Salutare la toata lumea!
MAa simt obligat sa scriu si eu cate ceva despre
turele facute in ultimele saptamani, nu de alta dar si
eu ma folosesc din plin ceea ce scriu altii....
Am facut pana acum trei ture, acesta fiind primul meu
sezon in care am beneficiat de serviciile acestor
minunate obiecte. Sa stiti, cei care mai aveti indoieli
ca intr-adevar turele de acest gen au ceva special
, diferit de skiul de partie, dar si de clasicul
trekking. Cred ca senzatia de libertate este mult
accentuata iar posibilitatile de ture se maresc
substantial. Ganditi-va ca ati facut poate de n ori
coborarea prin Prapastiile Zarnestilor de la "La Table
"care este un drum lungut si poate un pic plicticos. Cu
skiurile de tura insa lucrurile se schimba mult in
bine...
Debutul meu in turele de acest fel a fost unul "cu
lautari ", cum zicea dl. Mititeanu. N-a fost ceva grav cu
adevarat, dar am simtit fiorii aceia care nu apar
decat in astfel de ocazii. Am plecat cam tarziu de
acasa{eu sunt brasovean} si mi-am ales traseul marcaty
cu banda albastra care urca din Bv in Postavaru, drum
facut de mine de multe ori in ambele sensuri. Totul a
mers bine pana cand am ajuns pe culmea Crucurului mare
unde la un moment dat n-am mai gasit marcajul cu banda
albastra si m-am trezit pe un varf care iesea din
linia crestei usor spre NV, si care era inconjurat din
toate directiile de rape, mai putin directia din care
veneam eu{dinspre est spre vest}. Exact atunci s-a
spart un pic ceata si am putut sa vad un peisaj pe
care nu l-am recunoscut, dinspre Tara Barsei. Reperul
esential, vf. Postavarul, nu se vedea nici el. Ora era
cam trei, pe la 5 se intuneca, asa ca am scos
busola. Spre vest era o rapa destul de adanca. M-am
intors la ultimul semn de marcaj si din locul acela, o
poiana, amincercat sa merg vest. Imediat am prins o
poteca clara, lata, orientata spre vest, dupa busola
mea, care apoi a cotit usor nord si in circa 10-15
minute m-am trezit in marcajul de urcare, banda
albastra. M-am bucurat ca iesisem la liman dar nici
pana in ziua de azi nu am inteles ce s-a intamplat de
am ajuns in poteca de urcare. Practic am mers in
cerc. Pe creasta am mers cam o ora si ceva si in mai
putin de un sfert de ora am ajuns intr-un loc unde
logic nu aveam ce sa caut. O explicatie partiala a
dezorientarii mele ar fi ca busola mi-a fost
influentata de mobilul pe care il tineam la piept.....
A doua tura a fost pe traseul Sirnea -Zarnesti prin
saua Groapele -La table. Echipa: nea Shimonica
Boeru, sotia mea Cristina si inca doua fete, Dana Suciu
si Alina Poschina. Am avut o vreme excelenta, cu soare
ci cer senin. Zona Branului nu trebuie sa o mai spun
este un colt de rai. Zapada mare a inceput sa ne dea
de furca la iesirea din sat;tot aici mi-am pus
"focile"pe schiuri insa eu am scapat de corvoada
baterii urmelor caci eram pe schiurile. Prin zapada
mare e o adevarata placere sa zburzi iar avantajul
acestui mod de inaintare prin zapada este si mai clar
cand ii vezi pe cei de langa tine cum sparg din greu
zapada. Din saua Groapele zapada a continuat sa fie
mare iar panta la coborare era destul de mica, astfel
ca nu am coborat de pe schiuri si nu mi-am dat pieile
de foca jos intrucat inaintam fara sa alunec prea tare
, diferenta fata de urcare fiind minima in ce priveste
alunecarea pe schiuri. Aici {si nu numai }astept sa
primesc corecturile de rigoare de la cei care sunt mai
umblati decat mine. Dupa gardul de la bifurcatia spre
satul Pestera mi-am dat pieile de foca jos de pe
schiuri si am inceput coborarea, care a fost
minunata, desi am mers cu numeroase intreruperi
asteptandu-mi camarazii. M-a suparat insa faptul ca
mai jos, pe drumul forestier intrase un excavator cu
cupa care scosese pietrele.
Pentru incepatori, atentie la coborarile pe
forestierele unde sunt pietre, sau nisip. Shocul cauzat
de oprirea brusca in astfel de cazuri este mult mai
mare cand esti pe schiuri cu legatura de tura mobila
decat atunci cand legatura este fixata si in
spate. Implicit caderile sunt foarte greu de evitat
,, iar daca cazi si ai si un rucsac mai greu in spate
este mai greu si sa te ridici, decat atunci cand
legatura este fixata si in spate, nu doar in fata. Tura
am facut-o cam in 8 ore, din Bv am plecat cu o rata de
Campulung, pe la sapte, din autogara 2, care ne-a lasat
la Drumul Sirnii, iar in Zarnesti am ajuns pe la ora
17;00.
A treia tura a fost tot in Postavarul, dar de data
asta am urcat direct pe partii, pe Bradul, apoi pe
Sulinar si Doamnei. Legaturile mele nu au
inaltatoare, iar din cauza ca zapada era batuta si
inghetata cand incercam sa nu urc direct ci in
serpentine alunecam pe pasajele mai inclinate.{focile
, in acest caz, mu mai au contact pe toata suprafata
lor cu zapada, efectul de franare disparand}. Pe
pasajele mai inclinate se forteaza picioarele destul
de mult si trebuie sa faci eforturi mari cu betele pt
pastrarea echilibrului si pentru a avansa. Evident,
Zidul mare l-am ocolit prin stanga.
Cam asta este ceea ce am avut de spus. Luati-va
schiuri de tura, merita in mod sigur, si pregatiti-va
ca atunci cand veti merge pe partiile clasice si o sa
urcati pe unde restul lumii doar caboara, ceilalti sa
se tooooot uite lung dupa voi...
Cele bune si Doamne -ajuta!
Cosmin Munteanu

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii