Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Traversarea Negru Voda

Traversarea Negru Voda

Data: 22 - 24 februarie 2008

Participare:

-Mihai Radu, Bogdan Drăgoi, Nini Porojan, NeluTamaș, Petrică Mihăilă (traversare);

-Mirică Gheorghe, Gigi și Maria Nedelcu, Lia și Bogdan Georgescu cu câinele Filip Mihnea, Andra și Marius Prundaru, Gianina și VivianaPorojan, Cati, Nelu și Andreea Bendic, Ileana Bocanciu (așteptare);

Descriere:

Vineri dimineață am fost să-i conduc pe băieți la microbuzul din Fieni spre Runcu. Îmi venea să plec cu ei, așa cum eram, fără bagaj fără nimic…Nu cred însa că mai pot face față la o tura așa de lungă, iar timpul pe care-l avem, parca se îngustează din ce în ce mai mult... Așa că, drum bun!

Spre după-amiază însă, am lăsat toate treburile baltă și am început ofensiva organizarii. Pe Lia și Bogdan nu mi-a fost greu să-i conving, Maria și Gigi s-au pliat și ei urgent, iar noi, ca sa nu mai luăm Dacia, vom putea sta și în dubă… Am pregătit bagajul pentru toți patru, copiii erau veseli și cooperanți; pe Mihnea l-a momit Marius cu valea Horoabelor (dacă e de cățărat, că el la traseu nu merge…) și iată-ne pregătiți de plecare pentru a doua zi!

Între timp, baieții au ajuns la cabană fără probleme, doar noroiul de pe drum a fost cam neplăcut și faptul că acum, trebuie ocolită toată proprietatea schitului de maici de la Ziduri, pentru că prin curtea lor nu mai poți trece. La Cabana Leaota, recent recuperată de un nepot al vechiului proprietar, Gilă paznicul, îi aștepta cu focul făcut, în singura sobă din singura cameră, care mai este oarecum locuibilă. Cazarea costa 10 lei, dar condițiile sunt total improprii. Dar când nu ai alta variantă te mulțumești și cu puțin…

Baieții au așteptat pâna pe la 9: 00 seara, dar văzând că Gigi și Maria nu mai apar și nici grupa pe schiuri (Cătălin mă anunțase că nu mai poate urca, iar eu la rândul meu încercasem să-i sun pe baieți, dar în zona nu e semnal) au hotărât să se odihnească, având în vedere ora matinală la care aveau să se trezească.

Sâmbata dimineață, la 7: 30, conform întelegerii, „Fanatic” (4x4) era la Fieni, gata de drum. Am mai facut câteva cumpărături, am încarcat bagajele, iar eu cu copiii ne-am facut loc printre ele, în spate. La 8: 00 am pornit la drum către Padina, pe o vreme frumoasă, numai bună de plimbare. Până la Sanatoriul Moroieni și chiar mai sus, drumul era uscat, apoi au început să mai apară crustele de gheață, dupa care am mers numai pe zăpadă, e drept curățată cu lama și presărată cu zgură. La Bolboci am făcut un scurt popas pentru a-i saluta pe cabanierii Nina și Doru Nache.

Am sosit la Padina pe la 11: 00, ne-am cazat și după ce am mâncat puțin ne-am pus parazăpezile și am pornit în întâmpinarea băieților. Mihnea (sătul, deci docil…) a renunțat și el la Valea Horoabelor pentru promisiunea „datului cu sacul” la întoarcere. Am urcat prin zăpada destul de mare dar și destul de moale, pâna în dreptul celei de-a doua stâne, de aici părăsind marcajul care duce în Șaua Strunga, ținta noastră fiind evident Strungulița, pe unde aveau să vină baieții. Urcușul n-a fost ușor, am ajuns abia pe la 14: 00 cu toții, am făcut ceva poze, iar Gigi și Maria s-au dus și mai mult, pâna unde începe să se vadă bine trecerea din Bucegi în Leaota și traseul efectiv de creastă.

image002 image004
Băieții se vedeau într-adevar în depărtare, cinci puncte minuscule care se miscau în peisaj. În Strungulița vântul bătea bine, ca pe toată creasta de altfel. Băieții, plecați din cabană la ora 4: 00, ajunseseră cu mare greutate pe vârf, la ora 8: 00, din cauza vântului extrem de puternic, ce bătea în rafale dezordonate (Tamaș – care nu e chiar subțirel – era să fie luat pe sus și aruncat cât acolo, cum i s-a întâmplat în alt an, cam prin același loc, lui David Mălăuț – nici el vreun manechin, de 40 de kile…). Coborârea de pe Leaota a fost un alt hop, panta fiind înghețată. Nini a săpat din greu cu plasticii trepte, amintindu-mi cum o coborâsem și eu acum vreo 7 ani pe Doamna Varga, din treaptă în treaptă, pâna în șa, unde mi-am trântit rucsacul jos și mi-am făcut cruce…

image006 image008 image010
Dacă la 8: 00 fuseseră pe vârf iar acum, dupa înca șase ore și jumatate erau deja pe Bucșa înseamnă că merseseră foarte bine, în grup compact. Chiar și Tamaș își temperase ritmul său îndrăcit, mergând în formație (el fiind de fapt un tip foarte ascultător, chiar dacă e mai mereu aflat sub presiune…).

Noi nu am întârziat așadar foarte mult în Strungulita. Am facut un mic om de zăpadă, ornat cu ciocolate pe post de ochi, nas ori alte alea, le-am lăsat băieților și apa pe care o mai aveam și care, nefiind încă înghețată, știam că le va prinde bine și am coborât liniștiți, știind că sunt nu departe în spatele nostru. Marius și copiii, așa cum fusese întelegerea, s-au dat cu sacul, chiuind de răsuna toata valea! La stână ne-am regrupat, băieții obositi au fost întâmpinați de copii cu bulgări iar de noi cu pupici și îmbrățișări. Era devreme, soare, minunat, chiar cald, iar traversarea reușise cu brio! Ne-am odihnit puțin, apoi am pornit împreună la vale. La 16: 00 eram în cabană, unde tocmai sosisera și ceilalți (Nelu, Cati, Gianina).

Spre seară, ne-am strâns cu toții jos, în vechea sală de mese a cabanei Padina.
Oare câte nenumărate, plăcute sau mai puțin plăcute amintiri, nu ne leagă pe toți de această sală de mese?

Aceleași bârne solide, aceleași scaune vechi, ca niște prieteni devotați, pe care te așezi fără nici o reținere, aceiași cabanieri cu fețele lor binecunoscute și asprite de vreme, mirosul îmbietor care vine din bucatarie și Răzvan cu care am crescut în același timp – noi la școală el la școală, noi la serviciu el la cabană…Îl și vad pe Doru Diaconescu acum 25 de ani (eu copil fiind), stând la aceeași masă, pe lângă care aleargă acum proprii mei copii… Îl revăd și acum, tot alături de Dan Suditu, de Nea Mirică și de alți salvamontiști mai tineri sau mai puțin tineri. Mi-e atât de drag locul acesta cu oamenii aceștia și cu toate amintirile care îmi vin acum navalnic și nestăvilit în minte. Prima mea expediție organizată în clasa a VI-a, după ce citisem Cireșarii, primele gânduri „serioase” despre peșteri, prima traversare reușită la care am participat și prima certitudine – pe la vârsta aia nu prea aveam certitudini… O noapte de coșmar cu obloanele trântindu-se greoi, cu nămeții viscoliți care ajungeau pâna în dreptul ferestrelor, chibiț la jocul de șeptică – și mi se părea că nu e ceva mai minunat – punga cu alune, ori bucuria revederii… Valuri, valuri de amintiri, iar în fața mea stă acum Nea Mirică vesel, cinstindu-ne ca de obicei cu țuică de Văleni. Ciocnim, și fulgerător, îmi amintesc că acum două zile s-au împlinit 10 ani de la moartea lui Remus și Dragos iar în minte îmi vin vorbele pline de lacrimi și amărăciune pe care mi le arunca cu ciudă tanti Oara la înmormântarea Ofeliei: „Ce suntem? Nimic nu suntem…”Dar uitându-mă la Viviana, care poartă pulovărul Chindia pe care l-au purtat și copiii mei la vârsta ei, îmi răspund: „suntem starea de bine și de siguranță alături de prieteni, suntem clipa de așteptare sau de încordare, suntem secunda de fericire, suntem ceea ce trăim, suntem ceea ce simțim…”

image012 image014 image016

Duminică dimineață, vremea era absolut superbă! Unii au ales să meargă pâna la Peștera, alții mai leneși abia îsi făceau bagajele, dar toata lumea se pregătea de fapt de plecare. În aceeași formație ca și la venire, ne-am retras către „civilizație” lăsând în urma ultima zăpadă din an.

La Bolboci am făcut un popas mai lung (de fiecare dată când venim aici nu ne mai vine să plecăm…), dar pâna la urmă a trebuit să ne desprindem de lumea munților, cu parere de rău că tura s-a încheiat.

Ileana Bocanciu – 26 februarie 2008

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 7432, Ultima actualizare: Joi, 3 Apr 2008



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii LEAOTA  
Comentariu
Mihai Cernat Mihai Cernat, Miercuri, 5 Mar 2008, 12:39

Dragi colegi de la Chindia, draga Ileana,

Va urez inca o data felicitari pt reusita Traversarii Leaotei!

M-am bucurat sincer pt voi!
Mi-a parut rau ca de data asta n-am fost alaturi de Mihai si a lui ceata / toti voinici cu fruntea lata... (stiti, Phoenix)...

Insa am revazut cu ochii mintii toate reperele din traseu (cand am fost si eu in ceata).

Va doresc succese!
Cu prietenie,

Mihai

Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Joi, 3 Apr 2008, 19:19

Una dintre cele mai pretioase calitati umane: consecventa! Bravo celor ce-au traversat!

Fără foto cezar jipa, Marți, 29 Sep 2009, 13:27

he, he, he...dna ileana, te gasi-i si p-acilica pin arhiva...pai tura asta, mandea nu a facut-o niciodata si mi-ar place, zau.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org