Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Alpinism și Escaladă - Valea Comorile Claii

Valea Comorile Claii

Valea Comorilor - firul nordic (Comorile Claii)

13.07.2003

 

Se facu cum se facu si am reusit, dupa ceva timp, sa mai ajung si pe la munte. Asta din cauza cheltuielilor pe care le-am avut cu casa in care m-am mutat si pe care a trebuit s-o amenajez de la A la Z. Asadar, Vineri pe 11 iulie, m-am urcat in personalul de Poiana Tapului, impreuna cu Andreea (viitoarea mea sotie) si cu cainele meu Hera. Acolo ma asteapta prietenul meu Mihnea cu prietena lui Mihaela si cu o prietena, Ruxi, la a carei casa urma sa stam. Vremea era destul de urata cand am ajuns si ma intrebam daca se va indrepta in cele 5 zile cat urma sa stau, pentru a urca pe Valea Comorilor.

Sambata, vremea s-a mai indreptat dar pe la pranz (pe la ora 14). Mihnea nu se simtea prea bine, dar totusi ne-am propus sa urcam pana la baza vaii sa identificam intrarea. Asa ca am pornit spre Cascada Urlatoarea, intr-o scurta plimbare (marcaj punct albastru). Acolo am gasit o tiganeala de nedescris. Grupuri mari de oameni, care faceau galagie, atat din gura cat si din casetofoanele proprii, localnici care vindeau porumb fiert, racoritoare, bere si alte snacks-uri. Mizeria era la ea acasa. Nu stiu cine a fost de acord cu autorizarea acestor activitati comerciale, dar cert e ca zona tinde sa devina o groapa de gunoi in toata puterea cuvantului, iar cine ar trebui sa ia masuri nu o face. Pe fete si cateii (Ruxi are si ea un boxer pe nume Oscar) le-am lasat la cascada si noi (eu cu Mihnea) am urcat in sus pentru a iesi in Schiell, urmand a ne intalni in Busteni la telecabina. Ajunsi in Schiell, urmam in stanga poteca (marcaj triunghi albastru) si in scurt timp ajungem la punctul "La Vinclu". De acolo in zece minute de mers am intalnit Valea Comorilor. Am inceput sa urcam primele saritori, de dificultate redusa, pentru a ne face o idee la ce ne putem astepta a doua zi, cand ne hotarasem sa facem ascensiunea. Totusi mare lucru n-am putut vedea, caci valea are un curs sinuos. Am hotarat sa ne intoarcem si sa venim a doua zi echipati. Am hotarat sa mergem doar noi doi. Nestiind ce ne asteapta, n-am vrut s-o expun pe Andreea (care a mai urcat de altfel Valea Horoabei si Valea Seaca dintre Clai) la cine stie ce riscuri, mai ales ca si vremea se anunta schimbatoare.

Duminica, pe la ora 6 a.m., ne-am sculat si ne-am facut pregatirile de plecare. Fiecare a avut cate un rucsac de tura de3 vreo 30 de litri. Am luat cu noi cate un polartec, hanorac si pantaloni de ploaie, 4 litri de apa, mancare, cartea lui Kargel, "Drumuri spre culmi", hamul si cordelina (37, 5 m). Am mancat ceva usor de dimineata si am baut 2 cani de ceai.

La ora 7.20 am iesit pe poarta casei. Vremea era superba si asa avea sa ramana pana spre seara cand au inceput sa se adune nori. Am luat-o vartos la pas astfel ca la ora 8.00 eram la cascada la Urlatoarea si la 8.15 intram pe Valea Comorilor, catarandu-ne pe primele saritori. Mergeam bine, desi conditia noastra fizica nu era dintre cele mai bune. Ce era destul de nasol, era faptul ca valea este acoperita de tot felul de vegetatie, de ramuri de copaci si cetina, iar bocancii (eu Salomon si Mihnea L. L Bean) cam alunecau pe acestea. Si ca tacamul sa fie complet, un firicel de apa se strecura printre pietrele vaii. Dupa intersectia cu prima vale (valea Comorile Branei), urmam drumul spre dreapta. De aici insa au inceput sa apara si obstacolele mai serioase. Saritorile au inceput sa devina mai dificile. Din cauza firicelului de apa care se strecura prin si pe ele, a trebuit de multe ori sa le ocolim prin stanga, in sensul de urcare.

La o saritoare de forma unui horn umed (vreo 10-12m inaltime, cred) am intampinat cea mai serioasa rezistanta. Pe la jumatatea lui, am incercat sa inaintez si de 3 ori am esuat. Abia a patra oara am starns din dinti si m-am dus pana la capatul lui. Asta mi-a dat de gandit. Lipsa antrenamentului (m-au cam lasat bratele) ca si burta pe care o taraiam pe stanci, si-au spus cuvantul.(eu am vreo 80 kg si Mihnea vreo 73 kg). Pe el l-am asigurat cu cordelina si l-am ajutat sa urce mai usor, dupa ce in prealabil i-am tras rucsacul. Oricum, dificultatile ne-au incantat sufletul, mai ales ca vreo 2 saritori au fost cu fereastra, la capatul uneia din ele iesirea se face lund practic in brate un bolovan. Cam in dreptul Peretelui Sudic al Claii Mari se intalneste din stanga Valea Comorile de Mijloc. Atentie! Pe harta data de Kargel, ca si in descrierea facuta, apare ca firul vaii Comorile de Mijloc este unit cu firul vaii Comorile Branei, ceea ce este total eronat. Pe parcursul Vaii Comorilor, apare intai firul vaii Comorile Branei (din stanga, in sensul de urcare), iar mai sus firul vaii Comorile de Mijloc (tot din stanga in sensul de urcare).

Lasand in stanga Comorile de mijloc am urcat pe firul vaii in continuare. Aici am mai intalnit 2 saritori mai serioase. Prima chiar la intersectia vailor mai sus amintite, de forma unei spalaturi, pe care curgea si apa. Am fost nevoiti s-o ocolim prin stanga. Apoi, imediat mai sus o alta saritoare, dar de data asta uscata pe care am escaladat-o direct. In dreapta a aparut impunatorul Perete cu Flori si Saua Claii. Am zarit Braul Lui Raducu care cobora din sa, si9 dupa scurt timp am poposit pe el. De mentionat ca ultima parte a vaii, de la ultima saritoare si pana in brau am urcat-o pe un pamant atat de afanat, incat nu permitea nici un sprijin atat pentru picioare cat si pentru miini. Inaintarea a fost facuta mai mult taras. La un moment dat nu mai aveam nici o priza si ca sa nu alunec in jos peste Mihnea am inceput sa dau din maini si din picioare ca o insecta care se chinuie sa se urce pe un geam si aluneca. Cu greu am reusit sa prind niste smocuri de iarba si sa ma ancorez de ele. In schimb, Mihnea a fost acoperit pe jumatate de pamantul surpat de la mine. Am ajuns in brau fericiti ca scapasem de pamantul acela. In Braul lui Raducu am ajuns la 11.15. Valea se continua mai sus de brau si iese in platou. Vremea a fost frumoasa tot timpul, cu soare dar nu arzator. Am luat hotararea de a merge pe Brau in stanga, deci spre Schiell, deoarece Mihnea nu mai fusese si vroia sa-l parcurga. Am trecut rand pe rand pe la obarsiile vailor Comorile de Mijloc si Comorile Branei (ale caror parcursuri intersecteaza braul lui Raducu si au finalitatea in platou). La intersectia cu Valea Urlatoarea Mica (urmatoarea vale dupa Comorile Branei), braul prezinta o discontinuitate. Am coborat pe aceasta vale si dupa putin timp l-am regasit mai jos cam cu vreo 50-75m. La 12.15 am intersectat Schiell-ul si am inceput coborarea. La ora 13.35 ne aflam la Cascada Urlatoarea. De mentionat ca in timpul cobarari, am intalnit la grupuri mari de pantofari, neechipati (sandale, tenisi chinezesti, rucsacei de scoala cu o singura bretea, etc), chiuind de mama focului. Unii m-au intrebat daca mai au mult pana la Babele. Fara comentarii!!!! Nu stiu ce ar trebui sa fie facut pentru a impiedica astfel de oameni sa mai profaneze muntele. Si asta nu e totul. Din cauza prostiei, inconstientei si a lipsei de informare, pot suferi accidentari grave si oameni care-si pun increderea in acesti "cunoscatori" Grupul care credea ca merge la Babele avea 3 baieti si 5 fete, toti nepregatiti. Ma intreb daca ar fi facut aceeasi eroare si pe timp de iarna!!!!.

La 14.06 am ajuns in Poaiana Tapului, unde ne-am oprit la o berica bine meritata dupa efort.

Concluzii: valea isi merita gradul 1B, saritoriile nefiind foarte dificile si nici foarte inalte dar destul de numeroase si daca le gasiti si cu apa pe ele (sau va apuca ploaia) asa cum am intalnit noi, inaintarea se face in conditii destul de grele. Pe cele pe care le-am evitat, am facut-o prin stanga sensului de urcare. Pe cele pe care le-am escaladat direct, am observat ca in general pe partea dreapta se gasesc mai multe prize atat de mana cat si de picior. O cordelina este binevenita, daca nu cumva necesara, atat pentru tractarea rucsacilor cat si pentru asigurarea si ajutor la inaintare (eu i-am facut un ochi si si-am coborat-o lui Mihnea ca priza pentru picior). Orientarea se face usor, firul vaii fiind bine conturat iat intersectiile cu vaile Comorile Branei si Comorile de Mijloc fiind bine delimitate. Ca un lucru care nu mi-a placut la aceasta vale este vegetatia abundenta, crengile de copaci cazute si uscate pe care poti aluneca destul de rau daca nu esti atent sau e umed. Apropo, firul de apa care curgea, venea de undeva din peretele Sudic al Claii Mari.

Cam asta a fost!!! Va doresc ture faine si vreme buna!!

Autor: Cristian Zicos
Înscris de: Cristian Zicos
Vizualizări: 12216, Ultima actualizare: Miercuri, 16 Iul 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Busteni-Cabana Caminul Alpin-Valea Cerbului-Cabana Gura Diham-Saua Baiului-Cabana Diham

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org