De la: cosmin munteanu <c...@yahoo.com> Data: Miercuri, 3 Mar 2004, 21:15 Subiect: @ RT-uri -SKI DE TURA Salutare la toata lumea! MAa simt obligat sa scriu si eu cate ceva despre turele facute in ultimele saptamani, nu de alta dar si eu ma folosesc din plin ceea ce scriu altii.... Am facut pana acum trei ture, acesta fiind primul meu sezon in care am beneficiat de serviciile acestor minunate obiecte. Sa stiti, cei care mai aveti indoieli ca intr-adevar turele de acest gen au ceva special , diferit de skiul de partie, dar si de clasicul trekking. Cred ca senzatia de libertate este mult accentuata iar posibilitatile de ture se maresc substantial. Ganditi-va ca ati facut poate de n ori coborarea prin Prapastiile Zarnestilor de la "La Table "care este un drum lungut si poate un pic plicticos. Cu skiurile de tura insa lucrurile se schimba mult in bine... Debutul meu in turele de acest fel a fost unul "cu lautari ", cum zicea dl. Mititeanu. N-a fost ceva grav cu adevarat, dar am simtit fiorii aceia care nu apar decat in astfel de ocazii. Am plecat cam tarziu de acasa{eu sunt brasovean} si mi-am ales traseul marcaty cu banda albastra care urca din Bv in Postavaru, drum facut de mine de multe ori in ambele sensuri. Totul a mers bine pana cand am ajuns pe culmea Crucurului mare unde la un moment dat n-am mai gasit marcajul cu banda albastra si m-am trezit pe un varf care iesea din linia crestei usor spre NV, si care era inconjurat din toate directiile de rape, mai putin directia din care veneam eu{dinspre est spre vest}. Exact atunci s-a spart un pic ceata si am putut sa vad un peisaj pe care nu l-am recunoscut, dinspre Tara Barsei. Reperul esential, vf. Postavarul, nu se vedea nici el. Ora era cam trei, pe la 5 se intuneca, asa ca am scos busola. Spre vest era o rapa destul de adanca. M-am intors la ultimul semn de marcaj si din locul acela, o poiana, amincercat sa merg vest. Imediat am prins o poteca clara, lata, orientata spre vest, dupa busola mea, care apoi a cotit usor nord si in circa 10-15 minute m-am trezit in marcajul de urcare, banda albastra. M-am bucurat ca iesisem la liman dar nici pana in ziua de azi nu am inteles ce s-a intamplat de am ajuns in poteca de urcare. Practic am mers in cerc. Pe creasta am mers cam o ora si ceva si in mai putin de un sfert de ora am ajuns intr-un loc unde logic nu aveam ce sa caut. O explicatie partiala a dezorientarii mele ar fi ca busola mi-a fost influentata de mobilul pe care il tineam la piept..... A doua tura a fost pe traseul Sirnea -Zarnesti prin saua Groapele -La table. Echipa: nea Shimonica Boeru, sotia mea Cristina si inca doua fete, Dana Suciu si Alina Poschina. Am avut o vreme excelenta, cu soare ci cer senin. Zona Branului nu trebuie sa o mai spun este un colt de rai. Zapada mare a inceput sa ne dea de furca la iesirea din sat;tot aici mi-am pus "focile"pe schiuri insa eu am scapat de corvoada baterii urmelor caci eram pe schiurile. Prin zapada mare e o adevarata placere sa zburzi iar avantajul acestui mod de inaintare prin zapada este si mai clar cand ii vezi pe cei de langa tine cum sparg din greu zapada. Din saua Groapele zapada a continuat sa fie mare iar panta la coborare era destul de mica, astfel ca nu am coborat de pe schiuri si nu mi-am dat pieile de foca jos intrucat inaintam fara sa alunec prea tare , diferenta fata de urcare fiind minima in ce priveste alunecarea pe schiuri. Aici {si nu numai }astept sa primesc corecturile de rigoare de la cei care sunt mai umblati decat mine. Dupa gardul de la bifurcatia spre satul Pestera mi-am dat pieile de foca jos de pe schiuri si am inceput coborarea, care a fost minunata, desi am mers cu numeroase intreruperi asteptandu-mi camarazii. M-a suparat insa faptul ca mai jos, pe drumul forestier intrase un excavator cu cupa care scosese pietrele. Pentru incepatori, atentie la coborarile pe forestierele unde sunt pietre, sau nisip. Shocul cauzat de oprirea brusca in astfel de cazuri este mult mai mare cand esti pe schiuri cu legatura de tura mobila decat atunci cand legatura este fixata si in spate. Implicit caderile sunt foarte greu de evitat ,, iar daca cazi si ai si un rucsac mai greu in spate este mai greu si sa te ridici, decat atunci cand legatura este fixata si in spate, nu doar in fata. Tura am facut-o cam in 8 ore, din Bv am plecat cu o rata de Campulung, pe la sapte, din autogara 2, care ne-a lasat la Drumul Sirnii, iar in Zarnesti am ajuns pe la ora 17;00. A treia tura a fost tot in Postavarul, dar de data asta am urcat direct pe partii, pe Bradul, apoi pe Sulinar si Doamnei. Legaturile mele nu au inaltatoare, iar din cauza ca zapada era batuta si inghetata cand incercam sa nu urc direct ci in serpentine alunecam pe pasajele mai inclinate.{focile , in acest caz, mu mai au contact pe toata suprafata lor cu zapada, efectul de franare disparand}. Pe pasajele mai inclinate se forteaza picioarele destul de mult si trebuie sa faci eforturi mari cu betele pt pastrarea echilibrului si pentru a avansa. Evident, Zidul mare l-am ocolit prin stanga. Cam asta este ceea ce am avut de spus. Luati-va schiuri de tura, merita in mod sigur, si pregatiti-va ca atunci cand veti merge pe partiile clasice si o sa urcati pe unde restul lumii doar caboara, ceilalti sa se tooooot uite lung dupa voi... Cele bune si Doamne -ajuta! Cosmin Munteanu Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menționate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma și conținutul lor. Alte mesaje din aceeași discuție:
Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|