Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Munții Carpați - Valea Jepilor

Valea Jepilor
Nume incorecte, confuze, de trasee turistice

Jepii Mici/ Jepii Mari versus
Valea Jepilor/ poteca Schiel, poteca Urlătorilor

Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca)


      Subiectul a fost dezbătut pe lista Alpinet în 2003. O întrebare despre această dilemă pusesem și eu în urmă cu vreo doi ani. Nu am participat la dezbateri; am așteptat părerile "bucegiștilor". Nu le mai caut acum în arhiva listei, să redau păreri pro și contra. Revin însă la subiect, căci, introducându-mi și ordonându-mi în calculator bibliografia montană ce o posed, am dat de un articol cu această temă - eu spun că pertinent (îmi aminteam vag ceva, undeva, cândva). E în revista Munții Carpați, nr. 10, pagina 43, scris de Radu V. Cotta, acel pasionat, meticulos și altruist montaniard, a cărui inimă, la fel cu cea a lui Nae Popescu, s-a oprit pe munte, în același an. Ică Giurgiu, în Munții Carpați, numărul 30, ne amintește succint CV-ul montan al acestor montaniarzi model.

      Pentru cine are răbdare și curiozitate, redau mai jos partea I-a din articolul Abruptul estic - toponimie si istorie, al lui Radu V. Cotta.

      De multe ori mi s-a întâmplat să aud: "Am urcat din Bușteni la cabana Caraiman pe Jepii Mari și am coborât de la cabana Piatra Arsă pe Jepii Mici". Această exprimare este eronată și voi încerca să argumentez în cele ce urmează.


      Singura vale din abruptul răsăritean al Bucegilor, afluent al Văii Prahovei, numită Jepi, se formeaza sub Vf. Baba Mare; urmeaza aproximativ direcția vest-est, trece pe lângă cabana Caraiman și iese din abrupt cam în dreptul stației de telecabină din Bușteni, confluând cu Prahova în apropierea fabricii de hârtie și celuloză. De-alungul ei se desfășoară poteca turistică marcată cu cruce albastră.

      Poteca numită greșit "pe Jepii Mici" - se înscrie în realitate în cea mai mare parte a traseului ei superior și median pe lângă Valea Urlătoarea Mare, respectiv Urlătoarea Mică, valea reunită fiind de asemenea un afluent mai sudic al Prahovei, pe care o întâlnește în Poiana Țapului. În apropiere de cărare, în aval, se găsește cunoscuta Cascadă Urlătoarea. Această potecă, însoțită de semnul turistic triunghi albastru, urmeaza îndeaproape traiectul unui vechi funicular de lemne, construit de frații Schiel, fondatorii și proprietarii pe atunci ai fabricii de hârtie din Bușteni. Urmele acestei instalații de transport aerian (Dinu Mititeanu: citiți/ recitiți cartea Hoinar prin Bucegi, scrisă la 17 ani de Andrei Pandrea!) se mai pot vedea și astăzi de-a lungul traseului: piloni metalici ori numai fundațiile lor, stații unghiulare, instalații de întindere a cablurilor ori chiar bucăți de cablu. Există de asemenea bine cunoscuta clădire vizibilă din Valea Prahovei - situată aproape de ieșirea în platou a funicularului - denumită în trecut Cantonul Schiel, azi Cantonul Jepi, care adăpostețte Casa Naturaliștilor și refugiul Salvamont - cota 1960 m. (Dinu Mititeanu: citiți /recitiți despre acest canton în cartea Amintirile unui alpinist, de Niculae Baticu)

      Există într-adevăr un Pârâu Jepii Mari, care însă nu are nici o legătură cu traseele în discuție. El se află pe versantul vestic al culmii Babele - Vârful cu Dor, având izvorul în dreptul stadionului de lângă Piatra Arsă; curge spre vest sud-vest și se varsă în Valea Izvorul Dorului, la rândul ei tributară a Prahovei. Acest toponim s-ar putea explica prin faptul că vâlcelul traversează una din cele mai compacte perdele de jepi (jnepeni) din masiv (rezervatie naturală), cu înălțime relativ mare.

      În aceeași culme Babele - Vf. cu Dor găsim și doi munți: Jepii Mici (2143 m) la nord și Jepii Mari (2071 m) la sud. Dacă vom căuta o corespondență între denumirile menționate mai sus ale celor două poteci turistice și cei doi munți omonimi, atunci vom constata că potecile ar trebui să se numească exact invers!! Într-adevăr, cărarea cu semnul cruce albastră trece prin apropierea Vf. Jepii Mici (la nord de acesta), iar cărarea cu semn triunghi albastru este mai apropiată de Vf. Jepii Mari (trece tot pe la nord de vârf) (Dinu Mititeanu: pe mine m-a întrebat cineva lângă cabana Caraiman dacă traseul acela e Jepii Mici. I-am răspuns că eu știu doar că e Valea Jepilor.) Se mai poate semnala și următorul paradox: Muntele Jepii Mici e mai înalt ca altitudine de la nivelul mării decât Jepii Mari! (Dinu Mititeanu: idem cu Țimbalele din Piatra Craiului!). Explicația este elementară: pe ciobani și vânători, poate și pe călugări, nași de fapt ai acestor munți, îi interesa prea puțin altitudinea lor reală. De altfel diferenta altimetrică între cele două vârfuri este numai de 72 m, nici nu e prea lesne de perceput cu ochiul liber (Dinu Mititeanu: între Țimbalele din Piatra Craiului diferența este de 23 m, după Emilian Cristea și de 59 m., după Andrei Beleaua) între cele două piscuri fiind o distanță orizontală de aproximativ 2 km. Exploratorii cei dintâi ai acestor locuri, constatau în schimb următoarele: pe vârful în realitate mai scund, jnepenii (jepii) creșteau mai mari decât pe megieșul său de la miazănoapte. O explicație științifică - nu e descoperire proprie - ar putea fi că vegetația scade în înălțime o dată cu altitudinea.

      Cred că e timpul ca "erezia" ce s-a născut pe seama căilor turistice "Jepii Mari" și "Jepii Mici" să fie curmată. Prin urmare, poteca mai nordică, având marcaj cruce albastră trebuie numită corect "pe Valea Jepilor", iar cea mai dinspre sud, marcată cu triungi albastru, poteca Urlătorilor sau poteca Schiel.


      Eu - ca nespecialist în Bucegi - accept logica de mai sus, care ar evita confuziile. În discuțiile care au fost pe listă, cineva argumenta "Jepii Mari" și "Jepii Mici" cu denumirile de pe indicatoarele turistice. Credeți că cei care le-au făcut au frământat "problema" ca și meticulosul Radu Cotta? Știți că întâlnim uneori și indicații orare total eronate pe unele săgeți turistice.

      Paranteză: mai sunt în Carpați multe denumiri greșite sau inversate din neatenția unui geograf sau cartograf, care apoi s-au perpetuat: exemplul clasic e în Rodnei, unde succesiunea REALĂ, logică, a vârfurilor de la Pietrosul spre Tarnița La Cruce este: Buhăescu Mare - Buhăescu Mic - Rebra, și nu cum e în toate hărțile: Rebra -... Să mai amintim și de caraghioasa denumire Valea Rindiboilor a unui pârâu ce curge din Munții Făgărașului în Olt, care în realitate e în românește Valea Boilor (cândva, bou = bour!), pe care sașii au tradus-o Rindbach (Rind = vacă, bou, bach = râu). Dar topograful care a retradus-o în românește de pe hărțile germane a făcut o struțo-cămilă!! Sesizase tâmpenia asta și Emilian Cristea în monografia sa, în textul cărții, dar... pe hartă e tot Valea Rindiboilor, căci... aceasta era "denumirea oficială"!! Așa ni s-a spus și nouă când - pe o hartă a Masivului Gilău - Muntele Mare - am vrut să corectăm numele "Vf. Lunca nord-vest" cu numele real: Jidovina, pe care cineva îl crezuse jignitor pentru unii conaționali. De unde era să știe ofițerii topografi că în limba română arhaică jidov = uriaș? Ni s-a reproșat dur că "ce a semnat tov. general (șeful Direcției Topografice a Armatei) e corect, e lege! Halal corectitudine, văzută și de pe atlasele rutiere editate cu aceeași "competență", unde sunt trecute drumuri imaginare, iar altele existente de decenii nu există. Radu al meu vă poate da zeci de exemple! Le-a semnalat într-un plen și unui înalt funcționar din Ministerul Turismului, minister care premiase acel "Atlas rutier" pe care l-au înjurat apoi și turiști români și mai ales străinii.

      Aș încheia cu "să ne vedem pe Valea Jepilor sau pe poteca Urlătorilor", dar având în vedere gradul lor de poluare, mai bine să ne vedem /revedem pe poteci mai curate.

      P. S. Îl admiram pe Radu V. Cotta de multă vreme, din citite și auzite. Dar am avut o singură ocazie de a-i strânge mâna și de a schimba cu el câteva fraze, la Clubul Floarea de colț. Mă doare sufletul la gândul că în 20 noiembrie, când voi păși din nou cu emoție în acea sală din strada Biserica Amzei, nu-l voi putea revedea pe modestul și pasionatul montaniard Radu V. Cotta. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul său.
Autor: Dinu Mititeanu
Înscris de: Cătălin Olteanu
Vizualizări: 22569, Ultima actualizare: Luni, 13 Oct 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Cabana Babele-Crucea Caraiman-Saua Sugarilor

 

Comentariu
Fără foto Daniel Ștefan, Duminică, 20 Mar 2005, 8:14

Felicitari pentru aceste precizari. Din pacate oamenii de munte care cunosc Bucegii stiu asta. Ce ne facem cu pantofarii? care, multi dintre ei, fiind si plini de bani sint ignoranti. Salutari de bine! daniel

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Miercuri, 7 Sep 2005, 1:10

Denumirile Jepii Mari si Jepii Mici, vin de la suprafata de jnepenis si nu de la altitudinea varfurilor. Nu este nici o greseala in aceasta toponomie.
Jepii Mici e mai inalt, dar fara o suprafata intinsa de jnepenis. Jepii Mari este aproape complet acoperit de padurea de jnepeni, ce se intinde pana la Piatra Arsa.

Denumire de poteca Jepii Mari vine de la faptul ca aceasta se sfarseste in preajma Vf. Jepii Mari. Poteca intr-adevar este cunoscuta ca Drumul Urlatorilor (traverseaza firele Comorilor si a Urlatorii Mici, pana in golul alpin, iar de acolo, pe portiunea de lanturi merge pe versantul nordic al Vaii Urlatoarea Mare, traversand pe la obarsie padurea de jnepenis de sub canton); sau poteca Schiell.

Poteca Jepii Mici (Valea Jepilor, sau Caraimanului, in sine), are denumirea improprie, singura legatura fiind ca versantul sudic al vaii Jepilor este format de Clai si de Muntele Jepii Mici.
Cele mai raspandite denumiri ale acestor drumuri sunt Valea Jepilor si Jepii Mari. Asa nu apare nici confuzia.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org