Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Liste Alpinet - alpinet2k

De la: Feri Teglas <r...@yahoo.com>
Data: Miercuri, 8 Sep 2004, 22:16
Subiect: @ Fwd: I: Ailefroide - de la Mihnea Radulescu
Plecat mai devreme decat altii din Bucuresti, si beneficiind de ceva mai mult timp liber, am hotarat sa stau cateva zile la o prietena in Slovacia, Bratislava, sa ne cataram. Desi vremea ne-a fost potrivnica (a ploat aproape tot timpul) nu am pierdut
timpul. Am fost la catarat la panourile din Bratislava, un panou in aer liber de dimensiunile celui de la RATB, si la o sala de dimensiuni medii. Am remarcat sincer o comunicare mult mai buna intre alpinistii si cataratorii slovaci (fata de ceea ce vad in Romania, unde din pacate nu suntem uniti si exista deslul de multe orgolii personale). M-am catarat cot la cot cu oameni care aveau premiere in Patagonia, repetari de faimoase trasee in Yosemite Valley si chiar premiere in Himalaya, dar si incepatori. Alpii si Tatra sunt pentru multi cam ceea ce ar fi pentru noi un Cheile Turzii sau Costila. Oamenii se catara peste tot in lume, isi dau informatii, si incearca sa se motiveze reciproc.

Ailefroide. Din Bratislava am plecat spre Torino cu autostopul. Mi s-a parut interesant pentru ca am avut ocazia sa intalnesc fel de fel de oameni, cu care am incercat sa ma inteleg folosindu-ma de toate cunostiintele mele lingvistice, in functie de ce limba vorbea fiecare.

De la Torino, unde Mihai a avut amabilitatea sa ii cazeze pe marea majoritate ce veneau din Romania si nu numai, am plecat in a doua tura cu masina spre Ailefroide. Campingul era plin de cataratori si alpinisti, cred ca era vorba de sute bune de oameni.

Poate mai multi decat toti alpinistii si cataratorii din Romania. Impresionant Apoi am inceput treaba

4 august. Cascade blue TD-/11 lc impreuna cu Puiu Dimache. Am mers tot timpul intinzand corzile si uneori concomitent, asa ca am facut in jur de 6 sau 7 lc.

5 august. Am inceput cu o tura de anduranta pe 2 roti impreuna cu Mihai pana la Ref. Madame Carla, cca 7 km. La coborare, depasind in viteza masini, ma gandeam mereu care va fi tufa mea. Din fericire nu a fost nici una Apoi am urcat la refuge de Sele 2511m, unde am inoptat.

6 august. Dimineata, de fapt extrem de dimineata, pe la ora 3.30 s-a dat trezirea. Ingrijitorul refugiului a intrat, a strigat ceva si a iesit repede din camera. Probabil de frica sa nu se trezeasca cu o oala sau bocanc in cap Apoi am urcat spre Ailefroide Orientale, la inceput de rapid, apoi din ce in ce mai incet, pe masura ce vedeam ca nu mai ajung la gheata
sau zapada. Desi ma bucur de un confort sporit in teren mixt, grohotisurile mi-au scos peri albi. Deh, plasticii sunt de vina. Mereu sunt motive Pe varf am ajuns cu Gurita, noi avand in plan sa incercam o varianta pe o creasta din apropiere, dar
stancile erau foarte friabile. Apoi coborarea, parca si mai lunga. Abia dupa ce am ajuns la refugiu, m-am incaltat din nou in sandale si am inceput coborarea mi-a revenit zambetul. Asta in afara de portiunea finala a varfului unde am pus chiar si coltarii. Pe varf am avut parte de peisaje superbe, amplificate de norii care incepusera sa se adune.

7 august. Din nou Ailefroide. La vie devant soi TD/12 lc cap schimbat, impreuna cu Mihai. Cu toate ca eu as fi preferat pasajele de forta si probabil Mihai pe cele de aderenta, s-a intamplat exact invers. Fiecare a beneficiat pe lungimile lui mai mult de ceea ce si-ar fi dorit celalalt.

8 august. Songe d une nuit de sabat D+/ 8 lc impreuna cu Cristi din Oradea. Din nou mult concomitent.

9 august. Premier de corvee TD/7lc si Chaud biz D-/7lc impreuna cu Cristi. Ultimul traseu l-am facut in viteza in vreo 3 lc.

10 august. Logique floue TD/5lc impreuna cu Ina urmati de Mihai si Corina. Coborarea in rapeluri, primul dintre ele fiind in intregime in gol.

11 august Chauld Chichon TD/TD+ si Two hot men D+/8 lc impreuna cu Cristi

Poate puteam face mai mult, poate nu, asta nu stiu. Ce stiu este ca ne-am catarat, ne-am imprietenit, si ne-am simtit bine. M-am bucurat sa cunosc si sa intalnesc din nou alpinisti din generatiile vechi, care poate sunt mai activi decat unii din noi. L-am revazut pe Mihai (pe el il vad mai des) pe Liviu Balea pe care nu-l mai vazusem de cand aveam vreo 10 ani, i-am cunoscut pe Gelu, Puiu, Dorel, Adi din cei care evolueaza in strainatate. Apoi au fost cei din aceiasi generatie sau mai mici, pe unii ii cunosteam, pe altii nu. Serile mergeam la piscine in Pelvoux sau jucam rugby, spre disperarea posesorilor de masini si a celor ce isi doreau o masa linistita.

12 august. Memorial Kosuth, 5 - Torino, ED+/ABO-, 7b+ A3, 3 lc, 25 m. Traseul a fost escaladat la miezul noptii, la lumina
reflectoarelor si a necesitat folosirea scarilor pentru zugravi si a balustradelor. Permisul de ascensiune l-a obtinut Mihai, folosindu-se de bunele relatii cu autoritatile locale. Desi am instalat corzi fixe pe care ulterior a trebuit sa le demontez, restul
expeditiei a optat pentru o ascensiune pe o ruta mai usoara, cu liftul. (Aceasta premiera s-a datorat faptului ca in graba de-a cobori din apartament sa ne ajute cu bagajele, cei sositi cu transportul anterior au inchis usa apartamentului lui Mihai cu cheia in broasca....prin-nauntru. Noroc cu usile de la balcoane deschise...)


Dupa o noapte in Torino, am plecat spre pranz cu autostopul spre Cervinia, la poalele Matterhorn-ului. La 11 noaptea am inceput sa urc singur spre refugiul Abruzzi, unde speram sa ii intalnesc pe Dan, Gurita, emilia si Corina, veniti din Monte Carlo. La ora 2 noaptea, incarcat din greu cu 2 rucsaci am avut surpriza sa constat ca refugiul e in reparatii capitale. Negasind urmele celorlalti am hotarat sa dorm boschetar intr-o baraca din beton. Ca pat mi-am gasit o targa, care mi-a sporit confortul. Am adormit repede, cu castile pe urechi, ascultand poate cea mai cunoscuta melodie romaneasca, care de altfel a spart toate topurile muzicale in Europa. Dimineata la ora 7 am dat trezirea. I-am gasit ca pe soareci, 4 oameni si
multi rucsaci inghesuiti intr-un cort de 2-3 persoane. Am discutat strategii, apoi ne-am hotarat. Am plecat spre refugiul Carrel, cu bagaje cat mai putine. Din nou un urcus de cosmar printer bolovani si grohotisuri, incercand in permanenta sa caut stanca sau un teren mai aceptabil pentru bocancii mei. Seara mancare, multa apa si somn. Dimineata am plecat spre
varf ultimii: la 7.30. Dan a renuntat de la refugiu, asa ca am continuat 2 echipe: in fata eu cu Corina, urmati si uneori intercalati de Gurita cu Emilia. Am incercat sa fim cat mai rapizi, sa recuperam. Dupa cateva tatonari am reusit sa depasim 2 echipe de rusi ce se miscau ingrozitor de incet, apoi pana pe Pic Tyndall am avut drum liber. Am mers aproape tot timpul
concomitent, regrupand doar cand se terminau asigurarile sau venea greu coarda. Nu am folosit la urcare deloc coltarii sau pioletii, cu toate ca toate celelalte echipe mergeau cu coltarii. Apoi am prins din urma niste sloveni care regrupau la fiecare 50 m. Pe acestia nu am mai avut loc sa-i depasim asa ca am stat mereu in urma lor cu cativa metri sperand ca vor
merge mai repede. Am ajuns pe varf tarziu, in jurul orei 3 dupa-amiaza. Dupa cateva minute de bucurii si poze a urmat retragerea, cu multe, foarte multe rapeluri. Am ajuns inapoi la refugiul Carrel la 8-9 seara, odata cu rusii care nu urcasera decat pana undeva in apropierea lui Pic Tyndall. Erau de 2 ori mai inceti ca noi. Aici ne astepta Dan, fara apa, si un pic ingrijorat. Dimineata urmatoare a urmat coborarea, la inceput in rapeluri, apoi din nou pe grohotisuri si bolovani, pana la cortul de la refugiul Abruzzi. Am strans si Cervinia. Ce a urmat? Furtuna. Prinsesem chiar fereastra de timp frumos. Niste spanioli asteptasera in refugiu 4 zile vremea frumoasa. Acum cei ce vroiau sa urce trebuiau sa astepte. Noi am avut noroc.

Apoi in Cervinia ne-am despartit. Eu mergeam spre Trieste, ceilalti acasa. La Trieste alte 10 15 trasee de escalada impreuna cu o prietena care locuieste acolo. Grade intre 5b si 6b/c. Deja nu mai aveam piele pe degete

Dupa 3 zile in Trieste, din nou cu autostopul spre Slovacia, de unde aveam tren spre Bucuresti.
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menționate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma și conținutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Zona CHEILOR TURZII - Comuna Mihai Viteazu  
Zona CHEILOR TURZII - Izvorul Romanilor  
Zona CHEILOR TURZII - Cabana Cheile Turzii  
Zona CHEILOR TURZII - Satul Cheia  
Zona CHEILOR TURZII  
Muntii SEMENIC si Munceii NEMANULUI  


Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii




© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org