Turnul lui Budu - continuare - Untitled Document
Spre Poiana Varatec
Popas in Poiana Varatec
Grupul nostru destul
de eterogen: 13 persoane cu virste intre 12 si 52 de ani - dar toti oameni care
au mai iesit pe munte - porneste la drum spre Poiana Varatec. Ajunsi aici facem
un prim popas prilej cu care Paul scoate camera video si face un tur de orizont.
Spre dreapta, de unde am venit, se vede Bitca Neagra acoperita de padurea deasa
de brad. In vale poiana se prelungeste cu o culme inierbata pe care se ghiceste
poteca marcata care coboara spre Neagra in valea Bicazului. Spre stinga se zareste
partea de jos a Poienii Maicilor. Deasupra noastra se inalta "tinta", Turnul
lui Budu. Soarele ne imbie la un poapas prelungit si cum nu este nici o graba
ne lasam sa lenevim in voie, ascultind soaptele vintului care trece peste padure
si ciripitul vesel al... [toată pagina]
Turnul lui Budu - continuare - Untitled Document
Claia lui Miron
Vedere peste Jgheabul Armenilor spre Ocolasul Mic
Aici troneaza Claia
lui Miron, al carei virf poate fi admirat la aproape 100 m sub noi. Mai mergem
putin pe creasta care devine din ce in ce mai aeriana si ia sfirsit cu un promontoriu
care este un extraordinar punct de belvedere. Spre dreapta se vad Turnurile
lui Budu, sub noi vedem parca din avion Poiana Maicilor iar spre stinga Jgheabul
Armenilor cu peretii si brinele sale. Stam si admiram indelung frumusetile pe
care muntele le etaleaza in jurul nostru. Dupa minute bune petrecute aici ne
amintim ca ar cam fi vremea sa ne intoarcem, mai ales ca soarele s-a ascuns
dupa nori. Paul, care a filmat mereu, constata ca i s-au descarcat acumulatorii.
Cum la schit generatorul nu functionaeza se hotaraste sa urce cale de o ora
pina... [toată pagina]
Cheile Bistrei Mici - continuare - Ceahlau - Cheile Bistrei Mici
De
aici este teren necunoscut. Stim de pe harta ca avem doar o creasta de trecut
si ajungem in valea Bistrei Mari, dar nu stim cum arata creasta si cit de abrupti
sint versantii sau cit de deasa padurea. Urmam un drum forestier care nu este
trecut pe harta dar pare sa se indrepte in directia buna si urcam pe el pina
in creasta care separa cele doua vai. De aici drumul o ia in lungul crestei
si in speranta ca va cobori in cele din urma spre Bistra Mare il urmam vreo
20 de minute pina ajungem pe un virfulet din care putem privi pina departe spre
valea Bicazului. Din pacate drumul nici gind sa o ia la dreapta spre Bistra
Mare asa ca ne intoarcem putin pe el pina intr-un loc unde padurea pare mai
rara si parca se ghiceste si o urma de poteca. O luam la vale de-a dreptul prin
padure si coborim sustinut mai... [toată pagina]
Autor: Hen Titus Înscris de: Titus Hen Vizualizări: 1361, Ultima actualizare: Sâmbătă, 23 Iun 2001
În vara aceasta, ne-am propus să revedem câteva din
stațiunile și locurile cu un însemnat potențial turistic, situate în estul
Transilvaniei și în zona de confluență cu Moldova; am hotărât să începem
periplul nostru la început de august, după ce vremea ploioasă și capricioasă
s-a mai domolit. Prima escală am făcut-o la Tușnad-Băi (Tusnádfürdő - cum
zic localnicii, predominant maghiari), după o călătorie de 6 ore cu trenul din
București, cu schimbare în Brașov. Revăzută după 15 ani, stațiunea de la
poalele munților Harghita, ca multe alte locuri emblematice ale turismului
românesc de altădată, s-a degradat vizibil: multe din vilele "elvețiene" de
odinioară, faimoase prin arhitectură și condiții de cazare, au ajuns, astăzi,
ruine, conferind un aspect nu tocmai plăcut stațiunii. Singurele construcții
noi, moderne, sunt casele localnicilor și clădirile Poștei, Romtelecom și CEC.
Patrimoniul balnear-turistic se află în "cădere liberă" prin dispariția unor
obiective care...
Untitled Document
Ceahlau
- Frumuseti ascunse
Turnul lui Budu
Foto
©
Paul Airinei
Vedere din Poiana Stanilelor
cu Turnul lui Budu, Ocolasul Mare, Piatra Sura si schitul Click aici
pentru o imagine mai
mare
Turnul lui Budu
Piatra Sura
Aprilie 2001. A
venit rindul Ceahlaului! Dupa multi ani in care am mers mai mult cu familia
-deoarece grupul cu care mergeam pe munte la inceputul anilor 90 s-a destramat
- se pare ca vom reusi o tura cu un grup mai numeros. Ideea acestui grup s-a
format in iarna cind m-am intilnit intimplator la Cabana Dochia cu doamna Mica,
Paul si familia sa. Din vorba in vorba am aflat ca sint si ei alpinetzi si deoarece
aveam un numitor comun, MUNTELE
, am hotarit sa pastram legatura. Dupa
o iesire in iarna pe care noi am ratat-o
Untitled Document
Spre Poiana Varatec
Popas in Poiana Varatec
Grupul nostru destul
de eterogen: 13 persoane cu virste intre 12 si 52 de ani - dar toti oameni care
au mai iesit pe munte - porneste la drum spre Poiana Varatec. Ajunsi aici facem
un prim popas prilej cu care Paul scoate camera video si face un tur de orizont.
Spre dreapta, de unde am venit, se vede Bitca Neagra acoperita de padurea deasa
de brad. In vale poiana se prelungeste cu o culme inierbata pe care se ghiceste
poteca marcata care coboara spre Neagra in valea Bicazului. Spre stinga se zareste
partea de jos a Poienii Maicilor. Deasupra noastra se inalta "tinta", Turnul
lui Budu. Soarele ne imbie la un poapas prelungit si cum nu este nici o graba
ne lasam sa lenevim in voie, ascultind soaptele vintului care trece peste padure
si ciripitul vesel al
Untitled Document
Claia lui Miron
Vedere peste Jgheabul Armenilor spre Ocolasul Mic
Aici troneaza Claia
lui Miron, al carei virf poate fi admirat la aproape 100 m sub noi. Mai mergem
putin pe creasta care devine din ce in ce mai aeriana si ia sfirsit cu un promontoriu
care este un extraordinar punct de belvedere. Spre dreapta se vad Turnurile
lui Budu, sub noi vedem parca din avion Poiana Maicilor iar spre stinga Jgheabul
Armenilor cu peretii si brinele sale. Stam si admiram indelung frumusetile pe
care muntele le etaleaza in jurul nostru. Dupa minute bune petrecute aici ne
amintim ca ar cam fi vremea sa ne intoarcem, mai ales ca soarele s-a ascuns
dupa nori. Paul, care a filmat mereu, constata ca i s-au descarcat acumulatorii.
Cum la schit generatorul nu functionaeza se hotaraste sa urce cale de o ora
pina
Untitled Document
Ceahlau
- Frumuseti ascunse
Cheile Bistrei Mici
Foto
©
Paul Airinei
Azi vom merge prin
Cheile Bistrei Mici, Poiana Pietrei Sure, Bistra Mare, Curmatura "La scaune"
si inchidem circuitul prin Curmatura Stanile. Traseul prin Cheile Bistrei Mici
este destul de dificil, mai ales in zona cascadelor si la Coltul Viperei, asa
ca luam cu noi si doua corzi pentru siguranta.
Coborim scurt prin
padure pina in firul piriului si apoi o luam la vale. Imediat locul poienilor
insorite este luat de umbra padurii si a peretilor din ce in ce mai inalti si
abrupti care marginesc valea. Ajungem la primele trepte stincoase peste care
piriul trece formind mici cascade, pe care le trecem destul de repede, fara
prea mari probleme.
Pe Bistra Mica
Dar, nu dupa mult
timp, valea se transforma intr-un
Ceahlau - Cheile Bistrei Mici
De
aici este teren necunoscut. Stim de pe harta ca avem doar o creasta de trecut
si ajungem in valea Bistrei Mari, dar nu stim cum arata creasta si cit de abrupti
sint versantii sau cit de deasa padurea. Urmam un drum forestier care nu este
trecut pe harta dar pare sa se indrepte in directia buna si urcam pe el pina
in creasta care separa cele doua vai. De aici drumul o ia in lungul crestei
si in speranta ca va cobori in cele din urma spre Bistra Mare il urmam vreo
20 de minute pina ajungem pe un virfulet din care putem privi pina departe spre
valea Bicazului. Din pacate drumul nici gind sa o ia la dreapta spre Bistra
Mare asa ca ne intoarcem putin pe el pina intr-un loc unde padurea pare mai
rara si parca se ghiceste si o urma de poteca. O luam la vale de-a dreptul prin
padure si coborim sustinut mai
În vara aceasta, ne-am propus să revedem câteva din
stațiunile și locurile cu un însemnat potențial turistic, situate în estul
Transilvaniei și în zona de confluență cu Moldova; am hotărât să începem
periplul nostru la început de august, după ce vremea ploioasă și capricioasă
s-a mai domolit. Prima escală am făcut-o la Tușnad-Băi (Tusnádfürdő - cum
zic localnicii, predominant maghiari), după o călătorie de 6 ore cu trenul din
București, cu schimbare în Brașov. Revăzută după 15 ani, stațiunea de la
poalele munților Harghita, ca multe alte locuri emblematice ale turismului
românesc de altădată, s-a degradat vizibil: multe din vilele "elvețiene" de
odinioară, faimoase prin arhitectură și condiții de cazare, au ajuns, astăzi,
ruine, conferind un aspect nu tocmai plăcut stațiunii. Singurele construcții
noi, moderne, sunt casele localnicilor și clădirile Poștei, Romtelecom și CEC.
Patrimoniul balnear-turistic se află în "cădere liberă" prin dispariția unor
obiective care...
