Parasim ceturile Siretului pe la 7: 30. Directia - Piatra unde ne intalnim cu Paul si Lenus ca de obicei la "Ursuleti".
Din fericire ceata ne-a lasta in pace cu putin inainte de Piatra asa ca pornim voiosi spre Bicazul Ardelean (585m).
Obiectiv: un traseu in premiera - culmea mai putin cunoscuta a Vojdanului si coborarea prin catunul Gherman.
Dupa GPS aveam de mers cam 12 km + de urcat si coborat cam 800m.
Harta zonei si drumul urmat
Mergem cu ambele masini desi suntem doar patru, fiindca una o lasam in Bicaz Chei - imediat dupa ce trecem de pod in punctul in care vom cobori si cu cealalta ne intoarcem in Bicazul Ardelean la intersectia spre Tulghes - punctul de plecare.
O luam pe sosea catre Bicaz Chei. La nici 50m printre case se deschide catre dreapta un drum care incepe sa urce pieptis.
Si urca, si urca, si urca... mai bine de 500m diferenta de nivel. Dar numai prima portiune este mai abrupta.
In rest pe masura ce urcam, orizontul se deschide si privirea poate zbura pana departe.
In dreapta, abia ghicit la inceput, apoi tot mai clar se ridica meterezele de stanca ale Ceahlaului iar departe in lungul vaii apare Highesul cu varfurile pudrate ce zapada.
(descrierea turei pe Highesul Ascutit poate fi vazuta
aici)
In stanga Highesul Ascutit - in dreapta incepe sa apara Ceahlaul
In stanga peste valea Tepeseni se insiruie culme dupa culme.
Incepand cu cea de deasupra Ghermanului, continuind cu cele de peste Bicaz si apoi mai departe peste Bicajel pana in Hasmasul Mare, a carui strajer - Ecemul - se profileaza la orizont.
In fata creasta unduieste usor si se opreste undeva deasupra Sugaului.
Dupa cca 2 ore de mers agale ajungem in sfarsit pe primul varf (1087m) de unde poteca coboara intr-o sa mai adanca.
Continuam in lungul crestei, pe partea dreapta de aceasta data pana intr-o alta sa.
De aici tot abruptul vestic al Ceahlaului se vede ca-n palma.
Incepand de sus din Ocolasul Mare, apoi mai jos Gardul Stanilelor, Stanilele Mici si Mari si Turnul lui Budu, iar la baza putin in stanga Piatra Sura, ascunsa partial vederii.
La picioarele noastre se insira casele din Telec.
Aici parasim culmea si o luam de-a coasta urmand un hatas de pe partea stanga a crestei care este impadurita in aceasta zona.
In curand iesim iar in niste poieni mai mari. Mici salase, mesteceni alburii, macesi cu fructe rosii, toate luminate din plin de un soare darnic ne rasplatesc din plin efortul.
