Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Piscul Saratii si Custura Ciobanului
Postat de: DAN ALEXE in DAN ALEXE

Progreseaza si nu te opri niciodata pentru ca progresul inseamna perfectiune. Progreseaza si nu te teme de tepii din cale, pentru ca ei atrag doar sangele stricat. (Kahlil Gibran - "The Visit of Wisdom")

Muntii Fagarasului...visul oricarui incepator in de-ale muntelui. Pentru multi inca o taina. Majoritatea stam si ii privim de la poale, de pe sosea, de la vreo cabana, iar unii de pe potecile marcate. Se fac aproape 80 ani de la inaltarea primei cabane din acesti munti, si peste 150 ani de cind sint parcursi in scop turistic ori geografic. Cei mai indrazneti aleg sa paraseasca marcajele si sa urmeze si alte poteci ori creste.

Despre Muntii Fagarasului s-au scris zeci de carti. Unele de la birou, cu repere slabe  si redate din memorie, altele din trairile semenilor ori vizualizari prin binoclu. Odata cu fenomenul internet, inmultirea si imbunatatirea echipamentului se resimte si fluxul vizitatorilor catre acesti munti. Cel mai mult ma bucura cind intilnesc aventurieri prin zone rar calcate. Si mereu traim aceleasi emotii la revederea virfurilor si... custurilor.

Ma voi opri la ele, aceste custuri nordice fagarasene fiindca sint mai scurte si mai accesibile. Multe intereseaza din punct de vedere alpinistic. Sint rivnite de cei mai curiosi si ar putea reprezenta un trofeu personal, trairi intense pentru cei care le umbla pe toate de la cap la coada: Piscul Saratii, al Laitelului, al Laitei, Bilei, Buteanului, Albotei, Podragului, Taritei, Corabiei, Girdomanului, Vistei Mari, Zanoagei si al Dragusului. Aproape toate intesecteaza creasta principala pritr-un perete vertical ori vreo creasta aeriana. Muchiile, trimit spre nord picioare lungi de pina la 10km. Pe fiecare din ele, cu atentie, vreme buna si rabdare se poate ajunge in zona alpina.

 Autorul si alpinistul Andrei Beleaua, fiu al Fagarasului, a tratat cu atentie aceste muchii nordice in volumul "Pe custuri fagarasene". Insa de la aparitia cartii si pina in prezent au avut loc si unele schimbari in teren. Una din schimbari ar fi exploatarile forestiere. Punctez acest aspect intrucit exista temerari care au esuat in incercarea de a patrunde pe aceste cai.

Muchia Saratii (a Tunsului) estecea mai masivaculme nordica a Fagarasului. Latimea ei, masurata intre vaile adiacente, variaza intre 2, 5 si 4, 3km iar inaltimea depaseste inca 2300 m la departarea de 1.9km de la creasta principala.

Muchia a fost parcursa turistic de catre Lurwig Reissenberger la 3 septembrie 1941. Aproape de marginea superioara a padurii(in Poiana La Lacut, cca 1450 m) au existat in deceniile trecute o stina si o casa de vinatoare. Muchia poate fi cu usurinta recunoscuta de la Cabana Negoiu. Ea culmineaza in creasta principala prin intermediul Custurii Ciobanului prin care trece marcajul turistic Cab Negoiu-Bilea, jonctiunea facundu-se  cu Virful Negoiu Mic(2485 m).

Acces:

i) varianta Kargel indica intrarea prin Porumbacu de Sus(466m) - Valea Tunsului - Piciorul Tunsului(estic!) - Virful Podeiu, 10-12 ore

ii) varianta Beleaua-Fratu indica accesul prin Cirtisoara - Valea Laitii - Piscul Tunsului - Vf Podeiu - coborire in Caldarea de sub Strunga Ciobanului(la est de Strunga Ciobanului), durata cca 9 ore.

Personal, am parcurs ambele variante insa cea prin Porumbacu imi pare mult mai facila si sigura. O descriere o gasiti aici: http://expeditii.uv.ro/2009/27.11-1.12.2009/tunsu-bai.php

Recomand folosirea unui cort in cazul in care se pleaca pentru mai multe zile si deci bagajul va fi mai greu. In 2004 din Valea Tunsului si pina sub Strunga Ciobanului am facut cca 12 ore, iar pentru accesul prin Cirtisoara este realmente necesar montarea unei tabare in Curmatura Steghiilor ori in Poiana La Lacut. Se va tine seama ca trecerea prin zona eventualelor defrisari sau ocolirea lor. cit si abaterea de la drumurile de taf in epoca umeda va conduce la marirea timpului precizat.

Descriere(varianta prin Cirtisoara):

parasim asezarea lui Badea Cirtan, spre sud, pe drumul Transfagarasan, cale de 1km dupa care prindem un drum, uneori prafos, aflat pe malul sting al Vaii Cirtisoara. Drumul urca destul de usor si continua cu directia generala sud. Trecem printr-o cimpie invadata de maracinisuri(paducel, mure) si de ferigi. Dupa mai bine de 1 ora de la intrarea pe forestier, timp in care valea s-a mai ingustat, lasam in dreapta (NV) un drum ce urca spre un platou impadurit. In fata si spre stinga ne apare defrisata si uneori impadurita Muchia Laitei. Noi urmam drumul principal pe Valea Laitii si in scurt timp trecem peste un piriias si pe la niste grajduri(cca 650m) ale muncitorilor forestieri. De aici inainte, atentia trebuie sa fie crescuta. Vom urma un drum cit mai bun si care sa ne duca spre  Vest in Piscul Tunsului. Urmam un drum prin padure, care deseori e plin de noroi. harta_tunsu

 

 Observam urme si deseuri aparute  in urma exploatarilor forestiere. Urmind intotdeauna drumul care urca si mergind spre vest vom ajunge in scurt timp intr-o zona in care se urca mai abrupt. Pe stinga avem un vilcel pamintos, adinc si abrupt pe fundul caruia abia curge un firicel de apa. Nu vom lua apa de aici datorita zonei accidentate. Urmind drumul de caruta iesim in culmea principala a Tunsului. Aparitia marcajului forestier "H" rosu ne va convinge de corectitudinea rutei alese. Mai departe continuam pe drumul care urmeaza matematic creasta si a carei panta scade. Sintem in etajul foioaselor si spre vest, dincolo de Valea Tunsului apare Muchia Salbatica a Saratii. Ne vom odihni in zonele mai plate ale culmii.

Drumul continua lejer fara vreun risc de ratacire. Pe sol observam si urme de motorete ceea ce ni se pare ciudat. Avem doar citeva zone mai abrupte apoi inclinatia scade, trecem pe linga niste balti, ocolim un vf impadurit pe dreapta si sosim la Poiana La Lacut(cca 1450m, 5 ore de la grajduri). Ma uimeste ca stevia este mica, probabil ca locul nu mai este ingrasat. Din pacate nu s-a recladit adapostul pe care-l stiam in 2004.

Acum e momentul sa ne refacem proviziile de apa. Din punctul cel mai de jos al poienii ne lasam catre V Laitii si daca avem norocul putem prinde citeva serpentine in coborire. Panta este relativ mare(50-60grade) insa incet si cu rabdare, dupa ce sarim peste copacii prabusiti in urma furtunilor vom auzi firicelul de apa. Locul este imprejmuit natural de catre molizi cazuti si putrezi. Izvorul nu este amenajat, curge printr-un muschi. Timp aprovizionare cu apa si revenire la poiana: cca 25min.

Photo05_33

Continuam spre sud printr-o padure tot mai rara. Ocolim Vf Stinii, ultimul impadurit. Poteca este buna insa se impune o atentie crescuta in zonele unde trecem peste mici poieni cu iarba. Zona mai poate fi marcata cu fisii de nylon cu inscriptia "UFO". Treptat intram in zona jnepenilor si observam toaletarea ramurilor. Intram apoi in afinisuri de unde ni se deschide larg privirea. Deasupra noastra este fata nordica a Furcii Tunsului, bine injnepenit. Noi facem o traversare spre dreapta, vest. Acum nu mai intilnim poteca. Urcusul este epuizant psihic fiindca ne dorim sa vedem panorama crestei principale de pe Furca.

Dupa 3 ore din Poiana La Lacut poposim pe Furca Tunsului(1993m). Sub noi, dincolo de Valea Saratii, vom zari Cabana Negoiu. De linga momiia aflata pe virf ne desfatam cu peisajul din toate directiile.

SANY0035

Timpul fiind scurt vom continua parcursul stiind ca mai sus vom putea fotografia mai bine. Urmam in coborire usoara la inceput si apoi ascendent un culoar larg printre ultimii jnepenii ai culmii. Mergem spre Vf La Lacut(2152 m) care de jos ne-a parut semet si greu de trecut. Depasim in coborire un mic gavan care adapsteste uneori o mica balta(lacut). Ne apropiem de Fierastraul pe care-l urcam in serpentine scurte. In fata noastra spre sud incepem sa vedem un peisaj neobisnuit pina acum. O creasta ascutita, stincoasa care urca si coboara mereu: zona Burianelor. Vom parcurge si noi zona, fara dificultati. Ocolim stincile abrupte. In stinga(est) sint caldari adinci, insa pe dreapta zona este mai domola, muchia trimitind un picior lesnicios in caldarea Saratii.

Burianu Mare, creasta sudica

SANY0076

Pina in Curmatura Steghiilor mai avem de depasit decit Burianul Mare care nu este foarte tare: stinci solide, cu aderenta si pe care rareori te ajuti si cu mina. Coborim usor cca 100m pina in domoala sa a Steghiilor(2260m). Aici, daca timpul este tirziu putem monta cortul. De pe Furca si pina aici am facut cca 2h30.

Pina pe vf Steghiilor(2378 m) nu e greu de ajuns insa coborirea matematica implica niste rapeluri. Deci evitam creasta, putind opta pentru o traversare pe brinele mai joase unde nu e expunere mare sau imediat pe sub pereti.

SANY0078

In imaginea de sus este Vf Steghiilor vazut dinspre sud

Mai departe  putem trai niste dezamagiri intrucit conform hartii ne asteptam ca urmatorul virf sa fie La Podeiu. Noi coborim intr-o sa si urcam pe un virf constatind ca abia urmatorul virf este La Podeiu. Harta detinuta de noi este deci putin eronata. Intre La Podiu si Steghiilor se mai afla un virf chiar foarte inalt in comparatie cu seile de la nord, respectiv sud. Ucam incet, pe bolovani, pina la vf La Podeiu(2408 m). Din Curm Steghiilor si pina aici am mai facut inca 2 ore.

SANY0082

In fata noastra se afla cea mai teribila si aeriana custura intilnita in Fagaras: Custura Ciobanului. Mai departe traseul matematic pe custura noastra cere materiale si cunostinte de alpinism. Pe vreme senina, vf La Podeiu este un minunat popas pentru fotografie. Ne desfatam cu imensul perete al Negoiului, cu Fierastraul si cu caldarile din jur.

 Noi coborim pe piciorul estic, bolovanos. Timp de 15min ne strecuram printre ingramadirea de bolovani, apoi zona se domoleste si sosim pe o creasta inierbata cu panta mai scuzuta. Dupa 30min din virf iesim intr-o sa plata. Coborim spre sud, pe marginea estica a unui vilcel plin cu grohotis. Vizam caldarea de sub Strunga Ciobanului prin care trece marcajul crucea rosie. Coborirea necesita atentie intrucit grohotisul este instabil insa diferenta de nivel nu este foarte mare(cca 100m din saua plata in patul caldarii). Ne putem retrage spre ref Caltun(inca aprox 2 ore), spre Cab Negoiu(cca 3 ore) fie monta cortul pentru a explora zona. Cu atentie, chiar si pe seceta putem gasi destule surse de apa.

CUSTURA CIOBANULUI

Cea mai accidentata custura din Fagaras. Este foarte rar parcursa si relatata. Un obiectiv si un vis al turelor de iarna. Este un traseu alpin, de aventura, cu psihic tare, fara pitoane multe, dupa ghiduri se realizeaza in 3 ore

custura_ciobanului

In imagine este Custura Ciobanului vazuta dinspre Piatra Prinzului

Date tehnice: grad dificulate 3B, 18 lungimi de coarda; materiale tehnice: coarda/semicoarda de 40m, 5-6 bucle echipate, anouri, asigurari mobile. Recomand un set de statii radio intrucit deseori comunicarea dintre alpinisti este slaba iar semnalul de telefon la fel, cuiele pot fi optionale, mai mult pentru retrageri fortate.

SANY0120

Urcind dinspre Piatra Prinzului spre Strunga Ciobanului

Traseul a fost urcat prima data in august 1930 de catre nemtii Richter-Ackermann iar in 6aug 1949 de Ionel Coman si Udo Falk.

SANY0090

Custura Ciobanului vazuta dinspre est de Strunga Ciobanului

Cei bine antrenati pot continua de pe Vf La Podeiu pina in Strunga Ciobanului(2308 m) si apoi continua pina pe Vf Negoiu Mic. Este un traseu obligatoriu de iarna atunci cind se parcurge Muchia Tunsului.

SANY0121

Linia noastra porneste din Strunga Ciobanului(2308 m) spre sud. Ne putem asigura de stilpii care sustin lanturile.

Mai jos este o parte din jurnalul scris atunci 

LC1: se urca peretele ce margineste spre sud Strunga Ciobanului(2308m) intii pe niste pernite de iarba foarte usor dreapta apoi traversare stinga unde se gaseste batut intr-un pragulet un piton. Se continua traversarea si se iese dupa inca cca 10m pe o brina de iarba de 50cm. Se asigura la un colt solid inalt de peste 2m. Aici e bine sa se faca o regrupare intermediara, oricum brina ascendenta spre vest nu pune probleme. Se regrupeaza la un colt, posibil si fisura.

SANY0124

Posibilitate de retragere: la cca 5m est de capatul brinei(in partea superioara) se face o traversare expusa si exact deasupra strungii. Se gaseste o teava cu inel de unde cu o coarda de minim 42m se rapeleaza  la punctul cel mai inalt al strungii.
LC2: se urca direct peste niste mici trepte, se asigura la un piton(5-6m de la plecare) apoi se traverseaza dreapta si se iese in creasta ajutindu-ne de iarba si citeva fisuri. Se mai poate amplasa un friend. Regrupam pe creasta, la un colt, dupa cca 20m.
Mai departe se pierd numarul LC, fiecare regrupeaza unde poate(sint multe zone cu colturi). Urmeaza o descatarare ciudata pt cap si un mic rapel dupa colt pentru secund. Ne dam seama ca de la ultimul piton ar fi trebuit sa traversam(nu stiu cum!) mai mult spre drepata si iesit in creasta pe un horn scurt unde la iesire dam de un piton. Oricum cred ca mai usor e sa iesi in creasta.

SANY0126

Escaladam sau ocolim tancurile iesite in cale. Sosim intr-o mica strunga de unde sintem nevoiti sa urcam un turnulet. Mai lesnicios e sa urcam pe stinga unde panta e de 70grade si stinca fisurata. Ciprian incearca o diretissima, pierde timp si urmeaza calea normala. Nu ne prea auzim, urlam unul la altul, el are semnal iar eu nu insa vintul se calmeaza si ne auzim. Pornesc si eu, sosesc repede in virful tancului unde gasesc un piton lama de unde fac rapel in strunga Spiess. Ciprian nu-l vazuse si oricum era asigurat "bine" de mine de peste tanc. De cele mai multe ori capul nu are probleme la coborirea/descatararea vreunui colt.

SANY0133

Pff... Strunga Spiess, durata cca 3 ore, cerul e variabil, vintul ne cam pune probleme. Stiu ca e tirziu si ca aproape sigur nu vom iesi pe luminca din creasta si mi-as dori cu jumatate de gura sa renuntam. Aici, din Spiess e posibila o retragere onorabila pe ambele parti.

Urmeaza escalada turnului:

SANY0129

Continuam cu "3 LC tari pe un turn impresionant". Un turn cu 2 regrupari. Folosim friendurile in niste fisuri si ne angajam usor in escalada. Lungimea a2-a ni s-a parut cea mai interesanta, o fisura la stinga crestei, precedata de un piton. Avansarea e riscanta si expusa daca bate vintul insa pasajul e scurt(2-3m) iar prizele solide. Dupa inca 1LC sosim in creasta pe turnul tocmai escaladat. Continuam 1LC pe partea stinga pe o brina inierbata. Apoi se merge pe creasta si iesim untr-o zona cu ace, tigle, cea mai urita zona pe care am vazut-o pina acum. Tiglele sint in echilibru si cred ca zona a fost afectata de traznete. Cine are timp ar trebui sa curete zona de rocile care stau sa cada. Sintem amindoi destul de speriati. Nu e o pozitie buna din care as vrea cad. Andrenalina si emotiile cresc si nu e loc de greseli. Parca mingiiem tiglele firave si mergem la limita. Pasajul asta ne ia cel mai mult. Facem un mic rapel spre stinga(est) pe cordelina dupa o tigla dispusa verticala. este ora 7 seara. Asiguram la 2 frienduri si continuam inca 1 LC pe o brina de pe partea estica a crestei.

SANY0138

Apoi urmam creasta si intram intr-o zona haotica pe partea vestica. Se trece peste un vilcel abrupt, friabil, se asugura la un friend apoi urcind peste niste trepte destul de instabile iesim intr-un cimp de bolovani mari deasupra unei pete de zapada de sub Cleopatra si Negoiul Mic. Lungimea asta mi s-a parut expusa datorita friabilitatii si a greutatii rucsacului.
Acum putem merge concomitent si ajungem in cca 30m la locul inierbat si mai plat, "cetatea suspendata si buna de bivuac iarna". De aici stiu sigur ca mai sint 6 LC. Vezi imaginea de mai jos cu locul de bivuac:

SANY0141

Urmam creasta matematic pe inca 2 LC fara probleme, panta fiind de 50-60grade(maxim). Regrupam mereu la colturi si mergem fara asigurari intermediare. Se intuneca, e ceata, nu ne auzim, tensiunea dintre noi a crescut, situatia nu e deloc prielnica. Sta sa ploua, bate vintul iar iarba s-a udat. E 8: 30 si mai avem vreo 3LC
Intilnim un turnulet si ne pregatim cu frontalele. Ciprian reuseste sa treaca repede pasajele, alerg si eu fara sa fiu chemat, asa mai mult cu coarda in mina. Alergam inca vreo 2 lungimi si iesim in creasta principala. Este 21: 30, sintem aiurea in ceata, burnita si vint si mai avem minim 3 ore pina la cort. Mai avem citeva patratele de glucoza si trebuie sa coborim. Ne dezechipam, iau rucsacul cu tot echipamentul(nu ca eu as fi mai odihnit) si coborim pe la Cleopatra stiind ca traseul vizat a fost repetat cu 1zi inainte. Coborim incet si prindem intr-un final triunghiul albastru. mai jos de Acul Cleopatrei ratacim, regasim marcajul apoi aizim niste voci care ar vrea sa ne ajute. Stiindu-ne pe marcaj confirmam ca sintem ok. Dupa citiva zeci de metri iar ratacim iar vocile nu ne mai raspund. Balaurim prin ceata tot la vale si in zig-zag. Nu am vrea sa dam de hauri si sa facem vreun rapel la miezul noptii. Mincam ultima glucoza, ii demonstrez lui Ciprian cu busola ca rationamentul meu e bun si neincrezator imi propune sa raminem sub un bolovan. E frig, burniteaza slab si e ceata. Nu avem haine prea groase si nu stim cum vom petrece. Tremuram amindoi de frig. Atipim putin si la 1 noaptea se lumineaza si zarim cabana Negoiu. Ciprian capata incredere in planul meu si memoram directia. Continuam incet si epuizati spre Strunga Ciobanului.
Ora 2 noaptea urcam in Strunga Ciobanului. Ceata s-a mai rispit si sintem pe drumul bun. Dupa inca 1h sosim la cortul inaltat sub Peretele Negoiului

Traseul a facut parte din tura Piscul Tunsului-Negoiu-Bilea-Moldoveanu-Zarnesti.  Multumesc partenerului Ciprian Teodorescu.

Mai multe poze pot fi gasite la http://picasaweb.google.com/hikerph/FagarasPisculSaratiiCusturaCiobanuluiNegoiuMoldoveanuZarnesti2229aug2010#

Jurnalul integral al turei http://expeditii.uv.ro/2010/22-29.08.2010/tunsu-cioban-zarnesti.php

Dan Alexe aka Hiker

.



Autor: DAN ALEXE
Vizualizări: 8064, Ultima actualizare: Joi, 9 Sep 2010


Comentariu
Fără foto cezar jipa, Vineri, 10 Sep 2010, 11:53

frumoasa tura, zona nebatuta de mine, de ce oare?habar nu am...am ajuns la o virsta si constat ca am inca multe"lagune"...'oi mai avea timp sa le completez?cam filozofica intrebare.

Fără foto Dan Loghin, Vineri, 10 Sep 2010, 12:22

Excelenta tura!

Va dau dreptate - cel putin (si) dupa parerea mea: exista intr-adevar o seuta si un virf intre Steghii si saua (de dinainte/nord de vf.) La Podeiu.
Nu stiu daca este sau nu o omisiune a dlui Fratu mai ales ca o situatie cit de cit asemanatoare este si in Albota si este prezentata.
Este insa considerat "bolovan/stinca" acel virf "intermediar" si cf. uzantelor nu este inclus altitudinal ca si virf - cumva grosier similar cu vf. Omu - cu sau fara stinca.
Nu este si parerea mea, tin sa o spun aici.
Aveti, de asemenea dreptate, nu are nume - ar fi intre primele zece altitudinal din Carpatii Romanesti.

Ture excelente in continuare va urez!

Mihail Teodorescu Mihail Teodorescu, Vineri, 10 Sep 2010, 17:00

Foarte interesanta zona strabatuta, jurnalul bun.
Pozele foarte frumoase, pacat ca nu ai avut macar un aparat foto de 5-6 megapixeli sa fi facut poze (ca vad ca le-ai facut cu mobilul) ca ieseau si mai frumoase.

Ciprian TEODORESCU Ciprian TEODORESCU, Joi, 16 Sep 2010, 20:16

salut Mihail!
precizez ca aparatul meu pe care l-am avut a fost un Sanyo iar pozele alese de colegul meu Dan Alexe, pentru acest articol, nu sunt din cele mai reusite, unele fiind in contra-jour.consider insa ca informatia proasata, actuala, e mai importanta decat unele carti de munte scrise din binoclu sau de la birou.iti multumim oricum pentru ca te-a interesat articolul.cu prietenie, ciprian teodorescu

Ciprian TEODORESCU Ciprian TEODORESCU, Joi, 16 Sep 2010, 20:21

o varianta a articolului este si aici:www.muntiisifotografiadepeisaj.blogspot.com

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org