Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - NEGRU VODĂ 2004

NEGRU VODĂ 2004

DATA: 06-08 februarie 2004

TRASEU: Târgoviște - Fieni - Runcu - Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului"  (Ziduri) - Cabana Leaota -  Vf. Românescu - Vf. Leaota - Curmatura Fiarelor - Șaua Dudele - Vf. Bucșa - Șaua Strungulița - Cabana Padina - Cabana Bolboci - Cheile Zănoagei - Tabăra Vânătorul - Târgoviște.

SCOP: Traversarea în condiții de iarnă din Leaota în Bucegi

PARTICIPANTI:

Echipa de traversare: Mihai Radu, Marius Prundaru, Nelu Tamas, Gică Burlacu, Ana-Maria, Cătălina Posta, Bogdan Toma, Nicușor Tudosă, Oana Dărîngă.

Echipa de traversare pe schiuri: George Stăncescu, Geo Badea și Costin Ene

Echipa de așteptare: Ileana Bocanciu, Nicu Posta, Lili Toma, Mirică, Gheorghe, Mircea Enache,  Andreea Ochian

DESCRIERE:

Am plecat din Târgoviște vineri cu trenul de 12: 00 spre Fieni: eu, Oana și Marius, care venea de la un concurs școlar cu elevii săi. Am ajuns la Fieni, am trecut pe la Ileana care șchiopăta mărunt cu glezna luxată și am găsit-o aici și pe Cătălina. Ileana, ospitalieră ca de obicei, ne-a pus masa, ne-a încurajat și ne-a pregătit pentru drum. Eu, Marius, Cătălina și Oana am plecat cu maxi-taxi până la Runcu, de unde am mers pe jos până la Cabana Leaota. Vremea era foarte frumoasă, era cald și soare, pe munte zăpada se înmuiase. Drumul a decurs plăcut, înserarea ne-a prins discutând, luna răsărise în vârful unei culmi ca moțul unui fes, și se perinda printre trunchiurile goale și albe ale mestecenilor.

Am ajuns seara la cabană, care de fapt era sigilată. Mihai ne ieșise in întâmpinare și ne-a condus în camera mică cu 4 paturi din anexă, unde ne-am înghesuit 12 persoane. Am adormit greu, enervata că unii aveau chef de comentarii și glume. De fapt noaptea aceea nimeni n-a prea dormit.  

Oricum deșteptarea s-a dat la ora 3: 00 dimineața, iar după un mic dejun frugal și câteva guri de cafea, la ora 4: 00 s-a dat startul. Ne-am oprit vreo două minute la Stâna de Piatră pentru regrupare. Cei trei din echipa de traversare pe schiuri au luat-o înainte. Am plecat mai departe grăbind puțin ritmul, eu aveam betele de schi de la Lili. Cătălina nu avea nici unul și era cam nesigura pe ea. La un moment dat începuse să alunece puțin, așa că i-am împrumutat un băț și am plecat mai departe.

Mă încălzisem de efort, mai ales că urcam, așa că m-am dezbrăcat de geacă și am agățat-o de rucsac. Drumul urmărea o curbă de nivel în jurul culmilor. Din loc în loc era brăzdat de văi înguste și lungi ca niște jgheaburi, acoperite cu zăpadă înghețată. Trecusem cu puțin de Vf. Frumușelul, când l-am zărit în fața mea pe Bogdan, alunecând ca o sanie pe una din văile acelea. Nu mă dezmeticisem bine ce era cu el și ce se întâmplase că la câteva secunde aud în spate strigătul: "A căzut Cătălina!" și alte câteva sfaturi strigate: " Întoarce-te pe față! Înfige călcâiele!". A urmat un moment de deruta: câțiva au coborât după ea, Mihai mi-a spus mie și Oanei să trecem de panta pe o porțiune sigură și să nu ne mișcăm.  Ziua începea să mijească, nereușind să alunge însă negurile nopții. Stăteam într-o așteptare înfrigurată de ger și de îngrijorare. Din fericire, cei doi erau teferi, așa am înțeles din vorbele celorlalți. Cătălina era puțin julită, și speriata, dar a considerat că e mai bine să se întoarcă, împreună cu Bogdan, care a însoțit-o.  S-a comunicat prin stație și prin telefonul mobil, celorlalte două echipe întâmplarea.

Am plecat mai departe. In spatele meu îl auzeam pe Marius vorbind cu Ileana la telefon, care era afectată de incidentul Cătălinei. Pe parcurs, dimineața își cerea drepturile printr-un soare strălucitor. Zăpada se topise pe porțiuni mari, iar Marius nu rata ocazia să filmeze peisaje. Am gustat câteva dulciurele înainte de a lua cu asalt urcușul spre Vf. Leaota. Vântul se întețise așa că am luat hainele pe noi. Pe vârf am făcut câteva fotografii apoi am început să coborâm pe culme. Zăpada era groasă, înghețată, iar vântul își făcea de cap, bătea cu putere, îmi urla în urechi și mă trăgea de rucsac încercând să mă târască după el. Mi-am strâns mai bine hainele pe mine, m-am aplecat și am mers mai departe luptându-mă cu el. Coborând panta, zăpada începuse să se înmoaie în bătaia soarelui așa că picioarele ne scăpau în stratul alb. La un moment am alunecat și eu pe pantă, dar un picior îmi rămăsese prins în zăpadă, așa că am căzut, corpul mi s-a rotit ca limba unui ceasornic în jurul piciorului prins, și am rămas atârnată cu capul în jos. Nelu și cu Gică mi-au oprit alunecarea și m-au ajutat să mă ridic.

Mai jos s-a făcut o pauza scurta de masă, dar eu nu am putut să mănânc nimic, încercam să-mi recapăt răsuflarea după efort. Am luat câteva guri de apa și a trebuit să plecam mai departe. Mihai ne-a anunțat ca s-a parcurs o treime din traseu, și spre surpriza mea, (știam ca nu a fost de acord cu plecarea mea în traversare) m-a felicitat pentru ritmul de mers.

Urma un șir de culmi muntoase pe care trebuia să le tot urcam și să le coborâm în drumul nostru. De sus, din vârful lor vedeam panorama celorlalte culmi împădurite cu brazi sau îmblănite cu iarbă uscată, și împestrițate din loc în loc cu șuvițe lungi de zăpadă. Cerul era atât de aproape că îmi dădea impresia de zbor, eu alături de el, priveam pământul de sus ca un rege care își admiră domeniile. Pașii mi se scufundau în straturile de rododendron care îmbrăca pantele muntoase ca un covor imperial.

Pe la jumătatea traseului ne aștepta Costin, din echipa de traversare pe schiuri. Nu știu ce incident avusese că a decis sa-și continue drumul alături de noi.

Pe la prânz am avut surpriza neplăcută să constat că rămăsesem fără apă. Plecasem cu 2, 5 litri de lichid la drum, dar fusesem o risipitoare nesăbuită, așa că o bună bucată de drum m-am hrănit cu zăpadă. Tot drumul transpirasem foarte mult și mă deshidratasem. Gura mi-era uscată că nu mai puteam să înghit nimic, așa că am renunțat să mai mănânc. Marius, mi-a intuit slăbiciunea și m-a ajutat, impunându-și să fie părtaș la condițiile în care mă găseam eu. Mai precis mi-a strâns apă în sticlă din zăpada topită pe alocuri și a băut apă cu mine dintr-un căuș înierbat. Cu noi a mers și Costin care ne-a așteptat și ne-a servit cu măr și ceai.

După ce am ieșit din seria de culmi, am coborât într-o porțiune împădurită, cu zăpadă adâncă și moale. Picioarele ni se scufundau până mai sus de genunchi, așa că am mers în șir indian călcând pe urmele lăsate de Nelu Tamaș care mergea în față. Mă udasem la picioare, apa îmi clipocea în ghete, ciorapii se cutaseră și începuseră să mă roadă, dar tălpile le simțeam calde.

De la Duda Mare a început să mi se facă rău. Epuizarea își spunea cuvântul pe fondul lipsei de apă și hrană. Îngerul meu păzitor se încarnase în Marius care nu s-a despărțit de mine. El și Costin au avut grijă de mine și au mers în urma mea.

Seara începea să se prelingă dinspre văi cucerind încetul cu încetul cerul cu răcoarea ei. Echipa s-a împărțit în două. Nelu și cu Gică au luat-o înainte, într-un ritm întețit, urmați de Oana și Mihai. Restul am rămas mai în urmă, făcând cate o pauză din când în când. În Șaua Strungulița, am găsit niște eugenii și niște ceai cu miere lăsat de echipa de așteptare. Pentru mine însă, era prea târziu; mi-era greață și nu mai puteam să înghit nimic. Am înotat în zăpezi bâjbâind drumul prin întunericul care învelea pădurea și muntele.

După încă o oră de mers, am început să vedem luminile de la cabană. Costin a plecat către salvamont (nu știu de unde mai avea forță), iar Marius a comandat ceai și bere. N-am putut să mă apropii de nimic, decât de o bucată de lămâie. Cabana era călduroasă, primitoare și plăcută, gazda, Tanti Mița, de asemenea.

 Echipa de așteptare ne pregătise ceai, ciorbă de perișoare și friptură. Nea Mirica mi-a făcut o injecție care mi-a potolit frisoanele și starea de vomă și am putut să adorm.

A doua zi, refăcuți, am luat micul dejun, învigorator și îmbelșugat, la mare cinste, salata de ridichii negre și ceaiul de lămâie al lui Lili. Fata asta știe cum să-ți ajungă la suflet și să te pună pe picioare.

 La ora 9 am plecat la drum. Am mers pe Cheile Tătarului am făcut o pauză la Bolboci, apoi am urmat traseul marcat prin pădure spre Dobrești. Suferințele de ieri se accentuaseră, umerii mă dureau de la rosăturile rucsacului iar la fiecare pas rănile de la picioare mă făceau să strâng din dinți. Nicușor reîncepuse cu glumele lui nesărate cu care mă terorizase cu doua zile mai înainte, și mă întrebam ce e mai greu de suportat: indispoziția fizică sau replicile lui idioate.  

Vremea era frumoasa, din loc în loc am făcut poze. Spre deosebire de ziua de ieri, pe traseu am găsit multe izvoare de unde am luat apă.

La Tabăra Vânătorul am făcut o pauză pentru masa de prânz, și, pentru că nu am găsit mașină să ne ia, ne-am continuat drumul. De-abia mai jos de Tabăra Cerbul ne-a luat un maxi-taxi care ne-a dus până în Fieni, o parte, stabilind să treacă vreo câțiva pe la Cătălina să vadă cum se mai simte, iar restul am mers până la Târgoviște.

Una peste alta, în urma traversării am rămas cu o satisfacție: trecusem printr-o lecție dură de viață pe care am reușit s-o depășesc, îmi luasem porția de aer curat, îmi încărcasem bateriile pentru o perioadă, trăisem momente de aventură și aveam ce povesti urmașilor! J.  

 
Membru ATC:

Ana-Maria Brasoveanu 

 

Autor: Ana Maria Brașoveanu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 6044, Ultima actualizare: Vineri, 20 Feb 2004



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii LEAOTA  
Comentariu
Lucian Jurca Lucian Jurca, Sâmbătă, 21 Feb 2004, 16:34

Ambitioasa tura! Felicitari!
Personal, regret ca nu s-a gasit loc in acest jurnal si pentru alte impresii, de natura mai optimista, legate de exemplu de privelistile admirate si care sa-ti faca pofta sa tot mergi pe acolo.:-)

Lucian Jurca Lucian Jurca, Sâmbătă, 21 Feb 2004, 16:38

Vreau sa spun ca nu numai palmaresul conteaza. Sper ca nu am fost inteles gresit. Am citit cu interes articolul, dar am ramas asa cu o usoara neliniste, motiv pentru care m-am trezit comentand. Ture frumoase si mai relaxante in viitor!:-)

Fără foto suzana rus, Joi, 26 Feb 2004, 11:09

felicitari!
dar fagarasul iarna cand incercati? sau o traversare herculane-obarsia lotrului
sau ceva mai scurt:piatra craiului iarna?
gaina care face ou mic cotcodaceste tare!:-D:-o:x

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org