Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Teste la frig

Teste la frig
f

Perioada:  16 februarie - 01 martie 2005

Zona de desfășurare:   Munții Bucegi - zona Babele - sub Baba Mare

Numele proiectului:  EVALUAREA IMUNOLOGICĂ A PARAMETRILOR DE ADAPTARE A ORGANISMULUI UMAN LA TEMPERATURI SCĂZUTE.

Inițiatorul proiectului:  Institutul Român de Cercetări Polare

Autoritate: Ministerul Educației și Cercetării - Academia de Științe Medicale

Finanțare:   Academia de Științe Medicale

                   Sponsori:  -  S. C. PLEVNA S. A.

                                    -   S. C. ROMSUITEST Periș S. A.

Partener:  Institutul Național de Dezvoltare în domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale "Dr. Victor Babeș" București

Colaboratori: -   Institutul de Virusologie București

                      -  Institutul de Medicină Sportivă "Lia Manoliu" București

                      -  Asociația de Turism "Chindia" Târgoviște

Participanți: 

1)       Teodor Gheorghe Negoiță - 58 ani - explorator polar

2)       Toma Elena - 47 ani - pensionară - membru A. T. "Chindia"

3)       Prundaru Marius - 36 ani - profesor educație fizică - Liceul "Nicolae Titulescu" Pucioasa - membru A. T. "Chindia"

4)        Bocanciu Ileana - 36 ani - administrator - membru A. T. "Chindia"

5)       Posta Elena Cătălina - 25 ani - profesoară limba franceză - Școala Generală Măgura - membru A. T. "Chindia"

Coordonator proiect:  Dr. Ing. Teodor Gheorghe Negoiță - Directorul Institutului Român de Cercetări Polare

Obiective: 

1)       Evaluarea răspunsului imun la expunerea de lungă durată la frig;

2)       Măsurarea factorilor de stress termic și de izolare și evaluarea modificărilor imunologice;

3)       Obținerea de cunoștințe asupra adaptării vieții la frig;

4)       Întreținerea sănătății omului în condiții de frig și efort fizic;

5)       Realizarea unei diete alimentare zilnice adecvate;

Activități:

-         Teste biologice și metabolice prin expunere la frig la condițiile de altitudine montană. Influența factorilor climatici

-         Teste imunologice în condiții de altitudine, frig și efort fizic;

 

Descrierea (romanțată) a perioadei de testare:

MIERCURI - 16 Februarie 2005 (I)

Ora 15: 15 - Eu și Marius plecăm din Fieni, într-o nouă călătorie, care va dura două săptămâni. Din Pucioasa se urcă și Cătălina, iar din Târgoviște Lili, care ne spune ultimele bancuri cu salvamontiști: "Un accidentat gras: 'mai bine trimiteti pe cineva mai solid sa ma scoata' 'nici o problem tataie, daca e nevoie facem trei drumuri cu matale'

Ora 18: 15 - sosire în București - Basarab. Teo ne așteaptă. Ne debarcă cu tot cu bagaje la el acasă, unde soția sa Maria ne primește cu urări calde și cu masa pusă. Mulțumim din toată inima, că tare bine ne-a picat!

Ora 21: 15 - pregătirile cu echipamentul sunt în toi. Primim pufoaice, saci de dormit, bocanci, mănuși, fiecare ce mai avea nevoie. Abia pe la miezul nopții reușim să adormim.

JOI 17 Februarie 2005  (II)

Ora 7: 00 - plecăm spre Spitalul "Dr. Victor Babeș". Aici ni se fac fișele și ni se recoltează primele probe de sânge. Apoi la EKG, probe respiratorii și concentrația oxigenului în sânge.

Ora 11: 00 - suntem la Institutul de Medicină sportivă "Lia Manoliu", unde într-o oră suntem întorși pe toate părțile și măsurați din cap până în picioare;

Ora 13: 00 - în sfârșit mâncăm! Apoi din nou recoltări de sânge și consultații, care se termină la 14: 45;

Ora 16: 30 - începem să simțim cu adevărat că plecăm. Tot calabalâcul este depozitat la scară, în așteptarea unei mașini care să ne transporte la gară. Avem în total 17 bagaje: 5 rucsacuri mari, 2 rucsacuri mici, un termos, un mănunchi cu bețe de schi, un bidon cu benzină și 7 genți mari cu mâncare, saci de dormit, camera video;

Ora 18: 00 - personalul spre Brașov, care ne va lăsa la Bușteni, se pune în mișcare. În gură îmi stăruie un gust metalic, de tren și nu știu de ce, sunt puțin tristă...  

Ora 21: 00 - coborâm toate bagajele în gara Bușteni. Norocul nu ne ocolește și găsim un taxi cu dubă, în care încărcăm totul. La 22: 00 eram cu mic cu mare debarcați lângă telecabină, unde montăm două corturi. Zăpada e mărișoară, dar nu e foarte frig. Reușim chiar să și mâncăm puțin. Pe la 24: 00 dăm stingerea, după o zi extrem de obositoare.

VINERI 18 Februarie 2005  (III)

Ora 7: 30 - deșteptarea; am dormit puțin și prost; sacii sunt uzi de la transpirația care iese din ei, în cort plouă, pentru că nu este suficient de frig pentru ca să înghețe condensul.

Ora 11: 00 - Corturile sunt strânse, bagajele gata, prima telecabină a plecat deja; ninge ușor și sunt 3 grade C

Ora 11: 30 - prima echipă cu primele bagaje sosește în Babele; apoi și cea de-a doua;

Ora 13.30 - am băut vin fiert, am mâncat și am vorbit cu vechiul nostru prieten Cătălin Manoliu, fost meteorolog la Stația de la Vf. Omu mulți ani.  Am decis să punem tabăra aproape de el, sub Vf. Baba Mare pe un mic platou, lângă cantonul Bucegi. Ni se iau: tensiunea, pulsul, temperatura (TPT-ul, cum am să-l numesc de acum încolo).

Ora 15: 00 - Prima echipă cu primul transport de bagaje sosește la locul de tabără. Cătălina rămâne de pază la Babele. Apoi a doua tranșă de bagaje și drumul parcă nu se mai termina... Între timp, Teo montează corturile.

Ora 19: 00 - îi facem o vizită lui Cătălin, care ne primește ca de obicei cu brațele deschise, cu căldură, curățenie și apă caldă. Dar testul este test, așa că la 21: 30 suntem în corturi, în sacii de dormit. Afară, atmosfera este absolut terifiantă. Din clipă în clipă ai impresia că corturile vor zbura, dar rămân totuși cuminți la locul lor. Din cauza zgomotului, nu putem dormi, dar în saci e cald și bine! Și azi a fost o zi grea...                 

SÂMBĂTĂ 19 Februarie 2005  (IV)

Ora 9: 00 - deșteptarea; în cort a fost bine până la urmă, pe la miezul nopții vântul s-a mai potolit și am reușit să dormim; TPT-ul, apoi pregătirea mesei și sortarea bagajelor până pe la 12: 00, când s-a așternut ceața. După-amiază, mergem din nou pe la Cătălin pentru a ne încărca telefoanele, dar zăbovim voit, de bine ce este: "Schiul este un caimac al frumosului","Sufletele copiilor sunt ca un buchet de flori de câmp."                                                      

Ora 17.30 - TPT-ul, apoi testul de efort: zece ture până pe Baba Mare (o tură are circa 250 m cu 30 m diferență de nivel) și din nou TPT-ul; temperatura - 14 grade C iar viteza vântului 60-80 km/h.  Obosiți, mergem din nou la Cătălin la căldură. Între timp a venit băiatul lui, Răzvan, cu prietena sa Nicoleta; Lili ne-a făcut mâncare de ciuperci cu usturoi, atmosfera s-a încălzit la un pahar de vin, poveștile se depănau de la sine și nu ne mai dăm duși. Dar testul e test și n-ai ce-i face... Temperatura a mai scăzut puțin, dar viscolul s-a oprit și luna aproape plină ne conduce pașii până la corturi.

DUMINICĂ 20 Februarie 2005   (V)

Ora 10: 00 - Eu și Cătălina suntem încă în saci în timp ce Teo și Marius pregătesc masa. Azi noapte a fost mai frig. La 9: 00 erau - 11 grade C. Ceața deasă de afară, nu ne îmbie să ieșim; e zăpadă multă și continuă să ningă; cele două primusuri pufăie de zor, Lili a plecat până la Babele.

Ora 12: 00 - mâncăm în cort, cașcaval, pesmet, carne, ciocolată; Ni se pregătește cacao cu lapte; Marius: "Uite ce se întâmplă dacă nu o amesteci cu zahărul!"  Teo: " Ei și care-i problema?..."  Marius: "Păi n-are aspect comercial!"; după cacao cu cozonac simt că plesnesc!

Ora 13: 00 - ne pregătim să jucăm cărți în cort - Cătălina: "Doamne, ce bine e, dar mă plictisește teribil jocul de cărți!"

Ora 14: 45 - Ileana: "Teo, hai pe la noi!", "Stai că vin imediat, să-mi tai unghiile, dacă Lili a plecat nu mai am nevoie de ele..."

Ora 17: 15 - ne pregătim să plecăm spre Babele; Lili e în cort, și-a făcut porția pe ziua de azi; atmosfera foarte calmă, cerul puțin acoperit, mare de nori pe la 1800 -1990m, în rest vizibilitate bună;

Ora 17: 45 - sosim la Floare de Colț, unde ne întâmpină alți doi buni prieteni, Gina și Ginel. Ne bucurăm unii de alții, bem o țuică fiartă și Gina ne povestește ultimele noutăți. Stăm de drag la ei și nu ne mai vine să plecăm. Dar Teo dă startul și la 18: 30 ne luăm rămas bun; vremea este absolut superbă pentru mers, din păcate în 20 de minute suntem la corturi; temperatura: - 16 grade C, luna cu un halou imens; la tabără TPT-ul apoi punem de-o ciorbă fierbinte;

Ora 21: 00 - batem pe loc, toți cinci, o sârbă îndrăcită. Luna ne privește mirată și întrebătoare;

Ora 21: 30 - suntem în corturi; Teo și Lili vorbesc la telefon, fiecare cu altă persoană, desigur; am picioarele înghețate, îmi scot ciorapii în speranța că mă voi încălzi mai repede, dar nu prea ține... Cătălina: "Doamne, unde-i căldura de după-amiază, când stăteam în tricou și deschideam cortul?!"

LUNI 21 Februarie 2005  (VI)

Ora 9: 30 - deșteptarea, TPT-ul, totul e OK; Marius pregătește cacao cu lapte; urmează proba de efort, coordonată tot de el: încălzire, alergare, tot felul de exerciții pe care nu le mai făcusem de la școală, doar e profesor de sport, nu? În fine, după ce a tras vreo oră de noi, un sprint la final și din nou TPT-ul. Totul e în regulă, așa că putem în fine să mâncăm! După micul dejun eu nu am mai intrat în cort; mă simțeam foarte bine și am pregătit cu Teo a doua masă a zilei: piure de fulgi, cu carne și ou și ceai din belșug; am făcut gropi pentru primusuri, împotriva viscolului, pentru a se menține mai bine căldura. Cu toate că aveam și bocanci de plastic (mii de mulțumiri D-lui profesor Doru Diaconescu - șef Salvamont Dâmbovița) am stat toată ziua în "Insulated" cu ciorapi de lână și picioarele nu mi-au înghețat.

Ora 17: 00 - al doilea program de efort, cu TPT-ul înainte și după; toată ziua a fost ceață, nimeni nu a băut alcool, nimeni nu a fost la căldură; după test, masa principală a zilei, care între timp se făcuse, apoi biscuiți, alune, compot de ananas;

Ora 18: 15 - puțină plimbare după masă nu strică, așa că plecăm prin ceața lăptoasă, în necunoscut; mergem în direcția Babele, fără să găsim nici un stâlp, circa 20 de minute, prin zăpada mare, cu viscolul în obraz, după care ne întoarcem călăuziți de propriile urme. Ajunși din nou la corturi, urmează cea mai neplăcută treabă din tot programul: mersul la "toaletă" cum spunea Cătălina.   

Ora 20: 00 - suntem în saci, destul de ciudat să ne culcăm la ora asta, dar nu avem încotro. În canton, Nicoleta și Răzvan stăteau în tricouri cu geamul deschis; nu am intrat, cu toate că ne-au invitat, am luat doar telefoanele; Cătălina crede că vom zbura cu tot cu corturi, o asigur că nu se va întâmpla nimic, așa că vorbește mai liniștită cu directoarea ei, Gabi Crăciunecu, care îi cere amănunte despre mersul acțiunii;

MARȚI 22 Februarie 2005 (VII)

Ora 1: 15 - de vreo oră m-am trezit, dar nu-mi vine să ies din căldura sacului; până la urmă îmi iau inima în dinți și deschid fermoarele cortului; afară sunt doar - 9 grade C, mi se pare cea mai cală noapte de până acum; cu toate acestea, din cauza vântului și a ceței, corturile sunt pline de promoroacă, atât pe afară cât și prin interior, unde condensul a înghețat pe pereți; din cauza faptului că e lună, ceața pare de lapte și nu se vede la trei metri; nu pot să dorm și mă simt cam dubios; starea asta îmi amintește de Caucaz; îmi este și foame, iar cortul fiind în pantă, tot timpul mă trezesc cu picioarele proptite în marginea de jos; mă doare spatele și am și puțină febră musculară de la exercițiile de ieri; Teo vrea să ne filmeze dezbrăcați, cum ne spălăm... Doamne ce bine ar fi! Asta ar însemna să fie soare!

Ora 9: 00 - deșteptarea; totul e umed, jilav; picură de peste tot; TPT-ul, apoi mergem la Cătălin să ducem un sac de dormit normal, pe care-l aveam pus jos și care s-a umezit rău; obișnuitul program de efort, de astă dată cu alergare la deal; Marius zice că Teo e "ca un urs"; așa e, are o rezistență fantastică omul ăsta!  Apoi prima masă a zilei: salam, pesmeți, cașcaval și la urmă supă;

Ora 14: 00 - am pregătit împreună cu Teo a doua masă a zilei: orez cu carne, ceapă și alte ingrediente, la sfârșit ceai cald și am fost unanim apreciați; am mâncat pe la 18: 00, când ceața s-a ridicat puțin de pe Babele și Piatra Arsă, dar când sa lăsat întunericul, ceața ne-a învăluit din nou.

Ora 19: 00 - am intrat în cort și m-a cuprins o oboseală, de-mi venea să nu mai mișc nici măcar un deget; dar Cătălina vroia neapărat să se spele pe păr, și cum îi promisesem, mi-am pus din nou bocancii bocnă, în picioarele înghețate, și hai în cabană. După ce ne-am simțit din nou cât de cât curate, a pleca din căldura plăcută, pentru a merge prin viscol să dormim în cort, părea o adevărată nebunie. A fost de altfel singura baie pe care am făcut-o pe parcursul celor 14 zile, în rest mici amăgeli la ușa cortului, cu zăpadă... Afară sunt doar - 7 grade C, dar bate vântul tare și asta face să fie de fapt mai frig. Cortul se zguduie și plesnește;

Ora 22: 40 - încerc să adorm... Cătălin are o nevăstuică, ea o fi dormind?

MIERCURI 23 Februarie 2005  (VIII)

Ora 3: 20 - cortul zici că zboară în orice moment; știu că stă la locul lui, dar zgomotul este asurzitor; este mai cald ca în seara precedentă.

Ora 7: 30 - vântul continuă să bată tot dinspre sud, cu aceeași putere ca în timpul nopții și sunt - 5 grade C; e clar că telecabina nu va urca, așadar nu vom putea lua probe de sânge, chiar dacă de la București ni se dau indicații despre modul în care trebuie făcute recoltările; noi nu putem să ieșim nici la pipi...

Ora 14: 00 - mâncăm ciorbă, apoi facem fotografii, Teo filmează; vântul s-a mai potolit, sunt  - 4 grade C și ninge ușor;

Ora 19: 45 - TPT-ul după efort, apoi  încingem o horă pe cinste. Eu și Cătălina intrăm în cort, primim ceai fierbinte și paracetamol; ceilalți stau afară și cântă... cerul e în sfârșit senin, luna plină! Marius: "Hai până la Omu; Coștila, zici că pui mâna pe ea!" Sunt - 9 grade C

Ora 21: 30 - iar la "toaletă"... se pare că începem să ne adaptăm la frig și la condițiile de dormit în cort; din păcate, pe măsură ce organismul se adaptează fizic, psihicul ne este din ce în ce mai afectat. Încă ne  înțelegem bine între noi, atmosfera e relaxată și veselă, dar parcă se simte un pic de "haz de necaz"...

JOI 24 Februarie 2005  (IX)

Ora 8: 30 - cu toate că ne-am trezit, nu ne vine să ieșim din saci; Teo vine cu aparatele;

Ora 9: 00 - suntem în canton, unde Nicoleta, ne ia sânge. Apoi mâncăm afară, lapte cald cu pesmeți și cașcaval. Vremea e la fel ca și în zilele trecute: vânt, ceață, ninsoare și     - 7 grade C.

Ora 11: 30 - plecăm spre Babele, mergem până la telecabină, unde abia urcase prima cursă din cauza vântului. Ne întoarcem la canton, printr-o ceață de nu vedeai la trei metri și din nou probe de sânge și TPT-ul, după efort. Apoi Teo, Marius și Lili pleacă din nou la Babele, eu și Cătălina rămânem la corturi. Facem puțină ordine la provizii, mâncăm ceva uscat, apoi tremurăm mărunt în așteptarea celorlalți. Teo a coborât în Bușteni cu probele, le-a pus la tren și a venit într-un suflet, prinzând ultima telecabină.

Ora 17: 00 - in fine, s-au întors: obosiți și nervoși; Teo ne-a adus bere și vin roșu, dar cine are chef de așa ceva? În jurul meu simt că totul e ud și rece; nu reușesc să mă încălzesc, m-am tăiat subțire într-o conservă și mă ustură ascuțit de la frig...

Ora 18: 20 - Teo ne-a făcut vin roșu fiert (ca să recuperăm sângele pierdut...); am luat și câte un paracetamol.

Ora 19: 45 - afară e cumplit! Sunt doar - 7 grade C, dar nu te poți depărta mai mult de câțiva metri de cort. Cel mai prețuit reper al nostru a ajuns sacul de dormit: e singurul care ne poate conserva căldura și implicit, care ne poate oferi o anumită senzație de bine. În cort e peste tot gheață, ne e tot timpul sete și buzele mi-au crăpat, chiar dacă Teo mi le unge periodic și apăsat cu untură de câine...

VINERI 25 Februarie 2005  (X)

Ora 7: 00 - azi e prima DIMINEAȚĂ! În jur totul e sticlă, sunt - 16 grade C și soarele își arată în sfârșit fața. Ni se ia TPT-ul și probe din gât. Azi aș vrea să scoatem puțin sacii la soare, poate se mai usucă. 

Ora 10: 00 - vine televiziunea, dar noi suntem preocupați mai degrabă de pregătirea mesei și de aranjarea corturilor;

Ora 14: 30 - plecăm pe rând spre Coștila, pe marcaj, numărând stâlpii. Vremea este încă foarte bună, vizibilitate maximă. Mergem circa o oră, după care ne întoarcem pentru a pregăti tradiționala supă concentrată. Din păcate, odată cu seara, ceața și viscolul cu care eram obișnuiți, revin în forță.

Ora 19: 00 - eu și Teo mergem până la Cătălin pentru a lipi etichete pe probele de salivă și să luăm telefoanele de la încărcat. Aici însă aflăm o veste teribilă: bărbatul cu placa de snowboard și fetița lui (cu care Marius și Teo vorbiseră la ora 14: 45), nu ajunseseră încă la Fv. Omu. Reușiseră doar să dea alarma acasă, cu un ultim suflu al telefonului. De acum încolo, lucrurile încep să se precipite, atmosfera se tensionează din clipă în clipă.

Ora  20: 30 - Răzvan și Marius hotărăsc să plece spre Omu. Afară sunt condiții groaznice.

Ora 21: 30 - în jurnalul meu, încep o pagină pe jumătate ruptă... nu sunt superstițioasă, dar inima mi se strânge dureros. Fetița are în jur de 10 ani...

Ora 22: 30 - Ileana, Lili, Nicoleta și Ioana, pleacă în întâmpinarea băieților, care se pare că au nevoie de un reper, pentru că au rămas fără lumină. Mergem în șir indian, preț de șapte stâlpi. Aici ne oprim pentru că nu mai dăm de nici un marcaj. Băieții ne sună și ne spun că sunt undeva în zona cerdacului, (deci mult mai departe decât ne imaginam), au pierdut marcajul și vor sta pe loc până dimineață, pentru a nu se rătăci și mai tare. Nu ne-a picat prea bine vestea, dar am hotărât întoarcerea. Atmosfera este din ce în ce mai tensionată: vestea anterioară că tatăl și fetița au fost găsiți a fost infirmată, în plus, cei doi meteorologi de la Omu, George și Radu, plecați tot în căutarea celor doi, s-au rătăcit și ei, în zona cerdacului, reușind cu mare greutate să ajungă înapoi la stație. Echipa de la Salvamont Dâmbovița plecată din Peștera s-a întors și ea, la bază.

SÂMBĂTĂ 26 Februarie 2005  (XI)

Ora  0: 00 - Bip...

Ora  0: 30 - Bip...

Ora 1: 00 - Bip... și tot așa, din jumătate în jumătate de oră, pentru ca băieții să nu adoarmă și să ne confirme că totul e în regulă... minutele se târăsc greu; suntem toți la Cătălin, neliniștea și oboseala plutesc greu în aer;

Ora 4: 00 - vorbesc cu Mihai Radu,  care se află la Cabana Leaota, împreună cu alți 6 colegi de club și trei prieteni din București și vor să plece în tradiționala traversare "Negru Vodă" din Leaota în Bucegi. Îi spun pe scurt ce se întâmplă în zona noastră și îl rog din suflet să aibă grijă mare și să ia cea mai bună decizie pentru ei toți, chiar dacă asta înseamnă întoarcerea...

Ora 7: 00 - îl aud pe Răzvan strigându-l pe Marius. Ies din cort și îi sun, spunându-le că sunt foarte aproape de noi, din moment ce îi pot auzi. În mai puțin de 5 minute, apar din ceața groasă, cam rebegiți dar totuși voioși.

Ora 8: 00 - Mihai îmi dă un mesaj că s-au întors de pe Vf. Românescu. A fost cea mai bună decizie. M-am mai liniștit puțin, dar gândul tot la fetiță îmi este...

Ora 9: 30 - Teo vine cu aparatele, dar mai întâi ne dă vestea: tatăl și fetița trăiesc! Toată lumea chiuie de bucurie, eu însă nu mă pot relaxa. Televiziunea PRO TV anunță deja, ca pe o victorie personală, faptul că o fetiță de 10 ani a supraviețuit o noapte în zăpadă. Cât de agresivă poate fi mass-media! Cine știe cât va mai dura până când copilul va fi într-adevăr în siguranță, la căldură, în brațele mamei... Echipa salvamont urcă în căutarea celor doi. Îi dăm lui Roco termosul nostru de 2 litri, plin cu ceai fierbinte. La Cătălin e foială mare; care mai de care își dă cu părerea... La nemulțumirea lui Teo, că Răzvan și Marius au făcut și ei o noapte în zăpadă, cineva întrebă candid: "da' cine i-a pus să se ducă?" Cu siguranță acea persoană nu avea copii. Nu știu sigur ce l-a determinat pe Răzvan să plece. Cred că spiritul lui de om de munte, obținut prin educația pe care a primit-o de la tatăl său. Pe Marius însă, știu sigur ce l-a determinat să se ducă: gândul la cei doi copii lăsați acum acasă, pe care i-am luat și noi de foarte mici pe munte.  

Ora 15: 00 - veștile sunt contradictorii: "I-au găsit, nu i-au găsit, i-au scos, nu i-au scos..." Sunt deja 24 de ore de când cei doi au trecut pe aici. Marius: "Să stai să aștepți ziua, în lapte, lapte... Beam apă din mustățile înghețate și ronțăiam ca șoarecii o nucă de cocos!"  Cătălina: "Știi care exercițiu te încălzește și fizic și psihic? Râsul!..."

Ora 16: 00 - încep să coboare salvatorii. Copilul e dus în spate de un salvamontist. În dreptul nostru fac un scurt popas. Recuperez termosul, iau fetița de mână și i-o prezint lui Teo: "Uite, domnul Teodor Negoiță are nevoie în expedițiile sale polare, de fetițe care dorm în zăpadă. Ce părere ai?" Râde fericită, dar puțin încurcată de situația în care se află. Ochii îi lucesc în lacrimi de sub căciulița plină de promoroacă, când o întreb dacă a vorbit cu mami... Apoi, din nou sus în cârcă și la drum. Până la Babele mai fac cel mult o jumătate de oră. Ultimul apare tatăl. Este singur, merge greu și vizibil afectat. Sunt convinsă că a făcut absolut totul ca să-și protejeze copilul, care arăta foarte bine după o noapte în zăpadă. Au fost corect echipați, au avut folii de supraviețuire și sac de dormit, cunoșteau muntele, dar odată cu lăsarea ceței au fost imobilizați. Multă lume l-a acuzat pe tată că a fost iresponsabil, expunându-se inutil.  Părerea mea e alta: cred că este un părinte care vrea să insufle și copiilor săi dragostea pentru munte. Îl înțeleg.

Ora 19: 00 - se urmăresc știrile. Despre acțiunea noastră se prezintă amănunte pe TVR1, TVR2, Antena1, Prima TV, PRO TV. Marius și Cătălina primesc o mulțime de telefoane și mesaje de felicitare.

Ora 22: 10 - E timpul să recuperăm noaptea nedormită. Afară e o ceață de o tai cu cuțitul...

DUMINICĂ 27 Februarie  (XII)

Ora 8: 30 - Teo vine cu aparatele. Afară e cumplit! Cătălina: "În cort, spiritualitatea scade... baia fierbinte devine Mecca noastră!" Mâncăm hrană rece: stafide, alune, cozonac. Cătălina își dorește înghețată(!), prăjituri, cafea și televizor; Marius vrea cartofi prăjiți cu gogoșari, pui și muștar; eu vreau ouă ochiuri, internet și calorifer.

Ora 17: 20 - condițiile se schimbă cu fiecare oră... în rău. Vântul bate cu putere, ninge de suntem aproape acoperiți cu zăpadă, mersul la toaletă devine o adevărată aventură! În saci este încă bine, dar e posibil ca și mâine vremea să fie la fel, împiedicându-ne să strângem tabăra și să coborâm. Teo reușește să aprindă primusul sub tenda cortului pentru a ne face o ciorbă fierbinte. Eu fac oficiul cu castroanele pe afară. Sunt - 12 grade C dar vântul e groaznic. Până și Teo se plânge că i-au înghețat picioarele.

Ora 22: 30 - nici o schimbare în evoluția vremii; abia mă înțeleg cu Cătălina în același cort.

LUNI 28 Februarie 2005  (XIII)

Ora 1: 00 - mă trezesc de... liniște! Ies și mă minunez! E senin! Verific termometrul: - 21 grade C. Încep să trag speranțe că mâine vom pleca...

Ora 7: 30 - TPT-ul și vestea cea bună! E frumos afară! Începem să ne pregătim, strângem bagajele, apoi demontăm corturile, treabă deloc ușoară, pentru că sunt aproape îngropate în zăpadă, apoi mâncăm lapte fierbinte cu cozonac și jucăm mărunt pentru că frigul mușcă bine. Cătălina are picioarele băgate în două pufoaice pentru că a înghețat deja.

Ora 11: 00 - e vremea să ne luăm rămas bun: de la Baba Mare, de la locul de tabără, de la priveliștea din jur, prea puțin admirată de ochii noștri, dar mai ales de la Cătălin Manoliu, sprijinul nostru permanent, care ne conduce cu lacrimi în ochi, dorindu-ne drum bun. Cu toate că bagajele erau mai puține acum, tot facem două drumuri, astfel că abia la 14: 00 am fost la telecabină, după ce bineînțeles am trecut și pe la Gina și Ginel să ne luăm la revedere.               

Ora 15: 00 - suntem deja în gară, așteptând trenul; obosiți, nervoși, înfrigurați;

Ora 20: 00 - București, hotel Viilor. Baia fierbinte ne așteaptă! Apoi masa și la urmă o bere. Toți suntem arși de soare. Somnul e foarte aproape...

MARTI 01 Martie 2005  (XIV)

Ora 8: 00 -  din nou la spital, pentru recoltări de sânge și alte analize;

Ora 14: 00 - încă nu am terminat... suntem morți de foame, sete și oboseală...

Ora 16: 00 - rapid în taxi pentru a merge după bagaje;

Ora 17: 00 - ne luăm rămas bun în grabă de la Teo. Sperăm din toată inima că nu l-am supărat prea tare și îi promitem că vom fi alături de el oricând va avea nevoie de noi.

Ora 18: 00 - microbuzul spre Moroieni se pune în mișcare...

Ora 20: 30 - Mami, mami, mami, mami...! Uite mărțișoare! Copiii sar pe noi într-un elan de veselie greu de stăpânit.  Doamne, ce frumoși sunt și ce au mai crescut în două săptămâni... Ce bine e din nou acasă!

 

MULȚUMIRI AȘ VREA SĂ ADESEZ:

-         Domnului Teodor Negoiță pentru că ne-a implicat  în acest proiect, dându-ne astfel posibilitatea să ne cunoaștem mai bine pe noi și între noi;  pentru excelentul echipament pus la dispoziție: corturi, saci de dormit, pufoaice, mănuși etc.; pentru înțelegerea, încrederea și răbdarea de care a dat dovadă față de echipa noastră;

-         Doamnei Maria Negoiță pentru înțelegere și pentru cina excelentă;

-         Domnului profesor Doru Deaconesu - șef serviciu Salvamont Dâmbovița, pentru bocanci;

-         Prietenului Cătălin Manoliu de la canton Bucegi, pentru sprijinul acordat pe toată perioada testelor;

-         Lui Răzvan pentru înțelegere și colaborare

-         Nicoletei pentru ajutorul dat la recoltarea probelor de sânge;

-         Cabanierilor de la Floare de Colț - Gina și Ginel, pentru căldura cu care ne primesc de fiecare dată și pentru mediatizarea acțiunii;

-         Personalului medical: Dr. Paraschiv Eugenia, Dr. Cristea Cristina, Dr. Topârceanu Florentina, As. Stan Dorina, care ne-au ajutat și sprijinit pe toată perioada testelor;

-         Colegului Nicu Posta pentru echipament (pufoaică, rucsac, piolet etc) și celorlalți colegi de club sau prieteni care au fost alături de noi cu un gând sau o  vorbă bună;

-         Colegilor Lili Toma, Marius Prundaru, Cătălina Posta pentru dăruirea cu care au participat la această acțiune;

-         Ție, cititorule, dacă ai reușit să parcurgi până la capăt aceste rânduri...

 

Ileana Bocanciu - A. T. Chindia

 

 

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 11499, Ultima actualizare: Sâmbătă, 5 Mar 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Busteni-Cabana Gura Diham-Cabana Poiana Izvoarelor-Pichetul Rosu-La Prepeleac-Saua La Brina Caprelor-Varful Bucsoiul (2492)-Varful si Cabana Omu-Varful Gutanu (2246)-Varful Batrina (2181)-Refugiul si Saua Strunga-Sub Varful Strungile Mici-Saua Bucsa

 

Comentariu
Ileana Bocanciu Ileana Bocanciu, Sâmbătă, 5 Mar 2005, 20:31

Noi ne-am facut treaba de "cobai". Interpretarea rezultatelor o vor face specialistii. Sper ca vom primi si noi rezultetele si le vom da mai departe...

Fără foto Ciprian Thomas, Sâmbătă, 5 Mar 2005, 21:39

Chiar sunt curios de teste. Sper sa fie facute publice pentrua putea intelege mai bine efectele expunerii la frig pe termen lung, aclimatizare, etc. Felicitari pentru experienta voastra inedita.

Titus Hen Titus Hen, Duminică, 6 Mar 2005, 13:27

Felicitari pentru rabdarea si de ce nu curajul de a fi "cobaii" unui asemenea experiment. Si nu in ultimul rind, felicitari pentru solidaritatea de care ati dat dovada in cazul familiei ratacite.
Testul la care ati fost supusi l-as considera ca pe un prim pas. Pasul urmator ar fi testarea in conditii cit mai reale, mai apropiate de o expeditie in conditii hivernale. Adica izolare completa; mincarea, numai ce ai carat cu tine; efort in conditii reale, adica un minim de km/denivelare parcursi zilnic (daca vremea permite).

Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Marți, 8 Mar 2005, 12:46

Fie ca efortul vostru, de "nebuni frumosi", sa impinga lumea noastra, a impatimitilor de munte, cat mai mult inainte! Asteptam rezultatele testelor! FELICITARI!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org