Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Piatra Craiului

Piatra Craiului

DATA:   30 iulie - 03 august 2005

PARTICIPARE: 

Gigi Ndelcu, Maria Nedelcu, Nini Porojan, Gianina Porojan, Viviana Porojan (3 luni), Gheorghe Mirică, Dorela Mirică, Marius Prundaru, Mihea Prundaru (7 ani), Andra-Maria Prundaru (5 ani), Feni Tănase, Ileana Bocanciu, Oana Dărîngă, Cătălina Posta, Nicu Posta, Mihai Radu, Cătălina Radu, George Matei, Marian Târcă, Simona Târcă, Bogdan Drăgoi, Alina Badea, Elena Andrei, Valentina Andrei.

DESCRIERE:

Sâmbătă 30 iulie 2005

Sosim în zona Plaiul Foii pe echipe. Sâmbătă după-amiază, sunt  prezente aici familiile: Mirică, Nedelcu, Prundaru și Porojan. Ne montăm corturile în curte la Renatte. Contrar vechiului nostru obicei, plecăm la culcare foarte devreme, așa că la ora 23: 30, dormeam deja buștean de vreo oră. Dar surpriza e surpriză și bucuria noastră este foarte mare, când suntem treziți de Ionică Ieremia, venit de la Brașov. Așa că atmosfera se încinge în jurul chitarei, cu ajutorul focului de tabără, alimentat de studenții cazați și ei la corturi sau în cabană. Stăm până târziu la cântece și bancuri, revenind în corturi abia pe la ora 3: 30. 

Duminică 31 iulie 2005 

Ne trezim pe la 7: 30, iar peste o oră sosește și echipa a doua, formată din Nicu, Oana și Cătălina. Luăm cu toții micul dejun, apoi plecăm în traseu. Trupa este formată din: Nicu, Gigi, Nini, Marius, Maria, Oana, Cătălina, Ileana. Plecați din tabără la ora 10: 00, sosim la Refugiul Șpirlea la 11: 30, destul de obosiți, datorită nopții scurte, căldurii copleșitoare și traseului deloc ușor.

De aici în sus însă, urcușul pe grohotiș până la Zaplaz, direct în bătaia soarelui ne face să scoatem din noi multă transpirație și tot felul de perle: Gigi "Copilul ia inteligența de la mamă, că de aia nu mai are ea deloc".  Apoi urcușul pe "La Lanțuri" pare că nu se mai sfârșește, dar cu toate că picioarele abia ni se mișcă, gândul zburdă sprințar, iar privirea ne este din nou fermecată de ceea ce vedeam. Abia la 14: 30 sosim în Șaua Grindului unde mâncăm, dar nu prea mult, să nu ne pese... Parcurgem apoi creasta până la Refugiul Vf. Ascuțit și mai departe până în Vârful Padina Popii, de unde începem coborârea pe triunghi albastru, trecând pe la Refugiul Diana - unde întâlnim un grup multinațional - și în fine, pe Valea Urșilor ajungem la drumul forestier în apropierea taberei noastre (21: 30). Oboseala își spunea cuvântul, unii văd numai gârla să se spele, alții mâncarea iar alții ursul în pădure.

După ce reușim să ne  liniștim, ne retragem în fine în corturi. Adormim, dar nu pentru mult timp. Pe la 2: 00 noaptea, un buchet de strigăte cristaline de la corturile studenților, scoală toată tabăra. Zici că arde, nu altceva! Cu toate că nu-mi găsesc lanterna rătăcită prin sacul de dormit, ies în noapte, ghidată de lumina agitată ce vine dintr-acolo. Strig supărată: "Ce este, ce s-a întâmplat, de ce urlați așa?!" "Păi, am auzit niște zgomote pe lângă cort..." "Ce fel de zgomote?" "Așa, niște foșnete, cred că era ursul!" Amintindu-mi cu nostalgie de vremea când aveam și eu vreo 20 de ani și eram terorizată de frica ursului, mă apuc să le explic sfătos: "Măi, ursul când vine nu auzi niște foșnete, are 1000 de kile și se zguduie pământul când calcă, pufăie și pufnește pe nări și pute de mori, n-ai cum să nu-l recunoști" Fetele sunt isterizate: "Da ce, vine ursul așa de jos?" "Păi n-am dat noi nas în nas cu el aseară?! Aveți mâncare în cort?" Panica atinge cote alarmante. "Da, avem mâncare..." Atunci duceți-o de aici și dormiți așa, cu un ochi mai întredeschis..." Atâta le-a fost. În trei minute toată lumea era în autocar. Am fost cam răutăcioasă, dar acum știu că cel puțin din direcția asta va fi liniște. Mă întorc în căldura sacului și când pun capul pe pernă (rucsacul Cătălinei) întreb încet: "Tu ai cumva  mâncare prin rucsac?" "Da Ile, răspunde ea amabilă, dacă ți-e foame am o glucoză în capac..." Zâmbesc în colțul gurii și o las în lumea viselor unde mă întorc și eu imediat.

Luni 01 august 2005  

Ne dezmorțim greu de dimineață, pentru că ziua precedentă a fost obositoare. Ne-am propus un traseu mai scurt și mai lejer. După micul dejun, plecăm tot la ora 10: 00. Echipa este formată azi din aceleași persoane, numai că Nea' Mirică îl înlocuiește pe Marius, care vrea să stea la cort, cu copiii. Urcăm pe unde am coborât aseară, pe Valea Urșilor, și ne convingem că ursul nu a fost decât o buturugă, expresivă ce-i drept. Urcăm din greu pe Padina lui Călineț. Sunt ultima în spatele lui Nea' Mirică. Nu vreau să-l las în urmă și când apar pasajele de cățărare, Nini se întreabă dacă va face față. Merge însă fără probleme și ne spune că la anul în octombrie vrea să-și aniverseze cei 70 de ani pe Vârful Moldoveanu. Tot urcând așa, întâlnim un grup de polonezi, care ne întreabă de traseu. Încercăm, ca și ieri să-i informăm cât mai bine, pentru că hărțile sunt tare "subțiri". Apoi ne continuăm urcușul până în punctul "la scară". Nini, care este ghidul nostru astăzi, e puțin îngrijorat de pasaj și scoate cordelina pentru asigurare, dar toată lumea coboară fără probleme. Parcurgerea Brâului de Mijloc este o încântare, ne mai oprim din când în când, pentru refacerea forțelor. Pe promontoriul din dreptul Văii Podurilor facem din nou o pauză, după care începem coborârea, pe vale, deloc ușoară, mai ales în porțiunea superioară. Odată cu apariția apei, panta se mai domolește și poteca devine mai clară și mai lejeră. Ajunși la drum, îi revedem pe polonezi și îi invităm la noi la corturi la o țuică și-o chitară. Sosim în tabără în jurul orei 18: 00 și ne îmbrățișăm cu ceilalți colegi sosiți între timp. După ce ne spălăm și mâncăm, atmosfera lâncezește, dar iată că apar polonezii și ne mobilizăm rapid. Facem un concurs de cântece apoi discuții poliglote pe cele mai variate teme. Doar furtuna ce se anunță ne face să ne retragem în corturi, dar nu înainte de a termina toată țuica.

Marți 02 august 2005  

La ora 8: 00, prima echipă, formată din Mihai, George, Marian, Marius și Bogdan este deja gata de plecare. Au parcurs următorul traseu: Plaiul Foii - Refugiul Ciorânga (9: 30) - Vâlcelul cu Fereastră - Vâlcelul cu Smirdar - Canionul Ciorânga (superior) - creasta nordică - Vf. Ascuțit (12: 00) - Brâul Ciorânga (ramura de sus) - Malul Galben - Izvorul Orlovschi - Plaiul Foii (15: 30).

Echipa a doua este formată din: Nini, Nicu, Gigi, Maria, Oana, Cătălina, Alina, Elena, Valentina, Simona, Ileana. Plecăm la ora 9: 00 în direcția refugiului Șpirlea, dar nu după mult timp, ne abatem la stânga pentru a "prinde" traseul Nae Anghelide. Sunt cam obosită și mă plâng "Dacă vreți să ne apuce ploaia, lăsați-mă ultima..." Nini, pățit, îmi spune: "Hai, dă-i drumul prima!" Merg așadar în tempo alert, de se miră toată lumea: Gigi "Ileana ce-ai făcut azi-noapte, că ne-ai alergat de ai scos untul din noi" Simona are probleme cu bocancii și deja are bășici la spate. Îi dau bocancii mei, mai puțin rigizi, cu condiția să mi-i dea înapoi la coborâre. Urcăm astfel cu pauze rare și scurte, până la baza stâncii. Treaba cu mersul primul, nu e deloc vrajă, ai cu totul alt ritm când ești în față. Începe zona de cățărare și ne regrupăm. Cătălina e cam pierită, așa că îi cedez întâietatea. Îmi cere imperativ prezența în spatele ei, pentru siguranță, așa că o secondez la un pas. Cele trei fete, Alina, Elena și Valentina, care sunt la prima lor tentativă de acest gen, se descurcă binișor, ajutate de Oana și Nicu,  Maria face față cu ajutorul lui Gigi iar Nini încheie plutonul. Urcăm astfel fără probleme, până întâlnim Brâul de Mijloc. Deși am obosit binișor, îmi vine să chiui de bucurie. Cătălina mușcă cu obidă dintr-o glucoză, râde și plânge în același timp. M-am încărcat cu starea ei de tensiune și cu toate că nu fumez, Doamne ce-aș fuma o țigară! Din fericire, nici unul dintre noi nu este fumător... Este ora 13: 00 și suntem cu toții pe Brâul de Mijloc, minunându-ne de ceea ce vedem, trăind fiecare clipă la intensitate maximă. Dar din păcate pauza nu se poate prelungi pe cât ne-am dori, pentru că ceața urcă din vale.

Parcurgem apoi brâul, cu suișuri și coborâșuri, prin ploaia cu picături mari care se transformă curând în grindină. Pelerinele fluturânde ne cam încurcă prin hornuri așa că le strângem în talie sau chiar renunțăm la ele. Ajungem la o zonă de coborâre extrem de expusă, așa că Nini scoate din nou cordelina. Stânca este udă și mergem cu mare atenție, reușind până la urmă să ajungem toți cu bine jos. De aici, drumul este oarecum mai ușor, până la Valea Podurilor, pe care coborâm din nou, ca și în ziua precedentă, ajungând în tabără în jurul orei 18: 00, după o zi superbă. Noaptea a fost liniștită, fără incidente iar dimineața însorită.

Miercuri 03 august 2005  

La ora 8: 00, echipa "forte" compusă din Mihai, George, Marian, Marius, Nini și Bogdan (parțial) era gata de plecare. Au făcut traseul: Plaiul Foii - refugiul Șpirlea - Umerii Pietrei Craiului - Padina Lăncii - Poiana Închisă (11: 30) - Creasta Sudică - Țaua Grindului - "La Lanțuri" - Plaiul Foii (16: 30). Ceilalți am rămas în tabără pentru a strânge bagajele. În jurul orei 12: 00, cu părere de rău, un prim grup se pregătește de plecare: Nicu, Nea' Mirică, Oana, Cătălina și Alina, iar în a doua mașină Gigi, Maria, Elena și Valentina vor să vadă și Schitul din Colții Chiliilor. Apoi, după venirea lui Marius și a lui Nini ne luăm și noi rămas bun și pornim la drum către casă. Ceilalți vor să rămână până duminică. Sper ca vremea să țină cu ei!

 

06 august 2005 - Ileana Bocanciu - A. T. Chindia

 

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 12083, Ultima actualizare: Luni, 17 Oct 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org