Plecare:  Cluj-Napoca

Obiectiv: Vf Pietrosu, Rodnei

Trupa:    Creatura, Diana, Manu, Nicu, Paul, Radu, Reli, Septi, Silvia, Tibi, Traz, Zburli... da' multi am putut fi...

Am plecat in data de 24 aprilie din Cluj-Napoca cu acceleratul de 00: 39. Am schimbat trenul in Salva... unde am asteptat cam o ora si de plictiseala ne-am apucat sa ne jucam, unii fotbal cu o piatra, altii pinca... Apoi am luat trenul spre Viseu de Jos unde am ajuns pe la 05: 04:) ... de unde am luat un autobus, cu greu, pana in Borsa... Biletul era 40 de mii, iar autobusul era un "harb"...ni s-a parut cam scump... cel putin din punctul de vedere al unor studenti. In cele din urma am ajuns in Borsa unde am inceput sa ne cautam un loc unde sa ne cazam... dar nu prea am gasit nimic tentant... iar hotelurile nu erau de noi. Asa ca am aplicat planul b... sa na cazam in zona statiunii unde stiam o cabana. Am luat o ocazie... salvarea s-a intamplat sa opreasca... care pentru 10 mii de persoana ne-a dus pana in usa cabanei.

La cabana am ramas socati de conditiile primitoare si de oamanii buni pe care i-am intalnit aici... pentru 300 de mii pe camera aveai luxul de care nici acasa poate nu dispuneam:)... aveam bucatarie cu frigider, masina de spalat automata, cuptor cu microunde, filtru de cafea, in camera televizor cu antena satelit, fotolii, dulapuri cu bibelouri, apoi in baie dus cu apa calda, chiuveta, parfumuri, after shave-uri etc... de curatenie nici nu mai vorbesc... era lux pentru noi... mai ales ca unii eram deja obisnuiti doar cu cabane stil Pietrele - Retezat (unde crepatura de sub usa era de un lat de mana, soba nu incalzea nici in ruptul capului, iar lenjeria de pe pat era nespalata de ani de zile).

Oricum nu am petrecut noi mult timp in cabana deoarece nu asta ne era scopul...

Asa ca am mancat ceva, unii au mai si dormit... si am pornit spre Pietrosu... pe la 10. Pana in Borsa am luat un microbus (unde ni s-a explicat de catre o femeie foarte amabila traseul... si totodata ni s-a spus sa avem grija la avalanse). Traseul pana la cabana meteo a fost destul de placut... cel putin pentru unii... nu cred ca pentru toti:)... Peisajul era de o frumusete neasemuita... mult mai fain decat ne asteptam... Singurul lucru care ne-a deranjat... a fost defrisarea unei bucati bune de padure la baza muntelui... lucru care ne-a intristat deoarece spatiul ala defrisat nu isi afla locul in acel tablou mirific. Totusi nu stiu cum de se poate face asa ceva intr-o rezervatie... pentru ca din cate stiu eu acest munte face parte din Rezervatia Biosferei... E pacat ca nu ne stim pretui bogatiile... si ca inca in Romania nimeni nu face nimic in legatura cu asta.

In cele din urma, pe la 4 si ceva, dupa ce am lalait-o rau de tot pe traseu, ajungem si noi la cabana meteo.... Aici facem cunostiinta cu Danci... un om super de treaba care ne-a servit cu ceai si ne-a dat indicatii despre traseu.

Dupa ce mancam ceva... desi cel putin nu prea aveam pofta ... nush de ce... ne punem intrebarea daca mai urcam pana pe varf...dat fiind faptul ca era deja ora 17: 00. Se ajunge pana la urma la un grup de doi (Septi si Radu) care urca pe varf... iar inca doi dintre noi (Tibi si Zburli) se hotarasc sa urce pe varful de alaturi Pietrosului... Privelistea te lasa fara cuvinte... Facem pozele clasice la bustul gol si ne hotaram sa ne intoarcem (ne-am fi dus si noi pana pe Pietrosu, deoarece nu mai era mult, dar cei de jos ne asteptau infrigurati, asa ca...).

Ne-am reintregit cu grupul... exceptie facand Septi si Radu ... si ne-am pornit spre Borsa. Pe la 9 PM ajungem la locul unde eram cazati. Facem un dus cald, mancam ceva, vrem sa mai si povestim dar din pacate somnul ne prinde si in cele din ne culcam.

A doua zi dupa o trezire anevoioasa ne pornim spre cascada Cailor. Drumul pana acolo a fost destul de lejer... ca o plimbare de duminica ... de vreo o ora jumate. Spre surprinderea noastra pe drum am cules si ghiocei :)... Ajunsi la cascada suntem surprinsi de frumusetea ei (in poze parea destul de naspa). Facem si aici traditionala poza, la chiloti de data asta, in cascada. Deoarece aveam de prins un autobus la ora 16, ne intoarcem. Bineinteles ca pierdem autobusul... lucru care ne-a prilejuit o masa binemeritata. Asa ca ne hotaram sa mergem la ocazie. Deoarece eram in pericol sa pierdem si trenul, convingem un sofer de microbus din Borsa sa ne duca pana in Sacel pentru 25 de mii/persoana. Aici ne intindem pe un camp verde din apropiere si lalaim pana la venirea trenului.

Pe la 10 PM suntem pe peronul din Cluj-Napoca, dezamagiti ca am parasit muntele si suntem din nou la oras. Insa bucuria ne revine imediat cand Radu ne propune o noua excursie: toate varfurile peste 2500m din Romania in vacanta de vara.

Scarbiti de sesiune,

Tibi si Zburli.