Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Jurnale - Valea Laita sau drumetie la limita explorarii

Valea Laita sau drumetie la limita explorarii
Vine o vreme cand potecile batute de milioane de bocanci nu mai atrag la fel de mut. In lumea muntilor de astazi, gasesti informatii despre aproape orice loc, orice varf, vale pe net. Gasesti mii de poze iarna, vara in vreme buna pe ceata…orice. Cand ajungi in locurile respective, totul pare foarte cu­noscut…parca ai fost de zeci de ori in locul respectiv. Atunci incepi sa te gandesti…unde a disparut farmecul explorarii??..a descoperirii de locuri noi. Iti aduci aminte de copilarie cand vedeai o dalma un deal si te urcai in varf sa vezi ce se vede dincolo…
Nu sunt inpotriva informarii…e un lucru foarte util..dar unde e explorarea de alta data.
Ah….o sa ziceti …frate dute in Siberia, Sahara sau Mongolia. Dar daca nu ai bani si timp sa ajungi in Sahara, Siberia etc.. ce poti sa faci?
Eu cred ca poti sa faci multe….extrem de multe si acasa, pe teritoriul “necunoscut” al tarii. Te gandesti ca data trecuta ai urcat pe valea x, dar stii ca paralel cu valea x era inca o vale..poate nemarcata…si incepi sa te gandesti…..cum ar fii ca data viitoare sa urc acolo?
Povestea incepe ca o contradictie la ce am povestit inainte…tot in fata calculatorului…pe Alpinet. Cautam fotografii despre zona Caltun.
Apare o fotografie interesanta.. Walking in the Air de Adrian Popovici. Superba poza…..dar ma intriga si mai tare ce scrie la comentarii:
Cum se numeste valea din stanga sus? Are marcaj pe ea? In ce localitate ajungi daca te cobori pe acolo?
Super poza... ce inseamna sa ai si aparat bun dar si ochi bun. Ciudat, am si eu cateva poze (nu asa faine) de pe Caltun si de pe Lespezi, dar e parca e prima data cand realizez ca valea aceea exista in planul secund... etc. etc……………..
Da si sa nascut dorinta si apoi planul… Nu am gasit aproape nici o informatie despre aceasta vale, in afara de.. niste turisti straini rataciti si ce specii de pesti se pot prinde in parau.
Dupa cateva zile ne aflam la poalele Fagarasului, cu prietenul (Orban Zsombor cunoscut sub numele de “Zero”) un iubitor al naturii si mai ales al extremelor din ea, accepta aproape orice idee trasnita care apare in capul meu, fiind rezistent si la “prostie” si la extreme pentru ca e calit in deserturile Asiei centrale sau frigiderul Mongoliei. Aventura incepe de la pastravaria la care se poate ajunge de pe Transfagarasan dupa ce iesim din Cartisoara, din prima curba, urmarind apoi un drum foretier circa 2 km. Lasam masinuta la poarta pastravariei si pornim cu rucsacii grei pe un drum forestier care traverseaza un parau mai mic si apoi paraul Laita care acum e destul de mare si ajunge pana la brau. Aici aflam ca se putea ajunge in aceasi loc si fara “inot” daca iesam mai repede de pe Transfagarasan chiar dupa iesirea din sat. Ah, asta e..continuam drumul pe o poiana larga plina de paraiase care curg ba din stanga ba din dreapta si inaintam pe vale. Poiana patrunde ca un golf in mijlocul padurii. La un moment dispare poiana si intram in padure. Dupa ce trecem de niste lucratori forestieri (nu cunosteau daca este poteca pe vale sau nu) intram in necunoscut. Apar pe versantul stang (geografic) cateva poteci firave. Ramanem pe acest versant si ghicim pe unde se poate inainta. Inaintam destul de greu, versantul e surpat in multe locuri cu poteca cu tot. La un moment dat folosim si coarda ca sa coboram pe o portiune mai delicata. Dupa ce am inaintat aproximativ 1.5-2 km de la capatul drumului forestier..ne oprim si facem niste calcule. In ritmul acesta nu ajungem in capatul vaii pana seara..deci trebuie modificat traseul. Decidem sa urcam in creasta Tunsului. Urcam direct de la 700 m la 1200 si ajungem in creasta. Aici continuam pe un drum destul de bine definit si in curand ajungem intr-o poiana la 1470 m numit “La piscul cel bun”. Strabatem poiana cu ferige pana la brau si in capatul superior zarim un drum care merge aproximativ pe curba de nivel in usoara urcare.
Dupa circa 1 km drumul dispare si raman niste poteci destul de firave (aprox. 1650 m). Incepem sa coboram in padure ghicind cele mai prielnice locuri paralel cu un parau care coboara din creasta Tunsului. Langa parau apar zone cu stancarie deci ne retragem un pic spre nord. La jumatatea distantei dintre creasta si vale reusim sa traversam paraul si inaintem in coborare usoara spre sud. Ajungem la 1100 m in fundul vaii si ne inspaimanta ce zarim in fata. Drumul e blocat de zeci de busteni care formeaza un mini “vidraru” care arata destul de inspaimantator. Reusim sa fentam spre dreapta urcand pe versant.

laita1

Ajungem in prima poiana unde incepe “Tungusca”. Sute de arbori adusi de ape si de avalanse, pietre si tot felul de tufisuri crescute intre. Inaintem foarte greu, fiecare metru inseamna aproape atata minute. Ajungem la un loc unde parca arborii sunt mai rari si punem cortul. Suntem la 1200 m altitudine. Dimineata ne trezim devreme si slava domnului gasim o poteca care ne scoate prin ultima portiune de padure in golul alpin. Ghicim drumul si la capatul vaii urcam pe panta cu blocuri de stanca care arata ca un labirint si cu mai multe zig-zaguri reusim sa ajungem im caldarea superioara de sub Negoiu aproape de Portita Caltunului. Aici deja e zapada peste tot, destul de tare deci sunt nevoit sa folosesc coltarii. Trecem si ultimul obstacol si suntem la lacul Caltun.

laita2

Concluzie: Valea Laitei pare mai mult batuta de pasi numai in portiuna superioara si cu precadere de ciobani (judecand dupa “ bonibonul “ asortat in iarba). Poate a fost cineva care a parcurs in intregime pe firul apei aceasta vale, sunt curios ce a gasit in portiunea in care noi am continuat pe creasta. Daca doriti sa vedeti cat mai mult alegeti o poteca marcata, daca vreti sa vedeti ceva mai special.puteti allege o vale nemarcata cu o multime de riscuri care fiecare stie daca merita sau nu sa isi asume. Apropo e ilegal sa te plimbi pe potecile nemarcata “asa de capul tau” prin padure.

laita3

Ca sa fie totul si mai palpitant, drumurile, potecile nemarcate care apar pe diferitele harti despre masiv sunt numai “aproape” de adevar, adica greseli la diferente de nivel de 100-300 m, sau poate potecile nu mai exista, poate sunt 3-4 in loc de unul care apare pe harta. Am patit in a doua zi cand am vrut sa traversam din Valea Paltinului in Valea Caprei sa ajungem la intrarea in tunnel. Drumul apare pe harta la aproximativ 1800 m si trece in curba de nivel. Realitatea este alta. Se poate traversa mai sus la altitudine mai mare.
Sper ca informatiile relatate o sa ajute pe unii pretendenti la explorare….dar sa nu faceti la fel..gasiti o alta cale, o varianta proprie. Nu recomand insa aceste “iesiri in decor” drumetilor incepatori pentru ca contrazice una din cele mai importante legi ale drumetiei “sa nu lasi poteca umblata pentru una neumblata”. Rezultatul poate fii destul de neplacut.

P. S.: Va rog frumos expertii in gramatica sa nu comenteze, apreciati idea si continutul. Gramatica nu a fost si nici nu va fii punctual meu forte. Scuze…
Spor la explorare
Cu stima, Boloni Szabolcs Csaba (Bunicul)
Autor: Boloni Szabolcs Csaba
Înscris de: Boloni Szabolcs Csaba
Vizualizări: 10061, Ultima actualizare: Sâmbătă, 27 Iun 2009



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Sâmbătă, 27 Iun 2009, 20:07

Foarte frumos articolul. Scris cu pofta...:-D

Fără foto Boloni Szabolcs Csaba, Duminică, 28 Iun 2009, 14:50

Multumesc. Astept si parerile fratilor de suferinta in "boala" muntelui, despre drumetiile pe potecile nemarcate, ca o alternativa cu un grad mare de creativitate in explorarea naturii.
:-D

Fără foto Kiru Chiș Dorin, Marți, 30 Iun 2009, 7:40

Merci! Cu articolul asta mi-ai adus aminte de cateva aventuri picante de la "inceputuri", cand umblam pe munte fara sa stim prea bine pe unde suntem.

DAN ALEXE DAN ALEXE, Joi, 2 Iul 2009, 14:14

salut, in poiana din Tunsu mai exista casuta de vinatoare? E foarte interesanta valea, ma gindisem sa o cobor odata...sa vedem si cind. Oricum e bine ca cineva ca voi mai cotrobaie pe acolo! In rest, ca o paranteza, in 2004 muchia Tunsu era prea faina, ok de parcurs dinspre Porumbacu de Sus. Pe culme era si un marcaj bun.

Fără foto Boloni Szabolcs Csaba, Joi, 2 Iul 2009, 22:04

Am vazut pe harti, ca pe muchiu Tunsului in locul numit " La piscul cel bun 1470m" exista o cabana de vanatoare, dar sincer nu am vazut nimic. Am traversat un "coridor" intre ferige pana la brau dar nu am zarit nimic. Poate e ascuns de arbori sau nu am fost destuli de atenti. Nu am "cercetat" poiana pentru ca eram mai mult acupat de a gasii o poteca care sa ne duca spre fundul vaii. Marcaj in afara de cel de forestier nu am vazut nimic. Am vazut pe poteca tot felul de mecanisme "pierdute" ma gandesc de la niste TAF-uri sau asa ceva.

Adrian Suciu Adrian Suciu, Marți, 7 Iul 2009, 15:25

Bravo tata! la mai multe!

Cristina Stroia Cristina Stroia, Joi, 9 Iul 2009, 20:07

Sambata plec pe traseul asta cu doi baieti (cu unul dintre ei am mai fost pe Valea Ucei Mari si pe Valea Ucisoara-tot nemarcate). Am bagat la tartacuta. II dau si lui un forward. Multumesc.

Fără foto Boloni Szabolcs Csaba, Duminică, 12 Iul 2009, 11:39

Draga Cristina,
Sper sa aveti noroc. Te rog frumos sa scrii si tu o relatare despre traseul urmat aici pe alpinet sau macar personal trimitand un mail. Sunt ffff. curios:-D

Cristina Stroia Cristina Stroia, Luni, 13 Iul 2009, 19:30

Asadar ne-am intors vii si nevatamati. A fost un esec (avand in vedere obiectivul: lacul Caltun si coborare pe Valea Doamnei) dar si o adevarata aventura (daca ne gandim la vremea de care am avut parte). Noi nu am traversat podul de ciment de pe drumul spre Transfagarasan (chiar inainte de a face dreapta spre Pastravarie) ci am facut dreapta imediat inainte de pod, tinand malul stang al raului Laita vreo 2, 5 km. Aici am lasat masina intr-o poiana mai inalta. Am trecut Laita pe un podet alunecos si am ajuns cred la aceiasi lucratori forestieri de care ai pomenit (era aici si o ditamai vila din busteni). De aici insa am tinut drumul forestier de pe dreapta (Muchia Laitei) caci ideea era sa ajungem la refugiul de sub Vf. Mierea care se gaseste pe aceasta muchie. Am continuat pe curba de nivel pe acest drum chiar daca ma intalnit multe alte drumuri inglodate (realizate de criminalii pe care ii intalnisem mai jos) care faceau stanga dar, la un moment dat, am lasat drumul si am urcat pur si simplu drept in sus pana in muchie unde am intalnit din nou drumul forestier principal care ne-a scos la rascrucea Mierea (borna 118). De aici, initial urmand muchia si apoi lasandu-te treptat spre est se poate cobora la Vama Cucului sau, urmarind cu atentie o poteca ce coboara usor spre vest in 5 minute se ajunge la Refugiul Mierea (in stanga potecii-pe ceata mare e posibil sa treci pe langa el si sa nu il vezi). Am innoptat aici caci a inceput ploaia, ploaie care nu a incetat toata noaptea si toata ziua urmatoare.

Cristina Stroia Cristina Stroia, Luni, 13 Iul 2009, 19:41

Duminica pe la 10 ne-am reintors la borna 118 si de acolo am tinut drumul forestier principal (tot dreapta, nu am luat nici un drum la stanga) care ne-a scos practic direct la acea vila. Deci, la urcare, am fi putut foarte bine sa tinem primul drum intalnit pe stanga si ieseam la aceeasi borna. Ne-am bucurat prea repede ca suntem apropate de masina... Cand am vazut cum crescuse Laita intre timp ne-am dat seama ca trebuia sa mergem paralel cu ea pana la drumul asfaltat si sa refacem acelasi drum pe partea cealalta ca sa recuperam masina. Poienile prin care trecusem la dus erau toate sub apa. Practic a fost ca la mare doar ca eram in bocanci. In unele locuri am trecut prin apa pana sub genunchi. Chiar nu mai conta.:-D Asa a fost sa fie. Poate data viitoare. Cine doreste explicatii mai detaliate sa-mi scrie pe mail. Va pun in legatura cu cel care a organizat tura. Toate bune!

Fără foto Boloni Szabolcs Csaba, Marți, 14 Iul 2009, 14:09

Felicitari Cristina. Eu cred ca "scopul principal" a fost atins prin "explorarea" unui traseu nou pentru voi si pentru multi altii. Ma bucur ca totul e ok pentru ca eram foarte ingrijorat dupa ce am aflat de viiturile din Fagaras si daca se intampla ceva " doamne fereste" ma simteam raspunzator moral pentru ca am incurajat prin articolul meu sa abordati acest traseu. Din pacate am aflat ca altii au patit si mai rau...si in momentul actual in care scriu acest comentariu Salvamontul inca mai cauta pe cei doi " turisti " disparuti undeva pe Valea Arpasului...:-(cu unul dintre ei am fost colegi de " cartier".....

edmond butyka edmond butyka, Sâmbătă, 7 Nov 2009, 19:32

Frumos relatat; tocmai ma gandeam daca aceasta vale este buna pentru retragerea "rapida" de la Caltun - cred ca merita experienta.

Fără foto Cristian Gabriel Popescu, Duminică, 24 Ian 2010, 15:03

Frumos. Este foarte frumos sa parcurgi drumuri nemarcate, salbatice. Acum, cu aceasta poveste, ai facut ceea ce te plangeai mai sus ca se intampla si anume sa dezvalui locuri putin umblate. Cu cat mai multi scriu despre locurile putin umblate prin care au fost cu atat acestea devin mai putin salbatice. In alta ordine de idei, daca vrei sa ai placerea de a merge pe un drum fara sa ai senzatia ca ai mai fost acolo de zeci de ori nu iti ramane decat sa iei o harta si sa iti alegi traseu fara sa mai apelezi la internet.
Spor la drumuri si cat mai multe nemarcate si salbatice. Si, evident, sa va intoarceti cu bine din drumetii

DAN ALEXE DAN ALEXE, Duminică, 12 Sep 2010, 9:29

revin cu o informatie: casa Tunsu nu mai exista si nici nu se reconstruieste. Am fost in nov2009 si aug2010 si nici urma de vreun adapost, a ramas doar platforma. Accesul pe V Laita se face mergind cca 1km sud de la Cirtisoara pe transfagarasan si apoi pe un forestier prin cimpii. Se ajunge la o baraca/grajd in care stau muncitorii forestieri. De acolo incep sa se bifurce mai multe drumuri, intens batute de exploatatori.

Fără foto Andrei Badea, Marți, 16 Nov 2010, 10:43

Salut. Am coborat Valea Laitei in iunie a.c. pe cod galben. A fost experienta vietii in ceea ce priveste supravietuirea, o aventura demna de NG WILD:) Va pot confirma existenta unei stane cu geamuri sparte pe partea dreapta a raului, imediat ce se termina padurea amazoniana de arbusti de pe albie. Acolo am poposit doar sa stoarcem bocancii/hainele imbibate de la ploaia deasa si de la raul care se transformase in fluviu. Am traversat raul si am ajuns in Culmea Scoreilor de unde totul a fost mult mai usor. Drum bun va urez, dar cu grija!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org