Alpinet Hćrži Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Cautć      site gćzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tću montan   
Jurnale - Ratacirea... Pietroasei

Ratacirea... Pietroasei

Consemnare 16 06 2003

Rătăcirea ...premierei  spre vf. Pietroasa

 

 

                De regulă urcasem vf. Pietroasa dinspre Băiţa-Ulmoasa, īn amontele v. Băiţa apoi a p. Colbului (cu izvoarele īn Poiana Păltiniş , de la E,  cu izvoarele sub vf. Frăsineasa -NE şi Bagneu, venind p. Băiţa) apoi citisem descrierea, de către D. Istvan, a unui alt traseu pe la o cabană silvică,īn amontele p. Cireşului (cu obīrşia bifurcată sub Pietroasa S-SV), īn urmă cu cīteva luni D. Năsui relatīndu-mi că abordase şi el acea variantă, se pare, mai interesantă. Căldura părea a se fi domolit puţin şi după o sīmbătă horticolă am decis să abordăm vf. Pietroasa dintr-o nouă perspectivă. O mai făcusem o dată şi dinspre Negreşti-Oaş-.v. Talnei (superbă, cu neasemuite, afunde marmite săpate-n andezit sur-albăstriu), Băile Luna, cu cortul, īncheind tura īn Firiza, prima dată  cu Papa, Alex şi un tīnăr īnvăţător, dinspre Valea Borcutului-Antonca-Ulmoasa.


                (Nu suficient!) de precaut mi-am pus īn rucascul de tură  harta Munţii Gutāi (I. Pop, D. Istvan, St. Popescu) şi busola luīnd-o, duminică dim. la ora 6, 15 spre Tăuţii Măgherăuş-Băiţa-Ulmoasa. Fīnaţe coapte, acaparate de parfumatele panicule aurii ale sīnzienelor, liziere impresionīnd prin uriaşele buchete bej-gălbui ale castanilor comestibili, mulţi dintre ei morţi prematur īn picioare, pradă incurabilei molime,  ciclamene garofiţe, discreţi clopoţei aciuaţi pe taluzuri aride la rădăcina stejarilor, v. Băiţa chizos-feruginoasă īn zona inferioară apoi, deşi cu ape drastic īmpuţinate, frumoasă, cu repezişuri īnspumate printre impresionanţi bolovani andezitici, lungi paturi stīncoase căptuşind albia, marmite sau mai largi oglindiri-scăldători parţial amenajate de turişti. Trecem de intrarea spre cătunul Ulmoasa, după aprox. 1, 2 km lăsăm la stg.p. Limpedea (marcat cu panou silvic, 6, 5 km drum minier/forestier) după alţi aprox. 0, 8 km ajungem la un punct de prelucrare forestieră. Pe stg. un drum forestier şi un pīrīu arid, sec, acompaniindu-l, (la īntoarcere aveam să aflăm că se numeşte Chiuzoşa)  Īntreb paznicul de Runcu (situat spre NV la aprox. 700 m alt. conf. hărţii). N-a auzit. Nu spune nici numele pīrīului dar ne induce (involuntar) īn eroare confirmīnd că īntr-adevăr există pe acel drum o cabană silvică.

 

                Pornim īn susul drumului admirīnd la dr. albia accidentată a pīrīului impresionant prin sălbăticie (aduce aminte, oarecum, de Cheile Borzeşti de la Buru pe v. Arieşului -Apuseni). La un moment dat fundul văii are aspect de jgheab lung-sinuos, ca o pīrtie de bob, betonarea ei, desigur, avusese menirea de-a evita disiparea apei tehnologic-minieresc necesare, ceva mai sus, la dreapta, apare o gură zidită de mină. Pīnă aici pădurea de carpen intercalat cu fag şi paltin, stīncăriile izolate, frecventele surpări de galerii vechi trădīnd intensul minierit al ultimelor decenii. Pīrīul a fost zăgăzuit , din aceleaşi raţiuni tehnologice, cu un mic baraj, amonte de acesta fundul văii lasă vederii puţină apă. Spre capătul drumului dăm de o rampă de īncărcare a buştenilor imenşi de fag īmpreună cu frumoase trunchiuri de stejar, uneori şi paltin, apoi, după cīteva sute de metri,  la stg. apare un pavilion-observator de vīnătoare pentru urşi. Nu cabană silvică! E momentul īn care mă īntreb dacă am luat-o bine sau nu. După hartă e bine. Miroase intens a hoit. Imediat apare şi sursa duhorii, trei ciosvīrte putrid-mumificate atīrnate cu scripeţi pe un cablu de oţel,  exact pe direcţie obīrşiei pīrīului, adică pe acolo unde ar trebui să continuăm spre N (Runcu pe hartă). La stg. cabanei, suind spre V, se profilează un drum de TAF, o variantă se desprinde spre N. O urmăm ocolind astfel prin stg. hrănitoarea urşilor care, nu-i exclus, stau pe undeva la pīndă. După nici o sută de metri drumul se īnfundă īn hăţaş. Coborīm dr. spre pīrīul timid dīnd de o potecă. Ceva īmi spune că ar trebui să continuăm spre īnainte (ar fi fost o variantă corectă dacă din capătul pīrīului ne-am fi angajat prin pădure  spre culmea vestică,  dīnd apoi de  potecă) dar cărarea  se angajează spre dr. (N) pe un afluent arid, spre stg. un versant abrupt, īmpădurit cu molidiş tīnăr, dens perie, īnfrīnīnd orice tentativă. După aprox. 2-300 m poteca dispare , noi continuăm īn amontele pīrīului cu albie bolovănoasă, maluri abrupte, extrem de multe resturi vegetale, ideale ascunzişuri/ambuscade pentru urşi şi mistreţi. E īnorat, zăpuşeala se instalează treptat, continuăm mereu spre N. La o bifurcaţie mocirloasă a pīrīiaşului firav apar amprentele recente ale unui urs alături de urme de vulpe şi ciută. Laba din faţă ca urma rotunjită a unui pumn de bărbat, cea posterioară cam cīt talpa nr. 36-38 a unei femei. Chiuiesc zdravăn pentru a alunga fiara...temerii (fireşti) din mine. Un debut de potecă pare a se ivi spre E. Se īnfundă-n 50-60 m īn molidişul perie. Un fir de pīrīu continuă, la fel de neīmbietor-accidentat, blocat cu ramuri şi răgălii la stg. Altul spre īnainte. Īl urmăm, trecem de o zonă care odinioară fusese podită cu trunchiuri de fag pentru accesul atelajelor apoi, consultīnd busola, decidem să-l abandonăm suind direct (N-NE) o culme densă de făget tīnăr, asanat prin tăieri īn urmă cu 1 -2 ani. De-abia ne strecurăm printre tulpinile, nu mai groase de 8-10 cm diametru, apropiate, agasante. Cerul se īntrevede la un moment dat, atacăm spre rariştea din vf. punctată de fagi seminceri, monumentali, cotim spre E şi după o scurtă īnşeuare avem revelaţia... erorii. Vf. Pietroasa (1200 m), cu lenticulara-i pajişte alpină sudică,  e departe, la N, dincolo de o amplă depresiune situată de-o parte şi alta a p. Cireşului, o culme semicirculară, pe care ar fi trebuit s-o urmăm, se descrie vag la stg.(V) dar nu ne mai tentează. Voltele  acaparete de lăstăriş de fag şi mur ale unui vechi drum de TAF valsează neīmbietor spre N-NE, un drum clar, arid, se conturează spre E-SE. Alegem... lăstărişul la poalele căruia  frunze mari şi cărnoase de potbal au fost călcate-n picioare de vreun urs hoinar, altele, deshidratate de secetă,  īşi arată impudice argintiul pufos al dosului. Surmontăm trunchiuri uriaşe de fag lăsate biodegradării, o tăiem voiniceşte prin hăţaş, īn cele din urmă dīnd de un timid afluent estic al p. Cireşului pe care coborīm la vale. Spre  stg. făget rar, semincer, mai departe versanţii īmpăduriţi ai Pietroasei, la dr. zona vastă defrişată, cu lăstăriş de fag, mur şi plantaţia tīnără, frumoasă, de răşinoase, douglas. Īngusta luncă  abruptă a pīrīiaşului debordează de mentă broştească  , rogoz, sunătoare(pojarniţa)  şi nu mă uita, mai jos, acolo unde albia este stīncos-povīrnită, milenar sfredelită de ape, īn văgaş (tăietură, zona defrişată, ardelenism) apar imense insule de pămătufuri alb-bej parfumate, pe taluzuri rubinii frăguţe īmbiind la savurarea delicatesei, după aprox. 2 ore de la plecare  atingem malul dr. al p. Cireşului, aval de cabana silvică pe care de fapt ar fi trebuit s-o īntīlnim studiind corect traseul(harta). Vīrful de pe care tocmai am coborīt (aprox.7-800 m alt) e īn faţă-dreapta (SV). Tufe de soc īnflorit, pe trecute, decorează malul stg. al p. Cireşului, īn luncă menta e acompaniată de albele umbreluţe florale ale cozii şoricelului... O luăm la vale īncīntaţi de sălbăticia şi frumuseţea văii, după aprox. 2-3  km atingīnd confluenţa cu p. Colbul la podul surpat. La aprox. 20 m amonte p. Colbul e un loc de popas (masă/bănci din bīrne) iar la vărsarea p. Cireşului īn p. Colbul, pe un bolovan marcat cu un pătrat alb e īnscris cu vopsea albă numele pīrīului. Poposim pentru scurtă vreme apoi continuăm la vale. Se īnorează, s-a mai răcit un pic, e plăcut. Plantaţia tīnără de molid e la dr., la stg. valea din ce īn ce mai afundă, spectaculoasă. Simt miros de fum, pe malul stg., la poalele unor fagi uriaşi, zăresc două corturi şi un total inconştient foc de tabără. Aici valea se strecoară peste un piept stīncos impresionant īn care a săpat un jgheab-şipot, īn cele din urmă apa se linişteşte-ntr-un mare ochi limpede, afund mai bine de-un metru, numai bun de scăldat. Mai jos apar alte ochiuri de apă dar nu atīt de mari, imediat, dinspre stg. confluīnd p. Băiţa, de aici īncolo debitul dublīndu-se. Altă zonă de camping, autoturisme dosite-n desişul molidişului, la umbră, focuri de tabără, miresme de slănină friptă la frigare şi haiduceşti friptane. O mică pajişte arsă cumplit de soare, cu mentă creaţă uscată pe picioare ca şi frăguţele , smochinite. Continuăm aval, deviem puţin dr. īntr-o poieniţă oripilīndu-ne la vederea urmelor lăsate de porcus turisticus, de  la sticle şi cutii de bere la o mulţime de pet-uri, pungi de plastic (neincinerate deşi există cel puţin 3-4 vetre recente, imense), sirmele-armătură ale unei arse anvelope de autocamion, ambalaje, picioarele albe, rupte la furie, ale unui scaun pentru terase, din plastic, hīrtii, pachete de ţigări...

 

                Ceva mai jos alţi turişti  aciuaţi la umbra fagilor superbi, abia sosiţi, aţīţīnd iresponsabile focuri (n-a mai plouat de 3 săpt.!), desfundīnd beri...unii īşi au locuri tradiţionale, amenajate treptat cu băncuţe, masă, boci de fag drept scăunele, unii şi-au făcut cochete căsuţe de vacanţă, bungalow-uri , frumoase, tinere livezi īn parfumate fīnaţe. Nici picior de pădurar, inspector sau gardian de mediu care să ia la īntrebări picnicarii care riscă să declanşeze vreun incendiu. Trei frumoşi Schnautzeri uriaşi, bărboşi, statuari, păzesc pe un pod de lemn accesul spre o proprietate privată. Pe drumul īngust, pīnă īn urmă cu vreo 5-6 ani asfaltat apoi distrus de circulaţia forestieră completată de viituri, suie autoturism după autoturism. Oprim o clipă pentru a aduna parfumate buchete de sīnziene apoi, deşi abia a trecut de amiazăzi, fiindcă a īnceput rar (iluzoriu !) să plouă, o luăm spre casă īncīntīndu-ne la vederea exuberanţei florale afişate de gospodăriile băiţenilor, rubinii, sīngerii, roze muşcate, begonii, trandafiri căţărători sau pitici, măreţii castani īn floare, sortiţi pieirii, fīnaţele coapte, cu spice ireale, bej-argintii, auriile sau albele sīnziene, īnfloritele tufe obraznice de mur...departe, īn spate, eternă chemare vf. Pietroasa, azi rămas necucerit. Pe curīnd...o nouă şi poate o...nerătăcită premieră.

 

               

Autor: Petru Lucian Goja
Īnscris de: Ionuž Nechita
Vizualizćri: 5990, Ultima actualizare: Luni, 16 Iun 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii OAS  


O pozć: [N-am gćsit]

Un articol: [N-am gćsit]

Un traseu:
Satul Certeze-Valea Selatruc-Varful Bulanu (1167)-Cabana Silvica Selatruc

 

Comentariu
Fćrć foto GHEORGHIU PAUL, Marži, 17 Iun 2003, 22:51

Draga Lucian, stii cum se spune: Succesul nu e o destinatie, e o calatorie. Nu e absolut vital sa ajungem acolo unde ne-am propus atata timp cat calatoria in sine ne face mai intelepti. "Ratacirea" ta s-a incheiat astfel cu un succes.

Cat despre poluarea muntilor nostii, acesta e un subiect intristator dar in acelasi timp e absolut necesar sa facem ceva. Idei probabil ca nu lipsesc dar ceea ce lipseste uneori e initiativa, angajament, dedicatie. Aici in America avem locuri de picnic la fiecare pas si foarte rar vei gasi o mica bucata de hartie pe jos. Cat despre alcool, niciodata nu vei intalni oameni carand sticle de bautura pe munte sau in apropierea lor. Desigur, multi vor spune, America e America si Romania e Romania, lucru care perfect adevarat. Dar asta nu inseamna ca obiceiurile rele sunt genetice, ele se dobandesc prin educatie si de asemenea ele pot fi eradicate prin educatie. In primul rand nu exista o solutie care sa rezolve problema peste noapte. Cred ca trebuie insa inceput prin atragerea atentiei in mod public asupra problemei. Guvernul ar trebui sa sponsorizeze anunturi publicitare care sa aminteasca oamenilor ca avem o tara deosebit de frumoasa care trebuie insa ingrijita si pastrata in curatenie asa cum facem cu propria noastra curte. Turistii nu vin sa viziteze tari murdare astfel ca aceasta infima investitie din partea guvernului ar duce la un castig financiar, cel putin, seminificativ. Pe de alta parte, Ministerul Invatamantului ar trebui sa creieze un program de educatie ecologica in scoli, incepand cu gradinita si clasele mici, similar propagandei impotriva fumatului si al consumului de alcool, la fel cum fac si aici in America. Asta nici macar nu cere bani si efectul in timp va fi extrem de vizibil. Aceastea sunt doua masuri imediate care nu implica miscari de trupe politice extrem de complicate. Sunt lucruri care se pot implementa relativ peste noapte daca cineva pune putina dar constanta presiune asupra guvernantilor. unt convins ca sunt si in guvern oameni interesati de ocrotirea naturii Romaniei. Nu e intotdeauna vorba de lipsa de dorinta de a face ceva ci de lipsa de experienta. Iubitorii de munte se pot organiza folosind Internetul, creind o entitate non-politica care sa actioneze in toata tara fie prin initierea de actiuni de mentinere a salubritatii ecologice a muntilor nostri fie prin a atrage atentia publicului la nivel local, fiecare in zona lui de tara, asupra nevoii de a proteja zonele turistice si rezevatiile naturale deopotriva. Faptul ca un articol ca al tau apare pe Alpinet e un lucru foarte bun pentru ca atrage inca odata atentia asupra unor probleme, asupra unei mentalitati care trebuie sa evolueze spre ceva mai firesc si mai civilizat. Fiecare gest facut in aceasta directie conteaza, fiecare contributie personala a fiecaruia dintre noi, cat de mica, are importanta. Dincolo de problemele noastre existentiale de zi cu zi, e important sa realizam ca mediul inconjurator e un domeniu uman de prim interes pentru ca fara natura existenta omului pe pamant nu ar fi posibila.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org