Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Piatra Vitos

Piatra Vitos - A doua tentativa
A doua incercare: Cheile Laposului-Vf. Ciurgau-poienile de sub vf Vitos
Participanti: Lenus, Luci, Anca, Olguta, Mihaela, Paul, Sile, Sorin si subsemnatul

De data asta a fost o tura de sambata-duminica. Masinile le-am lasat jos la intrarea pe drumul forestier care coboara dinspre Ciurgau-Barnadu. De aici am luat-o pe soseaua aglomerata care Chei. Trecem prin racoarea de la Gatul Iadului, taiem pe cateva scurtaturi serpentinele soselei si ajungem la locul fostei cabane Cheile Bicazului pe la 11. Daca nu stii locurile nici nu banuiesti ca de aici pleaca doua trasee turistice marcate: unul pe punct rosu catre Cupas si altul pe triunghi rosu catre Cheile Laposului. Noi o luam pe ultimul, care intra printre case si apoi face dreapta prin padure aproape pe curba de nivel. Dupa un timp isi schimba directia catre stanga si o ia pieptis prin padure, apoi printr-o suita de mici poieni si iar prin padure pana ajungem aproape sub Piatra Altarului (Turnul Bardosului) care se ghiceste din cand in cand in dreapta si mai sus. De aici poteca incepe sa urce mai domol in mici serpentine si Laposul incepe sa se faca auzit. In curand, pe la mijlocul unui urcus mai lin, de-a coasta, se si vede undeva in vale cum isi croieste drum pe sub peretii suri care coboara vertical din Piatra Altarului. Cei ce vor sa-l vada mai indeaproape pot sa paraseasca marcajul intr-un traveseu descendent printre brazi si stanci pana ajung la firul apei. Daca ati nimerit bine sunteti in imediata apropiere a unei cascade care-si arunca apele peste un bolovan urias ce formeaza o bolta sub care te poti strecura in spatele perdelei de apa. De aici cei care sunt obisnuiti cu stancariile pot s-o ia la deal pe firul apei, depasind direct sau ocolind pe versanti micile saritori care le stau in cale. Totul de termina in captul amonte al acestui sector al vaii, langa o ultima cascada, pe o prispa de piatra unde reintalnim marcajul. Bun loc de popas de unde se poate admira departe peste vale Peretele Mariei si poienile dinstre Saua Tifrea. De aici locurile se schimba. Paraul si potoleste si curge aproape orizontal. In spate se vede acum Piatra Altarului dintr-un unghi inedit iar in fata incepe sa se vada abruptul Pietrei Bardos.
Urcam prin padure, trecand pe sub peretii Cusmei Laposului si apoi peste 2-3 zone cu copaci prabusiti peste poteca. Ne aflam acum in apropierea Canionului Laposului care curge undeva nevazut in drepta sub noi. In cateva locuri se poate iesi catre dreapta cativa metri pentru a vedea mai bine Piatra Bardos. Din pacate norii plumburii si cateva tunete ne fac sa intindem pasul. Poteca se pastreaza la inaltime deasupra vaii, pana apar in stanga niste pereti mohorati, imbracati in muschi si vegetatie. Mai mergem putin cam la acelasi nivel si apoi indrumati de o sageata incepem sa coboram destul de abrupt, in dreapta, catre parau. Nu dupa mult timp il reintalnim, undeva sub Piatra Bardos care acum se inalta falnic peste parau. Drumul continua in amonte si intram intr-un nou sector de chei. Din stanga au aparut niste pereti impunatori (Piatra Cupas), ascunsi pana acum de padurea deasa. Acestia impreuna cu ultimele bastioane ale Pietrei Bardos zagazuiesc iarasi apele paraului. Totusi acesta curge destul de cuminte si nu se compara cu salturile gratioase, din cascada in cascada de sub Piatra Altarului.
Dupa 100-150m parcursi prin chei e timpul sa parasim marcajul care o ia din nou pieptis, in urcus catre stanga, indreptandu-se catre poienile din Cupaseni. Noi mai mergem putin in amonte si traversam paraul. O poteca se ghiceste deja pe malul celalalt. Aceasta ne conduce in mai putin de 10 min la un salas (gospodarie de vara). Aceasta se afla chiar pe marginea drumului forestier ce vine din vale, de unde am lasat masinile. Loc numai bun de pus cortul, mai ales ca are si fantana in apropiere, ca sa nu mai vorbim de zmeurisul pe care ni-l arata chiar proprietrul, invitandu-ne sa gustam:) Fanul fiind deja cosit nu a fost nicio problema cu camparea.
Paul si Lenus sunt deja acolo iar corturile sunt instalate. Norii ne-au inconjurat de tot si se vede clar cum jos, undeva catre Bicaz Chei, ploua la greu. Sunt ploile care au facut ravagii mai sus de Poiana Teiului, pe Bistrita. Numai bine ce terminam de mancat ca ne ajumge si pe noi ploaia. Dar acum nu mai conteza. Suntem chiar bucurosi sa-i auzim rapaitul pe cort dupa atatea zile de canicula. Ploua linistit o buna parte din noapte, cu mici pauze. Dimineata s-a schimbat peisajul. Ploaia a stat dar e ceata. Oricum stiu bine drumul catre Ciurgau asa ca nu e nicio problema. Mancam si pornim la drum. Din imediata apropiere a locului unde am campat se desprinde un drumeag prin padure catre drepata. In curand ajungem pe Piciorul Ciurgaului in pajistile de sub varf. Din pacate nu se vede nimic mai departe de 20-50-100m in functie de cat de groasa e ceata. Ca sa nu sarim prea multe parleazuri, mai ales ca uneori nu vezi captul celalalt al pasunii, o luam pentru inceput pe drumul care duce de-a coasta catre Barnadu. Cei care nu au mai fost pe aici trebuie sa ma creada pe cuvant ca suntem undeva prin mijlocul unor fanete si sub noi sunt salase iar departe peste culme ar trebui sa se ghiceasca stancariile Sugaului. Pana una alta, gata cu huzureala. Trebuie sa parasim drumul si s-o luam la stanga pentru a iesi pe culmea care se pierde sub cele doua varfuri ale Ciurgaului. Incercam sa gasim cel mai bun drum dar nu scapam de apa care se gaseste din belsug pe iarba si abia asteapta sa se strecoare de pe pantaloni in bocanci daca nu ai parazapezi. Am ajuns deja in zona cu stancarii de la baza urcusului final. Vantul incepe sa-si faca si el simtita prezenta si in curand vedem cum se sparge negura. Nu e perfect dar macar avem ceva vizibilitate. Suntem undeva intre doua straturi de nori. Cei din vale pe care tocmai i-am parasit si un altul mai inalt care ba se anina de varfuri ba urca mai sus si chiar mai lasa din cand in cand cate o geana de cer albastru. Pe masura ce urcam ni se dezvaluie tot mai mult din peisajul inconjurator iar cand ajungem pe varf e chiar frumusel. Pacat ca negurile ne astupa totusi orizontul catre Ceahlau dar asta e, cu vremea nu te poti pune. Incepem lungul coboras pana in saua de sub varful vestic. De aici e teren necunoscut. Catre dreapta e un drumeag care duce in sat, in Barnadu, iar in fata se vede clar un drum care urmareste creasta. Dupa harta pare clar, tinem creasta pana pe Piatra Vitos. La inceput poteca merge tot prin fanete, urcand prelung pe o culme. In stanga, mult sub noi, lasam acareturile unei stane. Ajungem si la trecerile prin padure care apareau pe harta. Drumul tine tot culmea la inceput dar apoi ni se pare ca o ia prea in stanga si da sa coboare. Il parasim si incercam sa tinem creasta dar ne impotmolim in apropierea unui varfulet, in niste doboraturi de vant. Dar tot a meritat fiindca am vazut ca in stanga sunt iar poieni. Asa ca ne intoarcem iar la poteca si o urmam cuminti. Dupa ce coboara putin aceasta revine la directia buna. Imediat ce iesim din padure intr-un luminis dam de o turma. Oi nu prea multe dar caini vreo... 11!! Noroc ca ciobanii erau in apropiere si condusi de un feciorel de vreo 10-12 ani depasim cercul hamaitor. Iar trecem peste pajisti si dupa o cotitura a drumului apare in sfarsit si obiectivul nostru Piatra Vitos. Din pacate ceturile sunt chiar la nivelul ei si de multe ori varful dispare in neguri. Ne-am intins destul de mult pe drum si stim ca la intoarcere mai avem de strans corturile plus cei 5-6km de drum forestier pana la masini, asa ca hotaram sa mai mergem doar putin catre ea si apoi sa ne intoarcem. Nu are rost sa alergam pana acolo si apoi la fel tot drumul de intoarcere numai ca s-o bifam ca facuta, nu e stilul meu. Ea ne va astepta cuminte pana data viitoare. Asa ca facem un ultim popas, profitand de razele de soare scapate printre nori. Intre timp ne ajunge si turma din urma, prilej cu care aflam ca valea se sub noi se cheama tot Vitosh si da in Lapos asa cum banuiam. Deci la intoarcere nu mai ocolim peste Ciurgau ci o luam direct.
Pentru asta coboram putin pana dam in drumul lat care vine de jos si duce catre stana de sub Vitos. O luam la stanga pana deasupra unei alte stani parasite de unde o luam direct in jos spre confluenta care se ghiceste. O ultima privire aruncata Pietrei Vitos care dispare la o curba a drumului si apoi tot la vale pana la un drum de caruta. Urmandu-l ajungem dupa cca 1km la drumul mare care vine le la locul de campare. Inca 2, 5km si ajungem la o troita in apropierea careia se afla un izbuc, numai bun pentru a ne astampara setea. De aici plimbare de voie inca 1, 5 km pana la corturi, nu inainte de a admira stransoarea peretilor din ultima zona de chei a Laposului si salasele rasfirate pe pajistile din Cupaseni, cum se cheama poienile de peste apa.
Mancam, facem bagajele si la vale. Taiem o serpentina mare pe o scurtatura si avem in sfarsit in fata ochilor Ciurgaul, cateva case din Barnadu si peste acesta peretii ce marginesc Sugaul de sus pana jos in faimoasele chei cu acelasi nume. Am ajus pe firul vaii paraului Bardos. Imediat in stanga porneste drumul care duce in Barnadu, satul pitit sus sub varfurile Ciurgaului, pe culmea ce separa bazinele Sugaului si Bardosului. Nici nu stim cand trec cei 5km de drum forestier ramasi, mai ales ca pe margini e zmeura din belsug iar mai jos prindem iar o scurtatura care fenteaza multe din serpentinele drumului.

Autor: Titus Hen
Înscris de: Titus Hen
Vizualizări: 9969, Ultima actualizare: Miercuri, 29 Aug 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii HASMAS  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Lacu Rosu-Drumul Bicajelului-Saua Varascau-Paraul Bicajel-Cheile Bicazului-Lacu Rosu

 

Comentariu
Fără foto Vlad Chindea, Miercuri, 5 Sep 2007, 0:10

Vad ca Vitosul nu se dezminte! Cand l-am urcat acum doi ani am avut parte de o furtuna cu fulgere chiar pe varf. Pentru cei grabiti, care trebuie neaparat sa atinga varful (cum este stilul meu:-() recomand urmatoarea varianta:pe DJ? 127 Ditrau - Pasul Tzengheler - Tulghes, (accesibil pt orice masina) pana la Hagota. Din centrul localitati in amonte pe Putna Intunecoasa cca 100 - 200 m. iar apoi spre stanga se paraseste valea, din fericire apar cateva marcaje razlete (BA pare-mi-se) in acest punct cheie. Intri in padure, treci de un salas si in lipsa marcajelor urmezi 'linia de panta maxima' pe piciorul muntelui pana iesi in "poiana varvigenilor" la stane. Varful apare drept in fata deci putine probleme de orientare, se urmeaza un drum de tractor care trece, in curba de nivel, pe sub munte (la o adica se poate ataca varful de-a dreptul), pana in seaua unde vine drumul dinspre vf. Faragau si unde apare marcajul PA amintit. Traseul se poate face in 2h30min. fara probleme.

Cat despre Highes (Poiana mare) nu degeaba il asemuia Emilian Cristea cu un mic "Matterhorn"! Hasmasul ramane pt mine un munte deosebit, un coltz de Apuseni printre Orientali minus poluarea turistica, pacat doar de defrisari....probabil sunt si un pic subiectiv fiind originar din zona

Fără foto Adrian Rosca, Miercuri, 5 Sep 2007, 13:36

Eu recomand alta intrare, cea mai lejera: pasul Pangarati si apoi drumul Laposului, pe poteca larga gen drum de care care duce pana aproape de baza Vitosului.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org