| Fotografie | Comentariu | Data |
| Multumesc... :-) | 24 Aug |
| :-) In momentelea alea, o bere rece este cea mai mare fericire din lume! Clatitele sigur ca merg, mai ales pentru dulceturile de fructe de padure... ;-) De fapt, atunci merge orice, si un mistret viu, daca il prind. | 24 Aug |
| Statiunea e superba, 65 km de partii intr-un cadru ametitor. De vreo 3-4 ani au amenajat o partie albastra, adica usoara, care coboara intre punctele extreme, in total 1120 de metri diferenta de nivel continua... | 24 Aug |
| :-) Am mai povestit eu asta: Pirineii au un caracter alpin practic comparabil cu Alpii, dar in acelasi timp raman relativ accesibili omului de rand, fara mari complicatii, doar cu o conditie fizica buna. Pe urma, curatenia, refugiile si cabanele, soselele si restul infrastructurii, etc... îi fac atractivi.
De exemplu, Observatorul Astronomic de pe Pic de Midi, cel de pe fundal, si care este absolut enorm, are un gen de oferta turistica tare interesanta, de cateva ori pe an. Urci cu telecabina pe la 6 seara, vizitezi toate terasele exterioare, cinezi la restaurantul panoramic, iar dupa aia vezi muzeul observatorului. Pe la 10 seara, cand e bezna, se deschid cupolele si poti privi prin telescop luna, alte planete, etc... Pe la miezul noptii cobori cu telecabina din nou.
Ca sa nu spun ca se poate cobori si pe schiuri de acolo... :-) | 24 Aug |
| :-) Da, au cam fost cazuri de astfel de caderi. Pericolul cel mai mare este ca zapada sa nu acopere toti bolovanii, sau sa "deviezi" in cadere catre peretii laterali. Pe urma, nu e acelasi lucru s-o cobori cu zapada proaspata sau intarita. Este un fel de maxim al schiului in Aragón. Trebuie sa recunosc ca, vazand odata hornul asta de sus, cu pietre si ceva gheata, mie personal mi s-a ofilit entuziasmul... :-) | 24 Aug |
| | 24 Aug |
| | 23 Aug |
| Multumesc, Daniela, o sa mai public in mod sigur si altele. Am cateva planuri pe termen scurt, majoritatea prin partea franceza, si chiar un treimiar, dar promit sa ajung si pe versantul sudic :-)
Ambianta din fotografia asta o face si preferata mea, din tot albumul.
Din pacate, si eu constat ca nu apare nimeni... Eu cred ca ne-au pacalit, cu povestile astea... :-D | 30 Iul |
| | 29 Iul |
| | 28 Iul |
| | 28 Iul |
| | 28 Iul |
| Știți foarte bine cu toții că la cabanele unde ajung șoșonarii e jale.:-D
P-aicea, șoșonarii au lumea lor, bine îngrădită și delimitată, și din care ei nu pot ieși sau scăpa către zonele protejate ale parcului național. Parcul e accesibil numai pe jos, pe bază de rucsac, bocanc și transpirație. Așa că, nici muzică, nici foc, nici tăiere de lemne, nici cort decât în câteva locuri foarte bine marcate... :-) | 28 Iul |
| Este atat de curat la fiecare pas, incat pare ca ieri s-au dat in folosinta muntii astia...
Si nu vezi pe nicaieri tipicele pancarte cu "Sa ingrijim natura. Nu lasati gunoaie", sau "Padurea este un bun al tuturor, s-o respectam", sau altceva asemanator...:-? | 27 Iul |
| Starea lor de beatitudine de altitudine este destul de evidenta :-D:-D | 27 Iul |
| Sau de poveste:-) Eu aveam senzatia ca in orice moment poate aparea Scufita Rosie, sau Hansel si Gretel langa casuta de ciocolata:-D Ma rog, daca era dupa mine, as fi preferat-o pe prima, dar daca aparea lupul cel rau in locul ei? | 27 Iul |
| :-D:-D:-D Nu, nu e o balta, e acelasi lac Labas din alta poza, iar asta e doar un loc aproape de "varsare".:-)
Dar e adevarat ca multe lacuri isi schimba culoarea in functie de unghiul din care le vezi, si mai ales dupa cum cade lumina soarelui. Ca sa nu mai vorbesc de adancime. Asa ca dimineata vezi o culoare, la apus alta... | 27 Iul |
| :-D Vrei sa spui, Joyanne! :-D | 27 Iul |
| Multumesc! Da, iarna trecuta a nins foarte mult prin partile astea. Din cauza asta, debitele raurilor in iulie sunt inca teribil de mari, si spectacolul asigurat la toate altitudinile. De la lacuri inghetate si zapezi de cativa metri, la cascadele in serie... :-) | 27 Iul |
| | 27 Iul |