Am sa prezint, un articol despre avalanse, scris de
catre Alain DUCLOS alpinist, fizician, cercetator in
domeniul avalanselor. Articolul a aparut in revista
Montagnes Magazine . In zilele urmatoare am sa public
versiunea completa (cu poze, si ceva mai usor de
citit, etc) pe situl Alpinet.

_____________________________________________________
_____________________________________________________

De ce trebuie pus accentul pe distante?


Noi cunostinte aduse de catre o echipa de cercetatori
stiintifici din Grenoble dau o visiune originala
asupra fenomenului avalanselor. Confirmate pe teren
prin masuri efectuate in Canada, ele conduc in mod
intrinsec sa ne revedem criteriile de evaluare a
stabilitatii stratului de zapada si a unora din
comportamentele noastre.


Raspunsul prin da/nu la o intrebare privitoare la
stabilitatea zapezii nu este inca de actualitate, si
estimarea riscului de avalanse nu trece neaparat prin
cautarea placii (e vorba de placile de vint). In
schimb, notiunile de propagare a fisurilor ne permit
sa intelegem cauzele sensibilitatii straturilor de
zapada subtiri (!), diversitatea de dimensiuni ale
placilor si fenomenul declansarilor la distanta. Ele
confirma de asemenea ca declansarea avalanselor nu
este fructul intimplarii ci o consecinta directa a o
multitudine de fenomene complexe din care o parte
ramin inca neexplicate. Credem ca avansarea
cuostintelor poate conduce la o mai buna analiza si la
precautii mai potrivite. In ce priveste reguli simple
si total eficace pentru a evita avalansele ora lor nu
este pentru zilele ce vin!

1>Avalansa, un fenomen adesea neasteptat

Aceasta serie de accidente marcante, citeodata
mortale, arata ca numeroase avalanse (intotdeauna de
placi) pot fi neasteptate.

Pudroasa era superba, usoara si rece

Enorm de multa zapada in acesta luna februarie.
Aceasta zi superba a fost abordata cu precautie, cu
toate ca pe majoritates pistelor din afara domeniului
skiabil al statiunii sunt urme fara probleme. La 2200
de metrii, panta expusa catre nord-est este superba.
Partea cea mai inclinata este abordata unu cite unu,
dupa care grupulse regrupeaza la o parte intr-o zona
unde panta nu depaseste 20. Totusi o placa enorma se
desprinde undeva deasupra si sapte skiori sunt
antrenati in avalansa. Trei din ei decedeaza. (fig 1)

Panta era dulce, sau mai bine zis nici macar nu era

Iarna se face in sfirsit prezenta in acest sfirsit de
decembrie. Riscurile de avalanse sunt cunoscute de
catre grupul care evolueaza in rackete, si avanseaza
cu precautie evitind pantele inclinate dupa ce au
atins virful pe versantul mai dificil, dar de
dimineata devreme. Terenul este aproape plat, marcat
din cind in cind de vaioage si bose. La stinga lor,
panta inclinata care-i domina este la 70 de metrii.
Deodata de undeva de sus avalansa pleaca, ii ajunge
antrenind mai multe persoane. Doi vor murii. (fig 2)

Zapada era rara in acest inceput de sezon

Grupul de zece montagniarzi nu are prea mare
posibilitati de alegere pentru iesirea programata in
ski de tura. Decembrie e bine avansat, dar zapada se
face dorita. Citeva precipitatii slabe
acompaniate de mult vint s-au produs cu zile in urma,
dar numai citeva vilcele adapostite si citeva pante
umbrite sunt suficient de inzepezite pentru a fi
skiabile. Grupul ataca un vilcel iclinat de circa
20. Demi tur pentru ca urmeza o zona cu pitre complet
dezgolite, demi tur pentru ca urmeaza o zona prea
inclinata... Mica panta din dreapta pleaca fara nici o
logica. Un amestec de blocuri dure si de pudroasa
antreneaza grupul. Doi din ei vor fi acoperiti prea
profund pentru a mai fi recuperati la timp. (fig 3)

Pirtiile nu erau departe: ski de vis toata ziua

Este ora cinci cind grupul ataca ultima coborire a
unei superbe zile de ski salbatec . Trec din nou
sub corzile de deimitare, traverseaza din nou cei
citiva zeci de metri. Pudroasa este tot acolo!
Skiorii sunt imprastiati pe panta in plin extaz cind
o placa de cam 60 de metrii largime se desprinde
antrenind mai multe persoane. Trei din ele n-au mai
putut fi salvate. Am skia mii de pante ca aceasta
dclara Philippe, ghidul. Zice un adevar. (fig 4)

Probleme similare pe alte continente

De doua ori cite sapte morti in avalanse, la aproape
zece zile de interval anul trecut in Canada. Primii
sapte pe 20 ianuarie 2003 pe ghetarul Durrand in
Columbia Britanica, dupa care urmatorii sapte pe 1
februarie pe muntele Cheops. In ambele cazuri
grupurile erau mari (effect de turma!). Unul era
incadrat de profesionisti reputati ca fiind printre
cei mai buni, celalalt era constituit de elevi
incadrati de catre benevoli formati! Avalansa a lovit
cu aceasi brutalitate in ambele cazuri. Craig Kelly,
pionier al snowboardului facea parte din victimele
primului grup; si totusi a parcurs cele mai frumoase
pante de pe mapamond!


2>Invatamintele statistice din accidentele din trecut

Cercetatori Elvetieni au decorticat zece ani de
accidente de avalanse, adica citeva sute de cazuri
intre anii 1987, 1997 (1). Rezultatele publicate in
2000 in Statele Unite, cu ocazia unui colocviu
international, subliniau punctele urmatoare:

- Zonele de plecare ale avalanselor au o inclinare
medie de 38, 7, cu toate ca unele sunt sub 30, si
altele depasesc 45 (nu sub 25 si nu peste 55)

- Grosimea medie a placii in dreptul rupturii (fisura
superioara) este de 49 cm, dar unele sunt foarte
subtiri iar altele depasesc 1, 20 m.

- Profilul stratigrafic de rezistenta al placilor si
al suportului lor (ce ramine sub placa care a plecat)
este foarte variat, chiar daca gasim intotdeauna
undeva in patura de zapada, o zona de rezistena
minima.

- Fulgii de zapada care constitue placile sunt
citeodata fulgi fini care formeaza straturi dure, dar
cel mai adesea zapada proaspata sau prea putin
transformata (fete nordice) (particule usor de
recunoscut). In 76% din cazuri zapada este moale, adica
putem introduce fara nici o dificultate pumnul sau
patru degete.

- Fulgii care constitue straturile fragile sunt
aproape intotdeauna inghet de suprafata 'givre de
surface', fulgi cu fete plane sa fulgi rotunzi
'gobelets'.


Acest studiu sintetizeaza tot ceae ce mai toti
pasionatii zapezilor au vrut vreodata sa stie privitor
la conditiile propice de avalanse. Este evident
cocktailul: conditii excelente de ski, conditiile
cele mai frecvente de declansare de avalanse:
inclinatie de peste 30, pante umbrite propice la
formarea straturilor de minima rezistenta, si pudroasa
la suprafata. Atentie: Cind nu e bine pentru ski,
pentru avalanse poate totusi sa fie bine!
(Dominique Stumpert, guide dans les Hautes-Alpes)
In fata acestei vechi constatari reflexul a fost de a
anticipa cu siguranta avalansa, dupa care cautate
placile care se dovedesc a fi la originea aproape
tuturor accidentelor. Aceast concept il gasim depasit
si ar trebuii inlocuit cu un altul mai nuantat si prin
acceptarea incertitudinii!

3>Partea previzibila

Va pleca panta? Rare sunt situatiile in care putem
raspunde serios la aceasta intrebare. Fara indoiala in
anumite cazuri absenta riscului de avalanse este o
certitudine pentru panta care urmeaza s-o prcurgem.
Este cazul primavara dupa o lunga perioada de vreme
buna, dupa ce inghetul nocturn si-a desavirsit
opera.(atentie totusi nu asteptati prinzul!) De
asemenea este cazul marilor intinderi cu inclinatie
slaba peste tot. In schimb anumite situatii impun
precautii deosebite. Este cazul pantelor cu inclinare
de peste 30, acoperite la suprafata de citiva zeci de
centimetrii de zapada proaspata sau de zapada
transportata de vint, in timp ce exista un strat
fragil la o profunzime nu prea mare. Aceasta ultima
situatie este adesea asociata cu zgomote infundate de
tip vumf considerate ca un semnal de alarma extrem
de serios.
In restul timpului, ei bine orice poate sa se produca
impotriva oricarei asteptari, inclusiv catastrofa. Mai
ales dupa fiecare ninsoare, mai ales la inceputul
iernii si mai ales daca lunile noiembrie, decembrie au
fost sarace in zapezi. A cauta o placa de vint sau
semnele care pot s-o anunte poate fi util doar intr-un
singur caz: cind vintul a acumulat recent zapada in
anumite locuri si a dezgolit zapada de pe vechile
straturi sau chiar de pe sol. In acest caz exista in
mod sigur locuri periculoase (zonele de acumulare) si
locuri relativ sigure - (acolo unde calcam pe vechea
zapada sau direct pe sol). Cind observam compozitia
straturilor de zapada acolo de unde a fost spulberata
si acolo unde a ramas, remarcam ca in general este
acelasi lucru. Deci in general nici o sansa de a
repera innainte de avalansa locul unde este placa
criminala, pentru a o evita. O placa este cel mai
adesea, o parte din patura de zapada, mai mult sau mai
putin continua care se detaseaza si nu un obiect bine
delimitat innainte de avalansa. Pacat...
Formarea si progresia fisurilor in straturile de
zapada permite in schimb de a intelege mai bine cum se
dezlipeste o placa innainte de a se desprinde complet.

4>Noi cunostinte referitoare la ruptura placilor

Ruptura unei placi incepe in partea de jos dupa care
se propaga in toate directiile cu viteza sunetului.
Cantitati inimaginabile de zapada pot sa se acumuleze
pe o panta atita timp cit nu exita ruptura in
straturile fragile. E comparabil cu o foaie de hirtie
: e posibil sa tragem cu putere cu doua miini de foaie
si aceasta nu se rupe, este suficienta insa o mica
taietura intr-un loc propice si foaia se rupe la cel
mai mic efort. O prabusire locala in stratul fragil si
toata panta misca. Rolul fisurilor si propagarea lor a
fost explicat de catre cercetatorul elvetian Hans
Gubler
acu mai bine de zece ani. Cercetari in aceeasi
directie au fost preluate de o echipa de fizicieni
Grenoblezi animata de Fran ois Louchet(2).
Propunerile echipei de cercetatori corespund la ceea
ce observam cind suntem pe skiuri. Ele sunt confirmate
prin masuri pe teren efectuate in Canada la
Universitatea din Calgay(3). Prabusirea pe care o
simtim cite o data, aceasta senzatie de coborire de
citiva centimetrii (care ne face sa transpiram "rece"
corespunde, faraindoiala, cu declansarea fisurii de la
baza. In patura de zapada, 40 sau 60 de centimetrii
sub skiuri un strat de zapada rece si fragila s-a
comprimat. Cum straturile de deasupra exercita o
presiune constanta, prabusirea se propaga cu viteza
sunetului in toate directiile (fig 7 si 8). O data
rupt stratul fragil nu mai asigura coeziunea intre
stratul de deasupra si stratul de dedesupt. Placa sa
dezlipit la baza si in curind poate incepe alunecare.
Fisura superioara va marca limita din amont dintre
placa care a plecat si patura de zapada care a ramas
nemiscata. Este avalansa!

Pentru ca fisura bazala sa inceapa

Cu cit sunt mai subtiri straturile de la suprafata cu
atit e mai usoara initierea fisurii bazale. Atentie la
inceputul iernii! Atentie la straturile de zapada
subtiri! Aceste avertismente rezultate dupa ani de
experienta de teren sunt confirmate de conceptul
fisurii bazale si prin masuratorile efectuate de
cercetatorii de la SLF/ENA(4). Suprapresiunea
exercitata de catre un skior poate fi la originea
fisurii bazale. Or in general aceasta suprapresiune nu
se exercita la adincimi mai mari de 80 de centimetri
(variaza putin functie de tipul zapezii, greutatea
skiorului, viteza sa)
Intelegem deci ca este cu atit ma usor sa declansem o
placa cu cit este mai fina. Realizam de asemenea ca
uneori este mult mai periculos sa ne deplasam pe jos
decit pe skiuri, surf, rackete: suprapresiunea se
exercita la adincimi mai mari sub picior decit sub
skiu. De exemplu daca stratul fragil se gaseste la un
metru profunzime un pieton risca sa rupa coeziunea
dintre straturi, in schimb daca era pe skiuri
suprapresiunea nu se exercita la adincimi mai mari de
80 de canetimetri!
Atentie: e suficient un loc propice pentru initierea
fisurii bazale pentru ca avalansa sa se declanseze,
fie pe pante foarte incarcate fie pe pante indepartate
de punctul de plecare: intrerupatorul nu este
neaparat linga bec!
In cursul ultimilor ani s-au constatat numeroase
avalanse accidentale declansate de catre persoane
situate pe o panta slab inclinata sau cu putina zapada
: ei destabilizau undeva mai departe o panta inclinata
si incarcata de a carei existenta nu stiau. Si daca
panta cu pricina era deasupra, tragedie!

Pentru ca fisura superioara sa degajeze totul

Fisura superioara marcheaza inceputul avalansei. Este
ruptura pe care putem s-o observam dupa desprinderea
placii.(fig 11) Aparitia ei corespunde, grosso modo,
cu sfirsitul propagarii fisurii bazale. Ea este
datorata fie faptului ca placa dezlipita a atins o
talie foarte importanta prin masa sa, fie din cauza
inclinarii, etc, fie din cauza unui defect in patura
de zapada. Fisurile superioare sunt cicatrici care
ramin pe munte. Daca incercam sa le studiem observam
ca adesea ele trec de la o sinca la alta, trec pe la
un copac izolat, urmeaza o linie de colti, o iau dea
lungul unui umar. Tot ce provoaca un defect sau o
tensiune particulara in straturile de zapada
favorizeaza fisura. Fara aceste defecte placa
se-ntinde pina la dimensiunea ei maximala. Iata de ce,
in situatiile ingrijoratoare, trebuie evitate pantele
mari, inclinate si uniforme: totul poate pleca. Un
teren accidentat, cu rupturi de panta, cu stinci care
depasesc usureaza aparitia fisurilor superioare si
plecarea placilor mici. In astfel de conditii, se
poate incerca testarea terenului pentru asi face o
idee asupra stabilitatii acestuia.
5>Partea de necunoscut

Intre alte idei noi, echipa lui Fran ois Louchet a
aratat ca fenomenul avalanse se aseamana cu alte
fenomene naturala complexe precum eruptiile vulcanica
sau alunecarile de teren. Aceste fenomene sunt
rezultanta interactiunii unei multitudini de factori
pe care este practic imposibil sa-i masuram in mod
practic. De aceea de atitea ori cind toate conditiile
par reunite pentru ca avalansa sa se declanseze, nimic
nu se intimpla. Aceasta duce la raspindirea ideii ca
declansarea avalansei este datorata hazardului (sau
lui Dumnezeu daca vreti), insa fizicienii cu pricina
au demonstrat ca hazardul isi gaseste de fapt
ratiunea intr-un ansamblu de legi ascunse, pe care
l-au numit invarianta de scara (termen exact =
invariance d'echelle). In afara parametrilor
(factorilor) cunoscuti si observabili, exista
parametri cunoscuti dar innobservabili, si multi alti
parametri inca necunoscuti. Mii de combinatii intre
acesti factori pot da nastere la avalansa, dar
miliarde de alte combinatii nu o permit (uff!). De
exemplu printre factorii cunoscuti si observabili
putem enumera ca exemlpu rezultatul testelor,
inclinarea pantei, stratigrafia paturii de zapada.
Rolul lor este esential si diverse tehnici permit sa
ne ferim din timp. Intre factorii cunoscuti dar
innobservabili putem enumera istorcul avalanselor in
cursul ultimilor saptamini intr-un sector anume, talia
critica a fisurilor de la baza, etc. elemente pe care
este foarte rar posibil sa le cunoastem. In ce
priveste factorii necunoscuti, din pacate exista
probabilitatea ca numarul lor sa fie mare... Ulciorul...
Obiceiul de a se ferii de avalanse doar pe baza
factorilor cunoscuti si observabili, si nici o placa
nu se desprinde (pentru ca cel putin unul din factorii
necunoscuti n-a permis combinatia exploziva ) ne
poate conduce la tentatia de a repeta o data si inca o
data... Este reversul medaliei (experientei!)
Vigilenta scade, si tocmai in aceasta consta
dificultatea in a fi capabil (nu paranoic!) de asi
mentine treaza vigilenta in ciuda sutelor, miilor de
coboriri de vis (urcari, traversee, etc.) in care
sansa sa invitat discret.

(1) Lucrari de Jurg Sschweizer si Martina L tschg
SLF/ENA, Davos, Elvetia
(2) Fran ois Louchet, cercetator la LTPCM (CNRS),
profesor la institutul national politehnic din
Grenoble
(3) Bruce Jamieson, Adjunct Professot, Dept. Of Civil
Engineering, universitatea din Calgary.
(4) Jurg Sschweizer, cercetator la Institutul federal
pentru studiul avalanselor, Davos.


Ce lectii pentru evolutia in teren?
====================================

Noile cunostinte despre propagarea fisurilor trebuie
sa-i determine pe practicanti activitatilor outdoor
de a fi mai circumspecti, de a-si pune mai multe
intrebari privitoare la panta pe care se afla si mai
ales la pantele din jur. A face aprecieri bazindu-se
doar pe zapada de sub picioare, poate conduce la
analize eronate. Trebuie de asemenea sa incercam sa ne
imaginam daca pantele situate mai departe pot fi
implicate de trecerea noastra. In caz ca raspunsul
este pozitiv, trebuie sa incercam sa descoperim care
este inclinarea pantelor respective, gradul lor de
incarcare, pina unde ar putea avansa avalansa dintr-o
astfel de zona, etc. Dincolo de alegerea raspunsului
'merg' sau 'nu merg', analiza ar trebuii sa
conditioneze decizii privind:

- Numarul de persoane care ar putea sa se angajeze in
acelasi timp in sectorul respectiv

- Itinerarul ce urmeaza a fi luat

- Distanta intre persoanele angajate

- Locurile de regrupare.

Greseli foarte frecvente:

- prea multa lume in acelasi loc.
- avanseaza prea aproape unii de altii.

Dupa un accident, rar mi-am zis ca a fost o greseala
de se angaja, in schimb, adesea mi-am zis ca o mai
buna judecata asupra aspectelor enumarate mai sus ar
fi putut evita tragedia...

Cuvintele cheie: ARVA, lopata, sonda, DISTANTA
trebuie intiparite in memorie!

_____________________________________________________
_____________________________________________________


Numai biene, Liviu BALEA

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii