toți suntem responsabili și toți ar trebui după măsura puterilor și a pârghiilor de mediatizare avute la îndemână să acționăm)
pentru a se putea schimba lucrurile. Dacă autorul articolului a redat corect realitatea din teren (eu unul pot să confirm mare parte din cele sesizate aici) atunci înseamnă că trebuie luate măsuri neîntârziate și ceva sau cineva la nivel de decizie în Cluj și București ar trebui să se schimbe. În același timp, orașul Orăștie, care este poarta de intrare în acest imens sanctuar, ar trebui să se implice mai mult, administrația locală ar trebui să fie conștientă de rolul ce-i revine, cu atât mai mult cu cât știu că există acolo oameni cărora le pasă de aceasta.

Fără foto Valentina Cetean, Miercuri, 15 Oct 2003, 1:56

Da, Lucian, ceea ce este scris in articol este intrutotul adevarat. Sigur ca gradul de subiectivism intervine, dar numai acolo unde imi pun o parte din senzatiile mele referitoare la acele locuri. Dar te-ai ingrozi cu adevarat daca ai realiza cate din obiectivele aceste cu caracter istoric FOARTE VECHI se afla daca nu ascunse cu adevarat sub pamant, atunci sub constructii ulterioare ce au incercat (de multe ori cu succes) a-i ascunde identitatea.
M-am intors recent de la un astfel de tur facut la unele din fostele cetati dacice, cu contraforturi exceptionale si tuneluri subterane (cel mai probabil sapate initial de ape), cu ziduri de 3 metri grosime, fantani foarte adanci si multe, multe altele... poate candva, voi avea puterea sa depasesc aceste momente de revolta la inconstienta noastra si la starea de amorteala (sau poate chiar respingere) a celor care chiar pot face ceva. Adica prefecturi, primarii, localnici, biserici...
Daca nu ne vom trezi, ne vom anula singuri identitatea si istoria!

Fără foto Cosmin A. Farcău, Duminică, 24 Iul 2005, 6:16

mi-ai trezit niste emotii...si amintiri. parca ma trec si acum fiorii dati de atingerea acelor pietre...

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org