Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Alpinism și Escaladă - Zona refugiului Salvamont Busteni

Zona refugiului Salvamont Busteni

ZONA REFUGIULUI SALVAMONT BUȘTENI


       Calea de acces: se urmează de la stația de telecabină Bușteni poteca ce merge pe Jepii Mici, spre cabana Caraiman. După aproximativ 15 minute, la o ramificație se lasă în partea stângă poteca marcată și se continuă drumul cel mai lat, ușor dreapta, adică drumul ce duce la vechea carieră abandonată. Se traversează pe un podeț din bârne firul văii Jepilor (Caraiman), după care se urmează la stânga drumul spre refugiul Salvamont. Timp necesar de parcurgere a distanței stația de telecabină - refugiul Salvamont: 30 de minute.
       De aici drumul se desparte în două: înainte și în stânga - 2 cascade, la dreapta și în sus alte 2 cascade. Din fața refugiului Salvamont, se merge înainte, se traversează firul Vâlcelului Înspumat și fie se merge pe o potecă pe la baza peretelui din dreapta, fie se continuă prin dreapta traversând niște bolovani mari și apoi din nou la dreapta prin pădure (ceva mai sinuos). În final, ambele poteci se unesc într-un loc deasupra firului Văii Jepilor.
       Se coboară în firul văii și apoi fie prin extrema dreaptă, fie prin extrema stângă se urmează firul văii pe mici săritori sau bușteni înghețați până la baza unei săritori mai mari, de regulă acoperită cu zăpadă într-o pantă de 30-45 de grade. Dacă nu este acoperită, săritoarea este dificilă mai ales dacă are o pojghiță de gheață sau apă pe ea. Deasupra săritorii se află o platformă care se poate folosi cu succes ca regrupare. Încă din firul văii, locul are aspect de canion, iar apa curge din abundență pe dedesubt. Cascada se afla pe peretele din dreapta al văii (cum urci) fiind de altfel partea inferioară a Văii Spumoasei. Dacă nu este pod de zăpadă accesul pe cascadă este dificil ea fiind în mod normal complet separată de așa zisa platformă de regrupare.

       Cascada de pe baza Văii Spumoasei are o înălțime între 15 și 35 m., funcție de stratul de zăpadă care se depune în perioada respectivă. Înălțimea maximă este întâlnită atunci când cascada este accesibilă din extrema ei dreaptă. De regulă în anii cu ninsori abundente partea inferioară a cascadei este acoperită, formându-se un pod de gheață acoperit cu zăpadă, care îi reduce substanțial dimensiunea. Din cele 4 cascade din zonă aceasta persistă cel mai mult având în vedere poziția ei. Lățime 4-5 m. Înclinație 60-70 de grade pe 2/3 din suprafață, după care urmează punctul cheie - un diedru de 2 m. înclinat la 80-85 de grade. În final urmează o bucată de 4-5 m. cu înclinație ce nu depășește 45 de grade (care de regulă este acoperită cu zăpadă), cascada terminându-se sub un mic tavan unde se află și regruparea. Acolo se găsesc 3 pitoane, bătute de jos în sus, cam nesigure...
       Abordarea cascadei prin extrema stângă e mai mult de mixt, deoarece stratul de gheață este foarte subțire și translucid, alternând cu porțiuni de stâncă. Abordarea prin extrema dreaptă este varianta cea mai dificilă, deoarece se face pe distanța cea mai lungă și are mai multe pasaje cu înclinație mai mare (în dreptul diedrului, pe dreapta, trecând de verticală) și fiind și mixt.
       Grad de dificultate: 2-3.

Cascada Nr. 1

Sursa foto: Mugur Nicolae

       Accesul la a doua cascadă din zonă se face, din același punct, cel mai de jos din firul văii, se traversează firul apei pe partea stângă cum ne uităm în amonte, după care se merge lateral stânga și în sus până la baza celei de-a doua cascade, care se află chiar sub poteca ce urcă pe Valea Jepilor Mici pe versantul din stânga.
       A doua cascadă are cam 8-10 m. înălțime, este lată cam de 7 m. În extrema stângă este mai ușoară (grad 1-2), se pretează pentru școală, înclinație mică nu depășește 65 de grade. Pe centru are gradul 2 și înclinația nu depășește 75 de grade. În extrema dreaptă se afla varianta cea mai dificilă cu gheață sticloasă și înclinație apropiată de verticală, grad 3-4. Pentru amatorii de mixt, aceasta variantă poate continua cu depășirea unui tavan brăzdat de o fisură unde se pot face chei cu pioleții.
       La variantele din extrema dreapta și centru manșa se pune din 2 pitoane de gheață, plantate cât mai sus posibil. La varianta din extrema dreaptă, se urcă pe centru și se continuă pe o mixtură (e nevoie de o nucă sau un friend nr. 1, pentru asigurare într-o fisură), ascendent dreapta pe fisură până la un copac unde se poate asigura, iar manșa va cădea fix peste tavan, deasupra variantei din extrema dreaptă.


Cascada Nr. 2

Sursa foto: Mugur Nicolae

       Pentru celelalte 2 cascade, din fața refugiului Salvamont, facem imediat dreapta și în sus , urmând poteca spre căderile masive de apă (ce nu îngheață) de pe Vâlcelul Înspumat. Traversăm mai sus firul acestuia având ca punct de reper în dreapta niște tavane mari de gresie. În față avem un mic perete de 5 m., pe care îl urcăm la liber sau ne folosim de un cablu metalic ce se afla suspendat în partea superioară (vezi poza). Urmăm o potecă ascendent dreapta și apoi stânga pentru a intra pe firul unui vâlcel.

Drumul de acces spre cascadele 3 și 4

Sursa foto: Mugur Nicolae

       În acel punct pe peretele din stânga se află mai multe căderi de gheață (țurturi) cu înălțimi ce fluctuează între 1-5 m. Cel mai mare are 5 m. înălțime, lățime 1-2 m., grad 2-3 și are un piton de asigurare bătut în partea de sus.

       Drumul se continuă prin dreapta folosindu-ne de crengile unui arbust, după care intrăm direct pe firul vâlcelului, depășind mici săritori acoperite de zăpadă. Se ajunge într-un loc plat unde vâlcelul are deschiderea cea mai mare și unde se acumulează cantități mari de zăpadă. Acest loc îl putem folosi ca bază.
       Cascada cunoscută și sub numele de Magheru se afla pe peretele din dreapta. Are cam 40-45 de m. până la regrupare așa că obligatoriu trebuie 2 corzi pentru manșă sau retragere. Înclinație 65-75 de grade pe 80% din suprafață, un singur pas de 1-1,5 m. la 80-85 de grade în partea de sus, apoi încă 5-8 m. lateral stânga pe o pantă de 45-50 grade până la o față de perete unde se află regruparea cu 3 pitoane.
       De aici, pentru amatorii de mixt se poate continua încă o lungime întinsă (45-50 m.) pe o mixtură, horn închis cu diedru până în firul unui vâlcel de unde se poate asigura de un brăduț în dreapta. Sunt necesare 3-5 pitoane de stâncă. Varianta descrisă a fost cea din partea din stânga a cascadei. Mai există încă o variantă , mai rar frecventată în partea dreaptă, cam aceleași caracteristici de înclinație și lungime ca și în partea din stânga, doar că regruparea este pe peretele din dreapta cu 2 pitoane.

Cascada Magheru

Sursa foto: Mugur Nicolae

       Aceasta cascadă are expunere sudică și se află într-un loc oarecum deschis față de cea de pe Vâlcelul Spumos, motiv pentru care gheața este fie apoasă, fie în plăci casante. Pentru această cascadă se recomandă pitoane de gheață specifice pentru gheața apoasă, adică mai scurte și cu pas des, gen DMM.

       Necesarul maxim de pitoane de gheață pentru oricare din cele 4 cascade depinde de abilitățile capului de coardă. Există indivizi care se duc cu coarda în spate până în regrupare și nu folosesc nici un cui... Oricum, maximum 5 pitoane sunt suficiente. Dacă îți trebuie mai mult de 5 cuie, e bine să stai acasă și să te mai antrenezi...

Autor: Mugur Nicolae
Înscris de: Florian Mastacan
Vizualizări: 22726, Ultima actualizare: Marți, 9 Ian 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Tabara Caprioara-Plaiul Priporului-Varful Brindusa-Cabana Scropoasa

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii



© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org