Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Opriti pantofarii

Opriti pantofarii
Eram destul de mic cand, de mana cu tata, am pus prima data piciorul pe munte. Sub Vf. Retezat ne-am intersectat cu un grup cam galagios in care am remarcat o tanti ce, incaltata in saboti cu toc, pasea vitejeste peste bolovanii enormi. Nedumerit, m-am interesat ce fel de echipament mai era si ala dar taica-meu a facut misto de mine spunandu-mi ca in felul asta avea priza foarte buna. Nu l-am prea crezut si pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama din ce in ce mai bine de inconstienta acelei cucoane (sau a celor care au incurajat-o). Daca chiar vrei sa-ti rupi picioarele sunt metode mult mai la indemana si mai putin obositoare.

Mi-am amintit de intamplarea de mai sus in acest weekend cand mi-am propus sa beneficiez de vremea faina anuntata si sa fac un pic de antrenament urcand in Bucegi la Vf. Omul prin V. Cerbului - in premiera pentru mine - si apoi sa cobor a doua zi in functie de vreme, chef, etc. fie pe la Pichetul Rosu - Diham, fie pe la cantonul Jepi sau - in cel mai rau caz - pe la Cab. Caraiman si apoi pe sub telecabina. Am innoptat la Babele pentru ca la Omul nu prea "mirosea" bine (adica, cum am aflat azi dintr-un alt articol, se pare ca mirosea a gaz). La Babele mirosea mai bine dar era poluare fonica: o pereche de boxe din care rasuna de zor "muzica" celor de la Parazitii. S-a intamplat sa aleg in cele din urma sa cobor pe sub telecabina. Nu prea imi place traseul asta pentru ca, desi e destul de spectaculos, e foarte populat de berbecii de cartier al caror loc nu este nicidecum la munte. Nu de putine ori m-am frecat de ei si le-am suportat urletele, injuraturile sau casetofoanele date la maxim. Dar, avand in vedere ca duminica asta telecabina nu a functionat din cauza vantului foarte puternic, am sperat ca voi avea liniste pe traseu. Ceea ce s-a si intamplat, cu doua-trei exceptii: mici grupuri de tineri imbracati in blugi si geci de piele, mirosind a parfum, veniti la aerisit la o altitudine ceva cam mare. La intalnirea cu unul din aceste grupuri am constientizat semnificatia expresiei "no comment": capul de coloana purta pantofi de piele (cu talpa de piele!!), urmatoarele doua persoane aveau sexul feminin si tocul mare la pantof. Ceilalti "gagii" carau in brate gecile si gentile gagicilor si niste ditamai bate de baseball cumparate probabil de la artizanii din Busteni. Toti injurau in gura mare de rasuna valea si vorbeau golanii, facand haz de betia de noaptea trecuta, etc. Cum spuneam, no comment. Era ora doua si tipii urcau spre Cab. Caraiman dar nu ajunsesera inca la portiunea cu lanturi. Am fost de-a dreptul uimit de inconsienta lor si incercam sa inteleg cum de ajunsesera totusi atat de sus. Mi-am adus aminte ca la Babele se vorbea de dimineata ca toate echipajele de salvamontisti erau in actiune incercand sa dea de urma unor rataciti, destul de multi la numar. Acum, nu stiu daca aia erau la fel de prost echipati dar m-a incercat un sentiment de compasiune pentru sarmanii salvamontisti, siliti probabil sa se confrunte uneori cu cazuri de salvare a unor astfel de inconstienti care s-au aventurat orbeste fara sa stie la ce se inhama. E drept ca asta le e meseria dar cred ca aceste cazuri sunt totusi putin dezolante pentru ei.

"Nu lasa gunoaie ca manaci bataie", "Nu lua cu tine decat amintiri si fotografii", "Nu lasa pe munte decat urma pasilor tai" sau "E usor sa cobori cu o conserva goala daca ai urcat cu ea plina" sta scris pe placute atarnate in copaci pe "bulevardul Caraiman" de niste baieti de treaba care au mai si strans vara asta o gramada de saci de gunoaie de pe trasee. In oras, in unele localuri exista la intrare o placuta pe care scrie "tinuta obligatorie". In biserica nu se intra in pantaloni scurti si nu se tipa in gura mare. La opera nu se face zgomot decat atunci cand se aplauda. Sunt legi nescrise si lumea le respecta. Pe munte nu se merge fara echipament, nu se face galagie si nici murdarie. Tot legi nescrise si de bun-simt si acestea dar, dupa cum se vede, nerespectate intotdeauna.

Excursia a fost frumoasa desi putin intunecata de evenimentul mentionat. Ce m-a mai uns la suflet pe langa peisajul de nedescris a fost atmosfera de la Cab. Caraiman unde am baut o ciocolata calda si am ascultat Credence Clearwater Revival. Barbosul care tine cabana e un adevarat. Mi-am adus aminte ca in urma cu trei saptamani aici am stat de vorba cu doi scotieni entuziasti care au batut atata drum ca sa ne admire muntii. M-am simtit mandru ca sunt cioban mioritic. Dar nu sunt mandru de unii bizoni, tot mioritici si ei care pangaresc piciorul de rai cu pantoful lor cu toc. Opriti pantofarii!
Autor: Rares Sampaleanu
Înscris de: Rareș Sâmpăleanu
Vizualizări: 9883, Ultima actualizare: Luni, 28 Oct 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Cabana Babele-Crucea Caraiman-Saua Sugarilor

 

Comentariu
Fără foto Cristian Zicos, Marți, 29 Oct 2002, 1:52

In ceea ce priveste pantofarii, ai dreptate. Sunt un fenomen prezent si obisnuit in Bucegi si nu numai, dar din pacate nu se poate face nimic in privinta asta. Nu toti inteleg ce inseamna muntele cu adevarat. Pt unii este un loc unde esti liber sa faci ce vrei, fara sa-ti pese de ce e in jurul tau! In privinta " barbosului" de la Caraiman, te inseli! Se pare ca nu ai fost de prea multe ori pe acolo ca sa "te bucuri" de "adevarata" ospitalitate. In toti muntii astia din tara, n-am intalnit nicaieri scris ca in sala de mese nu poti consuma alimentele din rucsac, asa cum se face la Caraiman. Am fost nevoit de nu stiu cate ori sa mananc afara in frig si ploaie din cauza "barbosului adevarat":x

Fără foto Viorel Teodorof, Marți, 29 Oct 2002, 9:51

Exista pe lumea asta pro si contra in orice. Obiectiv, insa, poti prezenta niste fapte, fara a le comenta prea mult. Am sa incerc sa fac acest lucru, pentru ca am dat odata piept cu "barbosul" respectiv.
Am ajuns la Caraiman si odata cu noi a mai ajuns o fata care aproape disperata ne-a intrabat cum putem anunta ca prietenul ei a suferit un accident.
Domn "barbos", entuziast, a trimis-o mai departe la Babele sa dea de salvamontisti. La rugamintea mea de a apela prin telefonul mobil la acestia, domnia sa a luat telefonul meu, oferit pentru un apel de urgenta, si-a scos si aparatul sau, a citit numarul de acolo, a format prin telefonul meu si asa a catadicsit sa anunte Salvamontul.
Mi s-a parut un gest incredibil pe care muzica de calitate pe care o asculti in cabana n-o poate acoperi de nici un fel.

A, si ar mai fi si tonele de gunoi care anii trecuti zaceau sub cabana spre vale, de care am citit de atatea ori si pe aici.

Nimic altceva.

Fără foto Nitu Ovidiu, Miercuri, 30 Oct 2002, 9:47

referitor la pantofari, nu prea ai ce sa faci. au existat si vor exista mereu, iar in ultima vreme ii intalnesti din ce in ce mai des. tine putin si de cultura fiecaruia. in ceea ce-l priveste pe "barbos"... eu nu mai zic nimic.

Fără foto Ryan Paun, Miercuri, 30 Oct 2002, 15:34

Sint de acord cu Ovidiu: pantofarii vor exista tot timpul...dar
din pacate ei evolueaza cu trecerea timpului si chiar se
"reproduc" mult mai repede decit noi ceilalti! Tatal meu a fost
ghid si am avut ocazia sa vad multe locuri si multi pantofari
pe vremea lui, dar el incerca sa-i faca sa inteleaga ca nu se
cade sa faci anumite lucruri, descrise de Rares, la munte...
poate pe vremea lui reusea sa "descaltze" pe unii pantofari dar
incearca sa spui cuiva in ziua de astazi sa nu faca ce le pof-
teste inima....atita timp cit noi sintem mai multzi decit
"pantofarii" mai sint inca sperantze....daca "noi", cei care ne
mai pasa, ajungem minoritate....atunci GOOD LUCK!:-(

Daniel Humelnicu Daniel HumelnicuAdministrator Alpinet , Vineri, 1 Nov 2002, 8:39

mda... ce sa zic un om normal, reactioneaza la ceea i se intampla in mod direct sau indirect... e claar ca in cazul de fatza exista doua posibilitati sau ma rog mai multe care derviva din ele... acum mi-or venit doua in cap:-D
1. ori iti iei jucariile si te joci in alta parte ori
2. elimini parazitzii:-D

e am reactionat dupa modelul 1, probabil modelul 2 nu este si probabil nu o sa fie aplicabil in practica de unul care urca pe munte... mai e si modelul 2' urci sau cobori si inghitzi:-)

exista muntzi prea putin batutzi unde nu dai de astfel de personaje, io-s de principiu daca merg intr-un loc si nu-mi mai place nu mai ma vede cel putin o bucata buna de timp daca nu deloc... de altfel bucegii is unu din exemple... dar sa nu intram in detalii.

una peste alta fiecare vede lucrurile din perspectiva lui, si mai mult desi gasim placerea in a urca pe munte, fiecare o vede altfel, fiecare urca din motivele lui. Ashe ca... fiecare dupa cum il duce capul.

Fără foto Adrian Musceac, Vineri, 1 Nov 2002, 11:26

Reactia mea la astfel de cazuri ia de obicei doua directii:
daca sunt in toane bune, incerc sa-i lamuresc pe respectivii pe unde gresesc, si unii chiar asculta, asta daca sunt cat de cat treji. Dar daca nu vor sa fie ajutati/luminati, dialog cu forta nu se poate.
A doua varianta e sa trec cat mai putin prin poteci frecventate de astfel de specimene si sa ma scutesc astfel de nervi inutili.
Referitor la tov. barbos mentionat, sa povestesc si eu o intamplare veche de vreun an sau 1 an si jumatate.
Prin primii ani de facultate, din motive obiective, eram fortati sa facem ture prin Bucegi in timpul saptamanii. Asta insemna urcus noaptea la lumina frontalelor, atins obiectivul dimineata si inapoi in Bucuresti la timp pentru a prinde cursul de dupa-amiaza. Intr-una din aceste ture, am urcat pe valea Jepilor, ajungand la cabana Caraiman pe la 04.00, pe un vant teribil care te dadea jos. Obiectivul zilei era Crucea Eroilor, dar dupa o mica analiza, am decis renuntarea la Brana Mare a Caraimanului datorita conditiilor meteo. Ne-am grupat langa cabana pentru a ne feri de vant, si am tinut un mic consiliu. Intre timp, domnul barbos a auzit zgomotul si a iesit afara, unde am purtat un dialog scurt, noi rugandu-l sa ne lase in cabana pana la rasarit sau pana se va mai potoli vantul. Replica a fost "eu nu las nebuni in cabana, sa plecati de aici, daca nu pun cainii pe voi". Stiam cum arata catzeii de la cabana, asa ca am preferat sa o luam in jos urmati de amenintarile cabanierului. Fiind bine echipati si experimentati la coborat noaptea, am scapat intregi. Dar eu unul am jurat ca nu voi uita tratamentul primit si uite ca s-a ivit ocazia sa spun ceva relativ la asta. Aceasta poveste poate fi confirmata de cel putin 4 oameni. Voi ce parere aveti?:x

Fără foto Mihai Todor, Marți, 12 Nov 2002, 1:51

Toti care ati scris aici aveti perfect dreptate, pantofarii sunt un pericol pentru ei si nu numai pentru ei ci si pentru altii care urca pe munti dar si pentru salvamontistii care uneori trebuie sa caute ore sau chiar zile in sir niste "bieti" pantofari rataciti.

Dar totusi pantofarii au aparut din doua motive:
1. Pentru ca asa sunt ei si oricat ai incerca sa ii faci sa aprecieze frumusetile muntelui ei vor doar sa ajunga undeva unde pot sa se inbetepana adorm in propria voma

2. Pentru ca nu a fost nimeni care sa ii invete cum se merge pe munte si lor li se pare destul de normal sa vina pe munte incaltati in pantofi si cu geaca de piele

Pot sa vorbesc din experienta atunci cand spun ca sunt foarte multi care doresc sa urce pe munte dar nu au cu cine, sau daca au, merg cu cineva care habar nu are de comportamentul unui "muntoman". Asa am fost si eu la inceput, am inceput sa urc pe Postavaru', nu in pantofi, dar in adidasi care binenteles pana am ajuns jos erau gauriti. Asa am invatat ca e mult mai bine sa urci in bocaci, chiar si unii de iarna daca nu ai profesionali de munte.
Apoi cu timpul am ajuns sa cunosc cativa oameni adevarati de munte de la care am avut intr-adevar ce invata.

De aceea acum vrem sa facem (C. P. N. T.) un proiect prin care dorim sa ii educam pe cei care vor sa urce pe munte. Vrem sa mergem la liceele sau poate si scolile generale din Brasov si pentru cei interesati de drumetii pe munte sa le tinem cateva cursuri despre echipament, despre comportament si sa le povestim cum este de fapt sa ajungi sus si sa te simti cu adevarat eliberat de toate meschinariile si obligatiile sociale care exista jos la oras.

Sper sa reusim!!:?

Mihai Rădulescu Mihai Rădulescu, Miercuri, 20 Nov 2002, 6:50

Am patit si eu acum citiva ani, la Caraiman, sa nu ma lase sa maninc din rucsac; in plus, a doua zi, barbosul ne-a pus sa dam paturil la 11.00, ca de!, se-ncheia ziua hoteliera. Desi restul de locuri erau libere...

Fără foto marius turtă, Vineri, 22 Nov 2002, 22:21

trebe sa recunosc ca si eu am avut de-a face cu cabanieru (de fapt e ajutor de cabanier) de la caraiman.aceeasi chestie cu mincatu doar ce se serveste la cabana.eu cred ca e o singura solutie.individu trebe impuscat.

Fără foto Cristian Gabriel Popescu, Vineri, 29 Nov 2002, 9:48

Ehei mai baieti...si eu am fost cindva pantofar, ca nu-mi spusese nimeni cum stau treburile pe munte, dar dupa ceva vreme am luat-o pe calea cea dreapta, asa ca unii dintre ei(chiar daca foarte putini) mai au o sansa.
Despre "nea barbosu"... Am urcat intr-o vara pe Valea Seaca a Caraimanului si am ajuns la "vestita" cabana Caraiman pe la ora unu noaptea. Nu aveau locuri si nici pe hol nu am fost lasati sa stam. Ne-a dat afara motivind ca in CABANA LUI face ce vrea. Norocul nostru ca am avut inspiratia sa ne luam cu noi un cort ca altfel Dumnezeu stie unde am fi dormit. Nu se gaseste nimeni care sa-i faca vint acolo unde arunca el gunoaiele (adica in Valea Jepilor)? Un astfel de "GUNOI UMAN" asta ar merita.

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Duminică, 8 Dec 2002, 21:27

In vara lui 2000, cand am ajuns pt prima data in Bucegi, am intalnit un caz de pantofar mult mai original. Era cred "bastinas"si putin colorat, da' era incaltat in... papuci de cauciuc. Facea parte dintr-un grup numeros si foarte pestrit. Ne-am intalnit cu ei pe Valea Jepilor, noi urcam ei coborau. I-am intalnit exact deasupra portiunii cu lanturi. Si tocmai plouase putin...
De acea ploaie, noi ne-am adapostit intr-o grota, undeva in stanga potecii inainte sa ajungi la lanturi. Numa' ca noi am crezut ca acea grota era pt adapostit, dar la ce am gasit acolo, ne-am dat seama ca era folosita in loc de buda.
Despre celebrul barbos pomenit prin comentariile trimise, nu am mare lucru de zis. Avand in vedere ca am trecut prin 2000 pe acolo, nu stiu daca era acelasi. Dar noi atunci am dormit la Babe. Dar ramasesem fara apa, si am intrebat pe cel de la cabana daca are apa. Ni s-a raspuns ca numai minerala, destul de scumpa. Si apa de izvor gasim prin apropiere? - am intrebat noi (gandindu-ne ca tre sa fie un izvor ceva de unde se alimenteaza ei cu apa).
- In Piatra Craiului, ni s-a raspuns:?

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Duminică, 8 Dec 2002, 23:10

In comentariul anterior, referitor la povestirea Opriti pantofarii di Jurnale, am pomenit ceva de o grota in care m-am adapostit de ploaie. Dar am dat o informatie eronata. Acea grota era in partea DREAPTA a potecii, nu in stanga. Am gresit din cauza oboselii...:-D

Fără foto JOHNY UTAH, Sâmbătă, 19 Aug 2006, 21:17

Barbosu' ala chiar e deplorabil. Sunt total adevarate articolele importiva lui! Oricum eu pe acolo nu mai dau in veci!!!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org