Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Piatra Vitos

Piatra Vitos - In sfarsit
A treia incercare si ultima... pana acum, ca sigur o sa mai revenim pe acolo
Participanti: Giulia, Daniela, Laura, Paul si... cred ca sunteti satui de subsemnatul:)

De data asta stiam ce aveam de facut. Mers pana sus la troita cu masina si pornit de acolo catre varf. Intamplator cu vreo 2 zile inainte ii pomenisem Danielei despre varf si s-a aratat interesata de tura. Asa ca la intrarea in Piatra Neamt luam inca doua pasagere: Daniela si fiica ei de 9 ani, Giulia, care a facut deliciul turei.
De data asta pe la 11 suntem deja mai sus de troita, chiar in locul in care trebuie sa parasim drumul forestier. Soare, cer senin. Incepem urcusul pe traseul deja cunoscut. Ajunsi la poteca larga aflata mai sus de stana parasita renuntam sa urcam direct in culmea de deasupra spre locul de unde am coborat cu numai o saptamana in urma. Tinem drumul care duce direct la stana. Oile sunt plecate iar cei 2 caini ramasi de paza nu prea ne iau in seama, mai ales ca acareturile nu sunt chiar in drum ci binisor sub noi. Urcam pana sus in culme apoi coboram in saua de sub varf, loc in care vine si un alt drum dinspre Hagota. Ne uitam si cantarim posibilitatile de urcus. Pare destul de abrupt. O varianta pare a fi un fel de valcel la inceput impadurit care ne-ar scoate in apropierea unei creste pe la jumatatea abruptului. De aici in sus singura continuare fiind o fata inierbata destul de abrupta care se termina in niste stancarii in apropierea varfului. Sau poate un valcel paralel care se ghiceste mai la dreapta si evita fata aia inclinata. O-m vedea la fata locului. E timpul sa vedem cum se descurca Giulia prin aceste locuri. Daniela imi spusese ca nu se teme de inaltimi si stanci si ca facuse Zarurile din Ceahlau. Ce aveam in fata nu parea mai dificil asa ca hai la drum! Cand ne apropiem de baza abruptului avem placuta surpriza sa gasim si un marcaj. Punct albastru, dublu ca indica un traseu dus-intors ca in Apuseni. Nu este prea des dar te ajuta sa stii ca esti pe drumul cel bun. Oricum hatasul, chiar dace se mai imparte in 2-3 variante, e destul de clar si nu poate duce decat pe varf. Ajungem si in mica sa care se vedea de jos. Arata chiar frumos. Parca am fi in Piatra Craiului. De fapt Piatra Vitos chiar este considerata o Piatra in miniatura. O mica fereastra da spre Ceahlau. Din pacate vizibilitatea nu e prea grozava dar se poate ghici silueta muntelui ce domina aceste locuri.
De aici in sus urmeaza greul. Dar Giulia nu are nicio treaba, topaie vesela din piatra in piatra si singura noastra grija este sa n-o lasam sa se avante prea mult, fiindca vrea sa fie prima pe varf. Ceea ce parea de jos a fi varful se divedeste a fi de fapt doar inceputul unei creste destul de accidentate pe unele locuri. Coboram intr-o mica sa si de acolo urcam pe alt varf. De pe acesta se vede ca-n palma de jur imprejur asa ca hotaram sa poposim aici ca tot avem timp. Creasta continua mai domol si partial impadurita catre alt varf care este putin mai inalt si are o cruce pe el. Am aflat mai tarziu multumita lui Adrian Rosca de pe alpinet povestea ei: un baiat dintr-un sat de la poale care a vrut sa culeaga flori de colt de pe aici si si-a gasit sfarsitul cazand in prapastie. O viata curmata cand nici nu a inceput bine doar pentru cativa lei... Sunt multi asemenea lui care incearca sa vanda flori in Cheile Bicazului, flori culese de pe branele ce strabat peretii de pe acolo sau de aiurea.
Urmeaza intoarcerea, de data asta exact pe acelasi drum. Trecem iar pe langa stana unde era de data asta toata trupa de catei. Ca si data trecuta, ciobanii amabili i-au potolit cu cateva cuvinte si i-au supravegheat pana le-am depasit "teritoriul". Ajungem si la stana parasita si mai poposim cate putin printre tufele de afin si merisor de mai jos. Apoi tot la vale catre masina. Ultimele sute de metri i s-au parut cam lungi Giuliei asa ca mi-am reamintit de cum era cand aveam copiii de varsta ei si sfarseau tura la mine in carca:)
Oricum oboseala i-a disparut ca prin farmec cand am ajuns la izbucul de la troita de unde am luat apa curata de izvor pentru acasa si unde s-a incins o mareata "batalie" cu apa ca sa ne mai ostoim arsita de peste zi. Mai departe nelipsitele popasuri la zmeura si in cautarea sovarfului care-i trebuia Laurei pentru atlasul botanic cerut de cercetasii ei, au incheiat o alta duminica petrecuta pe Munte.

Autor: Titus Hen
Înscris de: Titus Hen
Vizualizări: 9967, Ultima actualizare: Miercuri, 29 Aug 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii HASMAS  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Pasul Pangarati (Bicaz)-Varful Medias-Sub Varful Piatra Lunga-Poiana Alba-La Curmatura-Cabana Piatra Singuratica-Pasul Tarcau

 

Comentariu
Fără foto Vlad Chindea, Miercuri, 5 Sep 2007, 0:10

Vad ca Vitosul nu se dezminte! Cand l-am urcat acum doi ani am avut parte de o furtuna cu fulgere chiar pe varf. Pentru cei grabiti, care trebuie neaparat sa atinga varful (cum este stilul meu:-() recomand urmatoarea varianta:pe DJ? 127 Ditrau - Pasul Tzengheler - Tulghes, (accesibil pt orice masina) pana la Hagota. Din centrul localitati in amonte pe Putna Intunecoasa cca 100 - 200 m. iar apoi spre stanga se paraseste valea, din fericire apar cateva marcaje razlete (BA pare-mi-se) in acest punct cheie. Intri in padure, treci de un salas si in lipsa marcajelor urmezi 'linia de panta maxima' pe piciorul muntelui pana iesi in "poiana varvigenilor" la stane. Varful apare drept in fata deci putine probleme de orientare, se urmeaza un drum de tractor care trece, in curba de nivel, pe sub munte (la o adica se poate ataca varful de-a dreptul), pana in seaua unde vine drumul dinspre vf. Faragau si unde apare marcajul PA amintit. Traseul se poate face in 2h30min. fara probleme.

Cat despre Highes (Poiana mare) nu degeaba il asemuia Emilian Cristea cu un mic "Matterhorn"! Hasmasul ramane pt mine un munte deosebit, un coltz de Apuseni printre Orientali minus poluarea turistica, pacat doar de defrisari....probabil sunt si un pic subiectiv fiind originar din zona

Fără foto Adrian Rosca, Miercuri, 5 Sep 2007, 13:36

Eu recomand alta intrare, cea mai lejera: pasul Pangarati si apoi drumul Laposului, pe poteca larga gen drum de care care duce pana aproape de baza Vitosului.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org