Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Ghid montan - Plimbări de la cabana Garofița

Plimbări de la cabana Garofița

Plimbări de la cabana Garofița

Pe 16 septembrie 2005, după lăsarea întunericului, am ajuns la cabana Garofița Pietrei Craiului. Împreună cu prietenii Mircea Vlădulescu, Emilia Marinescu, Radu Călinescu. Transportul auto a fost sponsorizat de revista Oferte speciale. Căldură mare, în pădure păsările nu dormeau toate, iar cosașii (lăcustele) au concertat cam toată noaptea... Lună plină.

Cabana, dată în bibliografie ca fiind la altitudinea de 1050-1100 metri, arată mai bine decât în urmă cu cîteva luni, atât pe la exterior cât - mai ales - la interior. Cazarea costă 70.000 lei în camere (paturi suprapuse, așternuturi, sobe) și 35.000 lei la priciuri (paturi nesuprapuse, somiere). Pe 17 septembrie au fost luați sacii cu gunoaie adunați în fața cabanei; sosise un tractor cu remorcă și patru oameni, care i-au încărcat. Până în drumul de pe Dâmbovița, trei saci au sărit din remorcă, adăugându-se gunoaielor răspândite pe forestierul de acces la cabană. Încă nu se poate ajunge cu autoturismele până la cabana Garofița, dar cum exploatarea forestieră din amontele ei pare că s-a terminat, am înțeles că se fac eforturi pentru astuparea gropilor de pe drum, pentru ca mașinile mici să poată urca cei aproximativ 4 kilometri care o separă de artera rutieră de pe Dâmbovița.

Am observat că au fost aplicate câteva semne noi cruce galbenă, imediat amonte de cabană, pe traseul care urcă spre baza pereților Pietrei Craiului, necesare desigur pentru cei care se află prima dată pe aceste locuri. Din spatele cabanei Garofița pornește și marcajul punct galben, spre stâna Tămășel. De la cabana Garofița, până când va crește din nou pădurea pe piciorul de munte imediat apropiat, se vede Ceardacul Stanciului.

Pe 17 septembrie, ziua în care noi am urcat până pe creastă, a fost în general semiînnorat, iar presiunea atmosferică relativ constantă; valorile altimetrice pe care le indicăm mai jos s-ar putea să nu reflecte 100% exact cotele punctelor atinse.

Am pornit de la 1100 m altitudine (cabana Garofița), pentru ca la 1660 m altitudine să ne aflăm la inscripția vopsită cu albastru (Padina Lăncii) de la baza pereților, pe marcajul triunghi albastru. Izvorul din Poiana Închisă l-am notat ca fiind la 1910 metri altitudine, iar ieșirea (cea dinspre sud) în creastă, la marcajul punct roșu, la 2040 metri; pitoanele și cablul de pe parcurs sunt încă la locul lor, dar traseul nu este deloc recomandat a fi străbătut fără un bun cunoscător al locurilor și, nicicum, pe vreme fără vizibilitate generoasă. Capul nostru de coardă a fost Mircea Vlădulescu.

Pe creasta sudică a Pietrei Craiului am constatat că a fost aplicat un semn punct galben (unul singur), deasupra peșterii pe care am găsit-o în iulie 2003. Reluăm mai jos, între paranteze, anunțul de atunci, pus pe Alpinet. [În iulie 2003, Clubul "Emil Racoviță" București a adăugat o nouă cavitate situată mai sus de 2000 m, chiar pe creasta sudică a Pietrei Craiului, într-un perimetru pe care-l cercetează de mai mulți ani. Reamintim (vezi și revista Munții Carpați, nr. 8, 1998) că dintre cele 66 de peșteri anterior cunoscute, 64 erau descoperite și explorate de Clubul "Racoviță", în perioada 1976-1993, fiind situate în Munții Făgărașului, Bucegi și Parâng. Această nouă cavitate a fost identificată acum mai mulți ani, de domnul Ioan Dobrescu din Câmpulung Muscel, președintele Clubului de speologie Piatra Craiului, mare iubitor de munte, care ne-a condus la ea, descoperitor a sute de peșteri în zona Podul Dâmboviței, încă "verde" bine la 82 de ani (Sănătate maximă vă urăm domnule Dobrescu!), exemplu de longevitate demn de priceput și urmat. Peștera este situată în chiar porțiunea de deasupra Marelui Grohotiș, gura ei (3 x 1, 5 metri) aflându-se la doar 2, 5 m sub poteca marcată, la 2030 m altitudine, adică pe locul 62 în ierarhia cavităților descoperite la poalele cerului român. Are 20 m dezvoltare și -4, 2 denivelare. Echipa: Ioan Dobrescu, Ică Giurgiu, Andrei Samoil, Alexandru Cristal, Cristina Lazăr. Noua cavitate este formată de-a lungul unei diaclaze și funcționează ca ponor la ploi sau la topirea zăpezii. Ică Giurgiu] Acum, la intrarea peșterii, altimetrul ne spunea 2020 metri, deci foarte aproape de cota stabilită când am urcat, în 2003, din Poiana Lespezi, de pe versantul estic al Pietrei.

Mergând mai departe pe creastă, spre sud (semnele punct roșu sunt integral refăcute), desprinderea triunghiului albastru către vest, spre Valea Urzicii, am găsit-o la 1890 metri altitudine. Ne-am bucurat să constatăm la această răspântie turistică că este acum săgeată spre refugiul aflat la 5 minute spre est, dar credem că poteca până acolo ar trebui totuși marcată, pentru că pe ceață se poate să găsim greu adăpostul.

Când ne aflăm cu aproximativ 5 minute înainte de Marele Grohotiș, venind pe triunghi albastru dinspre Valea Urzicii, după ce am depășit Ceardacul Stanciului și Peștera Stanciului, pe peretele din dreapta noastră apare o inscripție care ne arată desprinderea spre vale a marcajului cruce galbenă. Dacă nu știm locurile, pornim pe cruce galbenă și ne lăsăm ghidați de semne spre stânga, pe o potecă frumoasă, pe care apare și crucea albastră. Ne ducem în continuare pe varianta lungă spre cabana Garofița. Dar dacă suntem mai atenți, înainte de a apare bine semnele cruce albastră, observăm că spre dreapta se duc, în pantă mare, marcajele cruce galbenă - varianta scurtă spre cabana Garofița. Ambele variante cruce galbenă duc în poteca vopsită cu triunghi roșu, pe care, la ramificații, sunt săgeți indicatoare cu scris lizibil. Nici una din hărțile pe care le avem cu masivul nu a avut loc suficient să arate sau arată incomplet potecile marcate din acest perimetru. Harta care însoțește acest articol a fost realizată și completată de bucureștenii Ică Giurgiu, Dănuț Călin și Nicolae Constantin Hrib (sigur, ea poate fi îmbunătățită).

Pe 18 septembrie am pornit, de la 820 metri altitudine, de la ramificația de pe Valea Dâmboviței de unde se desprind drumurile auto ("auto") spre cabanele Valea lui Ivan și Garofița Pietrei Craiului, înspre amonte. După 2 kilometri se ajunge în dreptul cabanei Cascue, situată pe malul stâng geografic al apei. Aici vine, din stânga (M. Iezer), marcajul triunghi galben, care urcă 2 kilometri pe Dâmbovița și se duce spre Piatra Craiului, pe drumul Tămașului.

Când au trecut 6, 9 kilometri de la locul de pornire, spre stânga se duce drumul forestier Capra - Bălțatu, pe care coboară banda albastră din M. Iezer, semn turistic care ne însoțește spre amontele apei, până la kilometrul 9, 2; aici el intră pe teritoriul Pietrei Craiului, către Plaiul Foii (4 ore), pe Plaiul Tămașului. În fine, la kilometrul 13 sosim pe barajul de la Pecineagu (1060 m); se vede că pe malul stâng geografic al lacului există un serios și lung drum forestier, la poalele Muntelului Lerescu.

De loc neimportant, la 1 kilometru în aval de la ramificația de drumuri de la care am pornit pe 18 septembrie, triunghiul roșu se duce brusc în sus (pe malul drept geografic al apei), către Munții Iezer, pe un drum de căruță. Același triunghi roșu apare și aval de acest loc, pe mai mulți kilometri, aplicat de obicei pe stâlpii liniei electrice, el dispărând cu puțin înainte de barajul lacului din localitatea Sătic.

Ică Giurgiu (București)

Autor: Ică Vasile Giurgiu
Înscris de: Ică Vasile Giurgiu
Vizualizări: 16875, Ultima actualizare: Vineri, 30 Sep 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Comentariu
Fără foto Cristina Popescu, Duminică, 25 Sep 2005, 11:30

Ma bucur foarte mult sa aud ca situatia se imbunatateste cat de cat in Piatra Craiului. Anul trecut am fost cam pe la sfarsit de octombrie la Garofita si am urcat pe Padina, Poiana Inchisa etc. si am fost profund dezamagita de halul in care arata totul, de drumul forestier noroios, de suprafetele despadurite... Nici cabana nu se prezenta prea bine, asternuturile prezentau niste fragmente mici si negre pe ele iar noaptea am avut parte de un oaspete chitaitor prin camera. Sper ca atunci cand voi mai ajunge pe acolo lucrurile sa fie cat mai aproape de normal daca nu chiar normale pentru ca e pacat de frumusetea acelor locuri.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org