Salutare lista.
Ramasesem dator cu un RT din Leaota, dar datorita vremii, destul de
capriceoase, am ales sa ma aman aceasta tura, hotarand sa merg tot in
Bucegi. Am planificat o tura usoara de relaxare, stiind ca vom avea
mici neplaceri cu ploaia si in acest we. In plus, cum am auzit ca a
mai nins in Bucegi, la indemnurile lui Cip am ales ca zona de
balaurit in we Malaiestiul. Am sunat si am fost asigurati ca mai e
zapada, incepand de la primul circ pana sus, numai buna de dat cu
schiurile. Asa ca, sambata dimineata, ne intalnim in gara la trenul
de 7.15, Cip, Traian, Monica, Dana, Angi, Oana si eu. Dintre toti,
Cip, Oana si cu mine am luat si unelte de distractie ale sezonului
hivernal. Binenteles ca acestea nu au reusit decat sa atraga
privirile curiosilor care se intrebau unde pleaca ciudatii astia
acuma, mai e zapada la munte, asta evident stiind ca in Bucuresti
sambata a fost destul de cald.
In fine, urcam in tren cu directia Predeal. Din gara Predeal luam
doua taxiuri cu care doream sa ajungem pana la intersectia DN cu
drumul forestier ce duce spre Diham. Aici vom avea primul ghinion al
turei. Suntem fortati sa coboram la intersectia dinspre cabana Trei
Brazi datorita blocarii drumului de catre un MILITIAN. Resemnati
plecam spre intrarea efectiva in traseu, urmand sa ne delectam cu
muntele ce ni se arata semet in fata. Timp de cei 4 km, am tras in
poze Bucegii ce pe inaltimi nu isi schimbasera cojoaca de iarna.
Bucsoiul era acoperit de zapada si culmea sus era soare.
Intram pe drumul foretier, marcaj punct rosu, ce conduce spre Diham.
La noi e soare iar inspre Predeal tuna si turan cu galeata. Aici avem
noroc, si scapan enudati. Pe drumul spre Diham suntem "depasiti" de 4
motoare enduro ce banuiesc ca au venit din Rasnov, la o mica tura in
natura. La Diham facem popas. Se lucreaza inca la cabana. Spre
rusinea mea nu am intrebat daca eu locuri de cazare sau nu. Dupa ce
luam o gustare plecam prin Pichetu Rosu, Tache spre Malaiesti -
triunghi rosu. Pe drum ploaie, soare, curcubeu, poze, ploaie, soare.
Ajunsi la destinatie ne facem comozi, mancam o supa si dupa o scurta
pauza, impreuna cu Cip si Oana plecam spre primul prag glaciar sa
testam zapada. Vremea a fost totusi buna cu noi si am reusit ca tura
de sara de pe schiuri sa fie fara ploaie si ceata. In jur de 19.30 ne
intorcem la cabana bucurosi ca nu am carat schiurile/placile degeba.
Surpriza placuta ne intalnim si cu Radu Hera & CO.
A doua zi ne terzim dimineatza la ora 7 si hoataram sa mai plecam la
o tura. Eu ma trezesc in dispozitie de a merge putin cu colatir in
picioare si pioletul in mana, abandonez ideea de a merge pe placa si
ma latur lu Radu in mica plimbare pe Valea Caprelor. Cip si Oana
pleaca la inca o portie de zapada. Acuma au urcat pna la intrarea in
hornul mic, si s-au bucurat de zapada pana aproape de cabana. In
Brana Caprelor ma despart de Radu, nu dupa ce mai fac ceva poze pe
vremea care se dovedise foarte capricioasa.
Cobor in Malaiesti singur si la ora 12.30 plecam spre Predeal urmand
banda albastra ce duce spre Rasnov. Din Malaiesti pana in Predeal am
fost batuti de ploaie nonstop, ajungand in gara Predeal "murati". La
intersectia drumurilor Rasnov - Diham, alegem partea Diham -
Glajerie, urmand sa ocolim urcusul spre Diham pe traseul marcat cu
cruce galbena ce ne scotea in Poiana Forbanului (sa ma corecteze
cineava daca gresesc). Aici am reusit pe aceasta vreme sa tragem o
ratacita pe cinste. Timp de vreo ora am orbecati fara sa gasim nici
un marcaj. Mentionez ca poteca nici nu era batatorita, deci cine stie
cand a trecut ultimul picior de turist pe acolo. Mergem prin ploaie
si dam de un drum forestier. Mare ne-a fost mirarea ca dupa ce am mer
cca o jumatate de ora pe el am dat de traseul banda albastra pe care
il lasaasem in uram de vreo 2 ore. In cele din urma reusim sa dam in
alt drum forestier care ne va scoate in traseul punct rosucu circa 45
de minute inainte de iesirea in DN.
Plouati si putin infometati ne juram ca nu vom face cei aproape 10km
pana in gara pe jos. Aici ne va surade si norocul pe acea zi,
prinzand un autocar Trans-Codreau care ne va duce pna in gara.
De aici trenul de 17 spre Bucuresti unde, acasa, ne astepta o portie
de calda de mancare si un patut gata facut. Am plecat parca putin
trist de acolo. Aceasta a fost ultima zapada buna de schiuri.
Cu astea inchei aici RT cu multumiri, daca ati avut rabdare sa il
cititi pana la capat, si cu indemnul sa mergeti in Malaiesti daca nu
ati mai fost (fie deloc fi de ceva vreme) pentru ca nu veti regreta.
Salutari si numa` bine
Andrei

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii