Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Despre Alpinet - Negoiu, cu dus si intors

Negoiu, cu dus si intors
Toamna vine peste muntii Fagaras cu pasi mai grabiti decat in alte zone alpine. Asta e legea muntilor cei mai inalti. Si o vezi ca-i aici dupa galbenul ierbii ce se pregateste de jumatate de an de hibernare. Te poti multumi si cu putinele ore ale unei zile de toamna pentru a urca unul din gigantii Fagarasului. Trebuie doar sa ai la dispozitie masina care sa te duca pana la Balea-Lac, urcand serpentinele Transfagarasanului Nordic, pana la caldarea Balii, foarte cunoscuta pentru cel mai mare lac glaciar din acesti munti si pentru tunelul rutier ce trece pe sub creasta principal pentru a duce soseaua in partile sudice ale muntilor.

Aici, langa lacul situat la 2040 metri altitudine lasi in urma zgomotul unei zile insorite, plina de agitatia trecatorilor de pe sosea si incepi sa urci asa mai voiniceste spre Piscul Balii, custura ascutita ce desparte valea omonima de mai putin cunoscuta si umblata Vale a Doamnei. Poteca turistica, inghesuita in scurte curbe de nivel, este insotita de marcajul cruce rosie si dupa nici jumatate de ora de tras tare din bocanci ajungi in saua aflata la 2202 metri. Cu siguranta aici simti nevoia unui scurt popas pentru a plimba privirilie spre Caldarea cu Apa a Doamnei (in care se odihnesc ochiurile mici de ape ale unnor mici lacuri glaciare) sau spre tancurile Gemenilor peste care se pravale la nord creasta Balii.
Continuam in coasta, spre sud-vest urcand varful garbovit al Paltinului, cand mai tare cand mai odihnit pe curba de nivel, pana ajungem deasupra Caldarii Pietroase a Doamnei peste care traversam de-a coasta spre creasta principal, pe care o atingem in Saua Paltinului (2350 m altitudine). Cand spui ca parcurgi creasta principal este o exprimare in general plastica, pentru ca pe Fagaras in mica masura poteca parcurge linia matematica a crestei, incercand sa evite urcarile mari ale fiecarei proeminente traversand de-a coasta cand pantele nordice dar mai ales pantele sudice.
Astfel din Saua Paltinului sa nu te astepti ca poteca sa te duca peste Turnul Paltinului (cunoscut si sub numele de Claia Mica), ci urmand marcajul banda rosie observe cum cobori spre sud, pe niste pante cand inierbate, cand pietroase care-ti dau senzatia de platou pe sub Piciorul Paltinului, pana vezi bine sub tine Caldarea Mare a vaii cu acelasi nume.

Vremea tine cu noi. Este trecut de jumatatea lui septembrie, dar nu se simte inca frigul toamnei. Cerul albastru incepe sa se acopere de fasii lungi de nori albi, atat de tipici lunilor de toamna. Poteca incepe sa se zburleasca pe pantele sudice ce stau agatate de creasta sub Saua Doamnei. Ai si un pasaj scurt mai expus, asigurat cu un lant de sustinere. In fond nu e foarte periculos dar cu siguranta pe vreme rea te ajuta sa privesti mai fara emotii prapastia de sub tine.

Dincolo de Saua Doamnei intri pe coasta lunga si usor inclinata a Laitei si vezi de la distanta cum poteca foarte evidentiata traverseaza tot muntele fara sa se apropie de creasta. Este ultimul loc mai pasnic din drumul spre Negoiu. Dupa ce coboram in Saua Laitelului trecem peste o portiune mai ingusta, chiar pe linia crestei, cu abrupturi sub noi si spre sud si spre nord cat este saua de lunga. Iar apoi ridici privirile mult in sus pentru a privi panta greoaie a Laitelului. Ai ce urca de-aici!
E drept, panta mare te face sa simti ca iei altitudine mai repede si pana sa apuci sa simti ca nu mai poti ajungi pe primul din varfurile inalte peste care vom trece astazi. Varful Laitel, cu cei 2390 metri ai sai mai este cunoscut si sub numele de Claia Mare a Paltinului si de pe el ai una din cele mai impresionante panorame spre imensii Lespezi-Caltun-Negoiu, toti cu peste 2500 metri inaltime.

Departe sub noi, oglinda intunecata de apa a Lacului Caltun, ne indica locul de popas pentru pranz. Mult nu mai este, doar o coborare impresionanta de peste 250 de metri, pana la lacul inghesuit sub peretele salbatic al Lespezilor. De la Balea-Lac pana aici nu ne-a luat mai mult de doua ceasuri si jumatate, dar am sustinut ceva ritmul si nici rucsac greu in spate nu am avut.
Dupa pranz ne facem curaj si plecam mai departe spre Negoiu. Lasam in urma refugiul alpin de langa lac (2130 metri altitudine) si urcam spre Portita Negoiului peste lespezi mari de piatra, aruncate de trecerea timpului, ca intr-o moara, spre fundul caldarii glaciare. Acolo sus esti sub peretii de piatra ai colosilor de deasupra ta. Traversand o poteca mai usoara, pe deasupra caldarii Laitei (aflata pe partea nordica a muntelui) trecem de bifurcatia spre Strunga Ciobanului si facem un scurt popas acolo unde cararea Strungii Doamnei se desparte de cea a Dracului. Ce nume! Altfel nu s-ar justifica crapatura ingusta din stanca, pe care se urca inainte pe lanturi pana sub varful cel mare al Negoiului.
Din pacate, de ceva vreme, cel mai salbatic traseu spre Negoiu a fost inchis de caderile de pietre. O placa de avertisment si niste pietroaie puse sa bareze poteca, iti dau de inteles ca trebuie sa alegi Strunga Doamnei, un scurt horn pietros si inghesuit ce te scoate in creasta principala din nou. Dincolo de el esti deasupra Izvorului Negoiului si incepi sa cobori iar apoi sa urci mai de-a coasta spre piciorul sudic al Varfului la Strunga Dracului, evitand astfel salbaticia crestei principale (de altfel, inaccesibila). Dincolo de piciorul de munte intri in Caldarea Mioarelor si dupa o urcare zdravan de abrupta, dar suficient de scurta, pana la Strunga Dracului. De aici, in maxim un sfert de ora ajungem pe Negoiu, la 2535 metri altitudine, al doilea munte din Carpatii romanesti, multa vreme considerat cel mai inalt (pana in perioada interbelica).

Se cam zburlise vremea. Custura Saratii, Serbota si Ciortea sunt ascunse bine de ceata. Doar din cand in cand cate o lumina calda dadea de inteles ca se afla si soarele deasupra noastra. Daca zabovesti jumatate de ceas in conditiile astea, este sufficient si nu-ti ramane decat sa pornesti odihnit la vale.

De pe Negoiu si pana la lacul Caltun nu am facut mai mult de un ceas la intoarcere, dar ne asteapta alte trei pana la masina lasata la Balea.
S-a intunecat a ploaie, dar probabil ca astazi o sa scapam neudati. De la Caltun te poti intoarce spre Balea pe acelasi traseu, sau poti alege o varianta mai putin umblata, dar pitoreasca la vreme buna, numita “Poteca lui Grigore”. La inceput te lasi bine de tot pe Paraul Caltunului, coborand un prag glaciar bine inclinat spre caldarea din mijloc, urmand succesiunea marcajului triunghi albastru, cruce albastra. Dupa vreo 200 metri diferenta de nivel coborati, ajungem la indicatorul de bifurcatie intre poteca spre Piscul Negru si Drumul lui Grigore, urmand crucea albastra la stanga.

Traversand cand de-a coasta, cand urcand pronuntat printre lespezi de piatra, trecand prin desisuri de jnepeni prin ceata deasa, ajungem in caldarea mare a Paltinului. De-ar fi vreme buna am vedea deasupra noastra creasta principala intre Laita si Paltinu, dar negura deasa doar ne fugareste mai departe nelasand loc de odihna. Dincolo de paraul cu apa incepem o ascensiune dura a Piciorului Paltinului. De pe piciorul muntelui suntem deasupra Transfagarasanului. Intr-o zi senina ai avea ce vedea... soseaua alpina, spectacolul crestei Raiosu-Museteica si unul din colosii Fagarasului, Vanatoarea lui Buteanu (2507 m). Astazi suntem resemnati, ne vedem tacuti de pasii obositi ce duc spre capatul drumului. Dupa ce traversam tunelul, ajungem in parcarea unde am lasat masina, dupa aproximativ noua ore de la plecare.

Lasam in urma Negoiul, crestele ingalbenite ale lui septembrie si gandurile ca probabil doar la anul ne vom mai intalni cu Fagarasul.
Autor: Emi Cristea
Înscris de: Emi Cristea
Vizualizări: 8931, Ultima actualizare: Marți, 17 Ian 2012



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Zoltan Hascsi Zoltan Hascsi, Luni, 16 Ian 2012, 13:10

Poze frumoase, care cheama cititorul in Fagaras.:-)

Fără foto Dan Loghin, Luni, 16 Ian 2012, 17:06

Iertati-mi intrebarea, IIC va mai apare?

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Luni, 16 Ian 2012, 17:15

Cele bune! Eu am dispozitia necesara de a reedita revista electronica (aici ma refer mai ales la partea de machetare si design), dar cel putin la partea de materiale si este necesara dispozitia celor ce scriu:-)
Si cu siguranta daca, sa spunem, in prima parte a lunii se strang materiale si se corecteaza, in a 3-a saptamana a lunii se poate face machetarea astfel incat sa existe chiar si posibilitatea reaparitiei lunare.
Chiar mi-as dori reaparitia ei...

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Luni, 16 Ian 2012, 17:16

* dar, cel putin la partea de materiale, este necesara si dispozitia celor ce scriu.

cătălin pobega cătălin pobega, Marți, 17 Ian 2012, 12:23

Domnu Emi, dar vad ca nu ai fost singur...fetele care apar in poza cine sunt? Si lupul ala din ultima poza era al vostru sau strajuia poteca Piscul Cainelui?:D
Cu ce obiectiv ai facut ultima poza, ai un kit sau le tot schimbi pe munte?

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Marți, 17 Ian 2012, 12:46

Salut Cata. Bine ca mi-ai comentat ca am descoperit o greseala:) E vorba de Piscul Negru, nu al Cainelui.
Folosesc un singur obiectiv, 16-85 de la Nikon. Iar fetele sunt prietenele prietenei mele, pe care le mai insotesc la maratoane, dar doar le insotesc:-D

gavrila albert gavrila albert, Vineri, 20 Ian 2012, 16:24

frumoasa excursie, frumoase peisaje!

gavrila albert gavrila albert, Vineri, 20 Ian 2012, 16:27

si eu am trecut pe acolo in 1987! f. frumos, am urcat pe strunga dracului:)

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org