Muntii Parâng se afla intre Valea Jiului si Valea Oltului, fiind impartit in 5 masive: Paâangul, care cu ai lui 2519m se ridica deasupra masivelor din jurul sau, Lotrului, Capatanii, Sureanu si Candrel. Muntii Parang strajuiesc deasupra Petrosaniului ca o mama care cu bratele protectoare isi strange copilul la piept.

Era o zi cam ploioasa cand am plecat din Petrosani pe soseaua asfaltata la Groapa Seaca (18km). Aceasta sosea, Transalpina, face legatura cu Ramnicu Valcea. Era deja tarziu asa ca am innoptat la Groapa Seaca. Ploaia nu dadea semne ca ar vrea sa se opreasca, adr totusi a 2-a zi ne-am urmat traseul spre Refugiul Agatat. Din sosea, putin mai jos de Groapa Seaca, porneste poteca marcata cu punct rosu spre lacul Rosiile. Dupa o ora de mers pe drumul forestier, poteca o ia prin padure, iar dupa un urcus mai pronuntat ajungem intr-o poienita unde trebuie sa cautam atenti un refugiu ascuns. Printre brazi se intrezaresc ceva scanduri, ne apropiem de un bolovan imens si exact pe el descoperim refugiul Agatat. Cred ca a fost o idee excelenta a aceluia care a construit acest adapost, fiind ocrotit astfel de animale. In fata refugiului un parau susura lin la vale. In jurul nostru ceata se mai ridica din cand in cand, pt. a descoperi crestele stancoase ce se ridica maiestuos spre ceruri. Seara se lasa morocanoasa peste intreg tinutul, invaluindu-l intru-un mistetr din care nu lipseste spaima.

Atunci, deasupra Parangului, rasari luna...

Umbrele lungi ale muntilor se pusera in miscare, alunecand pe fata pamantului, cu o incetineala care infiora lumea. Pivotand in jurul lor insile, mari mase de intuneric se deplasau pe intinderea zapezii, cautand sa se ajunga una pe alta, cu solemnitatea unor imparatese. Iar in acest timp, crestele luceau orbitor. Flacari albe, scanteietoare, batand uneori in albastru, jucau pe culmi, ireale si reci. Tacuta, luna luneca pe fata de sticla inghetata a cerului. Spre miazanoapte, muntii se ridicau asemeni unor temple gigantice, de marmura alba.

Urmatoarea zi se arata mai vesela, soarele isi mai arunca din cand in cand razele deasupra imensitatii ce ne inconjoara. Am plecat asadar sa cucerim vf. Parângul Mare. Traseul trece pe langa complexul de lacuri Rosiile, care si-au primit numele datorita culorii rosiatice a rocilor adunate in acea caldare glaciara, apoi la dreapta pana in varf. Nu este un varf semet ca multi altii, doar un punct mai inalt de pe creasta, dar totusi se mandreste cu inaltimea lui. Dedesubtul nostru, o mare de nori ne inchide zarile, iar vantul sufla atat de tare incat ne obliga sa coboram cat mai repede inapoi. Nu urmam acelasi traseu, o luam pe creasta in jos, ajungem intr-o vale unde descoperim un ochi de apa, atat de clar cum numai la munte poti gasi.

Daca urci pe acelasi traseu pe creasta, treci in stanga peste vf. Gruiu, ajungi in 2 ore in caldarea Gâlcescu, care gazduieste cel mai mare lac glaciar din Parang, cu acelasi nume. De la lac se poate cobora la sosea, iesind cu 8 km mai sus de Groapa Seaca.

Alt traseu se poate continua pe creasta peste vf. Cârja si Mija si sa cobori la cabana I. E. F. S., din statiunea de ski. Cu telescaunul ajungi inapoi in Petrosani.

In ultima zi petrecuta in Parâng am coborat inaopi la Groapa Seaca ai am mers cu masina la barajuj de la Vidra, cel mai mare lac de acumulare din zona. 10 km pana la Obârsia Lotrului, loc optimal pentru campat cu cortul, si inca 5 km pana la coada lacului. Soseau serpuieste in jurul lacului inca vreo 15 km pana cand ajungem pe baraj. Nu stam prea mult nici aici, trebuie sa ajung inca in seara asta in Retezat...