Alpinet Hărţi Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Alpinism şi Escaladă - Zona refugiului Salvamont Busteni

Zona refugiului Salvamont Busteni

ZONA REFUGIULUI SALVAMONT BUŞTENI


       Calea de acces: se urmează de la staţia de telecabină Buşteni poteca ce merge pe Jepii Mici, spre cabana Caraiman. După aproximativ 15 minute, la o ramificaţie se lasă în partea stângă poteca marcată şi se continuă drumul cel mai lat, uşor dreapta, adică drumul ce duce la vechea carieră abandonată. Se traversează pe un podeţ din bârne firul văii Jepilor (Caraiman), după care se urmează la stânga drumul spre refugiul Salvamont. Timp necesar de parcurgere a distanţei staţia de telecabină - refugiul Salvamont: 30 de minute.
       De aici drumul se desparte în două: înainte şi în stânga - 2 cascade, la dreapta şi în sus alte 2 cascade. Din faţa refugiului Salvamont, se merge înainte, se traversează firul Vâlcelului Înspumat şi fie se merge pe o potecă pe la baza peretelui din dreapta, fie se continuă prin dreapta traversând nişte bolovani mari şi apoi din nou la dreapta prin pădure (ceva mai sinuos). În final, ambele poteci se unesc într-un loc deasupra firului Văii Jepilor.
       Se coboară în firul văii şi apoi fie prin extrema dreaptă, fie prin extrema stângă se urmează firul văii pe mici săritori sau buşteni îngheţaţi până la baza unei săritori mai mari, de regulă acoperită cu zăpadă într-o pantă de 30-45 de grade. Dacă nu este acoperită, săritoarea este dificilă mai ales dacă are o pojghiţă de gheaţă sau apă pe ea. Deasupra săritorii se află o platformă care se poate folosi cu succes ca regrupare. Încă din firul văii, locul are aspect de canion, iar apa curge din abundenţă pe dedesubt. Cascada se afla pe peretele din dreapta al văii (cum urci) fiind de altfel partea inferioară a Văii Spumoasei. Dacă nu este pod de zăpadă accesul pe cascadă este dificil ea fiind în mod normal complet separată de aşa zisa platformă de regrupare.

       Cascada de pe baza Văii Spumoasei are o înălţime între 15 şi 35 m., funcţie de stratul de zăpadă care se depune în perioada respectivă. Înălţimea maximă este întâlnită atunci când cascada este accesibilă din extrema ei dreaptă. De regulă în anii cu ninsori abundente partea inferioară a cascadei este acoperită, formându-se un pod de gheaţă acoperit cu zăpadă, care îi reduce substanţial dimensiunea. Din cele 4 cascade din zonă aceasta persistă cel mai mult având în vedere poziţia ei. Lăţime 4-5 m. Înclinaţie 60-70 de grade pe 2/3 din suprafaţă, după care urmează punctul cheie - un diedru de 2 m. înclinat la 80-85 de grade. În final urmează o bucată de 4-5 m. cu înclinaţie ce nu depăşeşte 45 de grade (care de regulă este acoperită cu zăpadă), cascada terminându-se sub un mic tavan unde se află şi regruparea. Acolo se găsesc 3 pitoane, bătute de jos în sus, cam nesigure...
       Abordarea cascadei prin extrema stângă e mai mult de mixt, deoarece stratul de gheaţă este foarte subţire şi translucid, alternând cu porţiuni de stâncă. Abordarea prin extrema dreaptă este varianta cea mai dificilă, deoarece se face pe distanţa cea mai lungă şi are mai multe pasaje cu înclinaţie mai mare (în dreptul diedrului, pe dreapta, trecând de verticală) şi fiind şi mixt.
       Grad de dificultate: 2-3.

Cascada Nr. 1

Sursa foto: Mugur Nicolae

       Accesul la a doua cascadă din zonă se face, din acelaşi punct, cel mai de jos din firul văii, se traversează firul apei pe partea stângă cum ne uităm în amonte, după care se merge lateral stânga şi în sus până la baza celei de-a doua cascade, care se află chiar sub poteca ce urcă pe Valea Jepilor Mici pe versantul din stânga.
       A doua cascadă are cam 8-10 m. înălţime, este lată cam de 7 m. În extrema stângă este mai uşoară (grad 1-2), se pretează pentru şcoală, înclinaţie mică nu depăşeşte 65 de grade. Pe centru are gradul 2 şi înclinaţia nu depăşeşte 75 de grade. În extrema dreaptă se afla varianta cea mai dificilă cu gheaţă sticloasă şi înclinaţie apropiată de verticală, grad 3-4. Pentru amatorii de mixt, aceasta variantă poate continua cu depăşirea unui tavan brăzdat de o fisură unde se pot face chei cu pioleţii.
       La variantele din extrema dreapta şi centru manşa se pune din 2 pitoane de gheaţă, plantate cât mai sus posibil. La varianta din extrema dreaptă, se urcă pe centru şi se continuă pe o mixtură (e nevoie de o nucă sau un friend nr. 1, pentru asigurare într-o fisură), ascendent dreapta pe fisură până la un copac unde se poate asigura, iar manşa va cădea fix peste tavan, deasupra variantei din extrema dreaptă.


Cascada Nr. 2

Sursa foto: Mugur Nicolae

       Pentru celelalte 2 cascade, din faţa refugiului Salvamont, facem imediat dreapta şi în sus , urmând poteca spre căderile masive de apă (ce nu îngheaţă) de pe Vâlcelul Înspumat. Traversăm mai sus firul acestuia având ca punct de reper în dreapta nişte tavane mari de gresie. În faţă avem un mic perete de 5 m., pe care îl urcăm la liber sau ne folosim de un cablu metalic ce se afla suspendat în partea superioară (vezi poza). Urmăm o potecă ascendent dreapta şi apoi stânga pentru a intra pe firul unui vâlcel.

Drumul de acces spre cascadele 3 şi 4

Sursa foto: Mugur Nicolae

       În acel punct pe peretele din stânga se află mai multe căderi de gheaţă (ţurturi) cu înălţimi ce fluctuează între 1-5 m. Cel mai mare are 5 m. înălţime, lăţime 1-2 m., grad 2-3 şi are un piton de asigurare bătut în partea de sus.

       Drumul se continuă prin dreapta folosindu-ne de crengile unui arbust, după care intrăm direct pe firul vâlcelului, depăşind mici săritori acoperite de zăpadă. Se ajunge într-un loc plat unde vâlcelul are deschiderea cea mai mare şi unde se acumulează cantităţi mari de zăpadă. Acest loc îl putem folosi ca bază.
       Cascada cunoscută şi sub numele de Magheru se afla pe peretele din dreapta. Are cam 40-45 de m. până la regrupare aşa că obligatoriu trebuie 2 corzi pentru manşă sau retragere. Înclinaţie 65-75 de grade pe 80% din suprafaţă, un singur pas de 1-1,5 m. la 80-85 de grade în partea de sus, apoi încă 5-8 m. lateral stânga pe o pantă de 45-50 grade până la o faţă de perete unde se află regruparea cu 3 pitoane.
       De aici, pentru amatorii de mixt se poate continua încă o lungime întinsă (45-50 m.) pe o mixtură, horn închis cu diedru până în firul unui vâlcel de unde se poate asigura de un brăduţ în dreapta. Sunt necesare 3-5 pitoane de stâncă. Varianta descrisă a fost cea din partea din stânga a cascadei. Mai există încă o variantă , mai rar frecventată în partea dreaptă, cam aceleaşi caracteristici de înclinaţie şi lungime ca şi în partea din stânga, doar că regruparea este pe peretele din dreapta cu 2 pitoane.

Cascada Magheru

Sursa foto: Mugur Nicolae

       Aceasta cascadă are expunere sudică şi se află într-un loc oarecum deschis faţă de cea de pe Vâlcelul Spumos, motiv pentru care gheaţa este fie apoasă, fie în plăci casante. Pentru această cascadă se recomandă pitoane de gheaţă specifice pentru gheaţa apoasă, adică mai scurte şi cu pas des, gen DMM.

       Necesarul maxim de pitoane de gheaţă pentru oricare din cele 4 cascade depinde de abilităţile capului de coardă. Există indivizi care se duc cu coarda în spate până în regrupare şi nu folosesc nici un cui... Oricum, maximum 5 pitoane sunt suficiente. Dacă îţi trebuie mai mult de 5 cuie, e bine să stai acasă şi să te mai antrenezi...

Autor: Mugur Nicolae
Înscris de: Florian Mastacan
Vizualizări: 22990, Ultima actualizare: Marţi, 9 Ian 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Moeciu De Sus-Mt. Plesa-Poiana Gutanu-Mt. Grohotisu-Refugiul si Saua Strunga-Cabana Padina

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2020 www.alpinet.org