Vremea era în continuare instabilă dar cu o prognoză favorabilă începînd de...duminică, 18 aug. Pentru prima oară  am apelat la excelenta informare meteo găsită pe www.euroweather.net, secţiunea România-Mţii Rodnei. Am plecat vineri d.m. din Baia Mare soluţionînd la Sighetu M. şi Borşa cîteva probleme. În Borşa, la 20, 30 h, ploua mocăneşte şi deja  înnopta, ieşirea în debut traseu, mai ales cu întregul calabalîc, devenind imposibilă, motiv pentru care am apelat la o veche cunoştinţă, unul din primii cabanieri la Cab. Puzdre-ONT, Ion Timiş, octogenar semeţ/viguros, borşan-fîntînar get beget. Toată noaptea ploaia a bătut cadenţate ritmuri în şarpanta din draniţă acompaniată de şuvoiul tumultuos-povestitor al v. Fîntîna scurs la nici 15 m prin faţa casei. Auto- turişti din toată ţara. Cazaţi mai ales pe la tot mai înmulţitele, frumoase, cu gust construitele vile, treptat glisînd spre civilizaţie-europenism, practic de la tradiţionala budă colcăindă de larve scîrboase la băi & WC-uri, chiar şi bideuri, faianţate.

Dimineaţa plouă în continuare motiv pt. care am tras o fugă la Borşa oraş, abia după revenire instalînd cortul în ograda permanent supravegheată de gazdă sau fiica acestuia. Cerul continuă să fie plumburiu-variabil, cu vagi promisiuni de înseninare undeva deasupra Poienii Ştiol, Podului Izvor, Cimpoieşului. O aversă fiind iminentă totuşi am ales ca prim parcurs Cascada Cailor, strict în funcţie de evoluţia vremii urmînd să continuăm spre Şaua Gărgălău cu reîntoarcerea prin Poiana Ştiol-stîna Runcu Ştiolului-pe sub linia telescaunului  la Complexul Turistic Borşa.

            Un grup de turişti tineri, cehi sau polonezi, bine echipaţi, campaţi peste noapte în nou construitul, de către Primăria Borşa, refugiu în Poiana Ştiol, la vreo 200-300 m S-SE de fosta cabană a ungurilor  se regrupaseră sub Cascada Cailor. Am continuat, după ce-am mai furat două cadre foto (oare cîte realizasem peste ani aici?)  pe versantul înclinat, spălat an de an de torente şi avalanşe, imortalizînd gura peşterii, apoi Găvanul lăcrimînd, dînd peste albe flori gingaşe, ale studentului, întîrziate flori galben-aurii de arnică, apoi surpriză, o solitară, cu petalele zdrenţuit-delicate,  parfumată garofiţă roz-pal. Turma de oi tocmai se retrăgea spre  Poiana Ştiol, un alb ciobănesc mioritic hămăîind a lehamite, mai mult pentru a-şi marca prezenţa. Trei simpatice tinere, dintre care o veche cunoştinţă de la Mag. Extrem B. Mare, Roxana, se odihneau pe stîncăriile de calcar,  în  zona finală a versantului, sosind aici  după o noapte mizerabilă pritocită  în cort în Şaua Gărgălău(urcaseră cu o zi înainte dinspre cascadă cu intenţia de-a parcurge tur-retur traseul spre vf. Inău, acum resemnate, decise să încerce ceva scurt, în zonă). Un Nissan Patrol antracit  suia în vervă dinspre Pasul Prislop scurmînd pajiştea, încercă o voltă stg. ieşind din drumul bătătorit ce duce la stîna Izv. Cailor, împotomolindu-se, auto-turiştii, vreo 6-7 orăşeni echipaţi ca atare, fiind chemaţi la pus umărul.Aversa reîncepu pe cînd ne apropiam de cochetul refugiu împrejmuit cu un ţarc, triumfal pavoazat cu tricolor. Am intrat sub şarpanta prispei  lungi, încăpătoare, nebănuind că cei ce vin de-acum pe jos, prin mocăneasca ploaie, nu sînt proprietarii sau că uşa refugiului nu era zăvorîtă. Am aflat, după sosirea petrecăreţilor dotaţi din belşug cu horincă şi afinată, îndestulată merinde, că intenţionau să suie cu Nissanul pînă lîngă Iezerul Bistriţei Aurii şi că dacă acum recent decopertatul drum cu buldozerul nu le-a permis-o în curînd aveau să finalizeze proiectul, în plus preconizînd, începînd chiar cu săptămîna următoare, să purceadă la triplarea oglinzii de apă a iezerului prin lucrări de escavare-decolmatare-schimbare a surselor fireşti de alimentare...Mă întrebam retoric, de-a dreptul îngrozit, dacă se consultaseră în prealabil cu vreun specialist hidrolog, eco-montaniard-biolog-naturalist..., dacă aveau avizele, deloc birocratice pentru astfel de proiecte ce pot schimba radical/ireversibil  un si-asa fragil ecosistem. Nu, nu o făcuseră dar se pricepeau ei (viceprimarul Borşei, un ing. de la EM Baia Borşa, consilier, etc.) mă asigură prosperul patron al unei brutării cu rezonanţă pretenţios- franţuzească, Paillard SRL, proprietarul Nissanuli, organizatorul picnicului intempestiv. Între timp la refugiu mai sosiră ţărani ieşiţi să-şi adune caii de sub Picioru Oncului. Am plecat spreIezerul Bistriţei Aurii dacă nu şocat cel puţin contrariat de subit survenita iniţiativă locală. Imediat ploaia reveni în valuri. Dinspre Şaua Gărgălău coborau ţărani cu caii duşi de căpestre apoi, la dreapta pîrîului cascadat ce ocoleşte malul nordic al lacului, un grup de turişti alungaţi din creasta principală de ploaia parşivă, obsedantă.

Neguri albe măturau Picioru Oncului suind peste căldarea Gărgălăului, ascunzîndu-l aproape în totalitate, copleşind în final căldarea superioară, din estul Şeii Gărgălău, spre Culmea Musceta-Podul Cailor plafonul spărgîndu-se uneori, albastrul cerului ivindu-se promiţător, mincinos.