Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Liste Alpinet - alpinet2k

De la: Adrian Dudau <a...@aiesec.net>
Data: Marți, 11 Dec 2007, 0:30
Subiect: [a] RT: Buila-Vinturarita - 2 zile spre si dinspre cabana Cheia
Simbata, pe 8, am ajuns la 9 dimineata in Vilcea de unde am luat
microbuzul de Olanesti pina la intersectia spre satul Valea Cheii, cu
gindul de a urca la cabana prin satul Cheia. Ceea ce nu stiam e ca de
la Valea Cheii pina la Cheia sint vreo 7 km, noi crezind ca sint unul
si acelasi sat.

Am avut noroc de o duba care ne-a luat de la schitul Iezer pina la
intersectia cu drumul spre Pahomie. Am mai mers apoi vreo ora, pina
unde se desprinde traseul pe Brina Caprelor (marcaj TA). Acolo am
facut o minisedinta, si am hotarit sa incercam pe brina, care stiam ca
e destul de dificila, mai ales iarna. Am decis ca daca intilnim
dificultati, sa ne intoarcem si sa continuam pe drum.

Brina a fost un traseu splendid, cu citeva deschideri, una spre E, cu
Naratul si Cozia, cu cheile Cheii serpuind in vale, si una spre N-V,
cu Paringul inzapezit. Am avut o singura portiune periculoasa, o
trecere de vreo 10m acoperita cu zapada intarita, singura diferenta
fata de conditiile de vara, impusa de anotimp. Desi avind in vedere ca
doi dintre colegi erau incepatori, poate ar fi fost prudent sa ne
intoarcem, am decis sa continuam. Am trecut primul, facind urme/scari
cu bocancii pe muchia zapezii si indicindu-le unde sa faca prize cu
minile pe stinca. Dupa ce am trecut, m-am intors si am luat rucsacii
de la ceilalti colegi, in final trecind cu bine toti 4.
Dupa ce am trecut pe rind si un vilcel acoperit cu grohotis marunt in
partea superioara si cu zapada inghetata in partea de jos, am ajuns la
nivelul apei riului, semn ca am iesit din Brina. Am mai continuat pret
de 15-20 min, printre si pe sub blocuri imense de calcar, pina la
intinderea la marginea careia se vedeau luminile cabanei (se
intunecase intre timp). John, cabanierul, ne-a iesit in intimpinare,
cu ceaiul pe care il reincalzise a treia oara in asteptarea noastra:)

Serpuirea brinei pe sub imensii peretii verticali de sute de metri, si
furia cu care se loveau apele Cheii de bolovani jos in prapastie te
faceau sa simti cu adevarat puterea nesfirsita a naturii, lucru cu
care am adormit in gind si in inima, la caldura sobei in cabana.

A doua zi ne-am trezit devreme, pentru ca aveam un traseu lung si
dificil inaintea noastra. Am multumit cabanierului cu promisiunea sa
ne revedem curind, si am ales traseul ce pleaca de la cabana, pe sub
creasta, pina in satul Pietreni (marcaj TR). Am pornit asadar pe la
ora 8 prin spatele cabanei, pe zapada subtire si la suprafata
inghetata. Am mers destul de bine, urcind serpentinele potecii, la
inceput pe malul piriului Comarnice, iar apoi pe coasta muntelui
Comarnice, lasind piriul in stinga.
Pe masura ce inaintam prin padurea de molizi, stratul de zapada incepe
sa fie tot mai gros. In poiana La bulbuce", un mic si cochet luminis
, inconjurat de padure neguroasa de molizi, constatind ca zapada
trecuse deja de nivelul genunchilor, si ca facusem 2.5 ore in loc de
1-1.5 cit era prevazut, si avind in fata noastra inca 6-7 ore de
traseu, deci nici o sansa de a ajunge in sat, si apoi in Vilcea in
timp sa prindem trenurile, decidem sa ne intoarcem la cabana si sa
coborim tot pe drum.

La cabana, dupa o ora de pauza (masa si o discutie cu celalalt
cabanier, care il inlocuise pe John intre timp), pornim pe vechiul
drum forestier cu gindul sa ajungem in Cheia (marcaj CG). In saua La
Lac, ne decidem brusc sa coborim in Olanesti, de unde putem gasi
transport mai usor spre Vilcea. Nu optam pentru traseul pe cumpana de
ape dintre Cheia si Olanesti (marcaj CR timp 3 ore), pe care, desi
il cunosteam caci il mai facusem asta primavara din Olanesti, riscam
sa ne prinda intunericul, si devenea destul de periculos datorita
portiunilor de poteca ingusta si pamint namolos combinat cu zapada, ci
alegem sa mergem pe drumul forestier ce merge dinspre IF Minzu spre
Olanesti. Coborim deci vreo 20 de minute pe valea sapata pe stinca a
unui piriu afluent al Olanestiului, traseu de legatura marcat cu CA,
care nu apare pe harti, insa noi il stiam din primavara, pina in
drumul forestier, de unde vreo 4-5 ore ne rupem" talpile rigide de
bocanci de iarna pina in Olanesti, la lumina lanternei.

Din Olanesti luam un microbuz (care normal pleaca din 20 in 20 de min,
doar duminica din ora in ora) spre Vilcea, si dupa niste peripetii cu
tigani care asalteaza soferul si sparg geamurile microbuzului cu
bolovani, ajungem in Vilcea, si apoi cu un taxi in Sibiu. A doua zi
dimineata, eu iau rapidul si ma intorc in Craiova.

A fost o tura in care nu am realizat traseele propuse, cu decizii pe
moment si schimbari subite de itinerarii, insa o tura care ne-a pus al
incercare capacitatea fizica si psihica, si care ne-a desfasurat prin
fata ochilor spectacolul stincii verticale din Buila-Vinturarita. O
tura frumoasa care ne-a facut, din nou, ca aproape orice alta tura, sa
promitem sa revenim prin acele locuri si pe care ne-o vom aminti multa
vreme.

Concluzii, sfaturi, recomandari, idei:
- Traseele sint foarte vizibil marcate, proaspat refacute de cei de la
Kogayon (multumim Florin Stoican), cu indicatoare in locurile de rascruce
- Harta parcului, care este afisata pe panourile din diferite puncte
de acces, este foarte saracacioasa si aproape inutila. Nu are curbe de
nivel, are doar citeva toponime trecute si nu ai repere de orientare.
Am folosit-o doar la corelarea traseelor cu noile marcaje,
orientindu-ma dupa vechea harta a muntilor Capatinii a lui Nae Popescu
dintr-un numar al Muntii Carpati de prin 77.
- Brina Caprelor, desi doar cu o portiune de 10m periculoasa, nu as
recomanda-o in perioada asta fara echipament tehnic
- Cabana mi-a placut foarte mult, atmosfera deosebita, cabanierul
shef" John ne-a asteptat cu ceai si clatite, ne-a fiert vin si a stat
cu noi la taifas.
- Am gasit acolo si un tigan de 150 de kile cu burta goala in sus la
bec o priveliste socanta pentru mine, cam ciudata aratare de
"montaniard". Se hotarise dimineata in circiuma sa mearga la" munte,
isi luase toale mai groase" din magazin, luase un taxi pina aproape
de tunel, si apoi plecase in adidasi si cu punga cu haine in mina spre
cabana, impreuna cu fratele" lui. Am aruncat fratica punga in balta
in ripa, ca mi-era prea greu s-o car". I-as fi replicat: Fratica, mai
bine aruncai lantu de doo kile de la git, ca ala te tragea inapoi".
Mi-a parut rau intr-un fel ca au ajuns cu bine la cabana, ca nu i-a
prins noaptea pe drum, sa inghete si sa se rataceasca, sa se sature de
mers pe munte" pe la cabane. Caci, se pare, ca nu mai putem scapa de
cei ca el nici in virf de munte.

Salutari si ginduri bune,
Adrian
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menționate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma și conținutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Munceii INTORSURII - Intorsura Buzaului  
Masivul IEZER-PAPUSA - Muchia Lui Rauta  
Masivul IEZER-PAPUSA - Ref. Iezer  
Muntii COZIA - Muchia Vladesei  
Muntii COZIA - Stinca Coltul Lui Damaschin  
Muntii COZIA - Cabana Cozia  
Muntii COZIA - Sub Varful Cozia  
Muntii CAPATINII - Poiana La Iezer  
Muntii CAPATINII - Satul Cheia  
Muntii CAPATINII - Valea Cheia  
Muntii CAPATINII - Schitul Pahomie  
Muntii CAPATINII - Schitul Patrunsa  
Muntii CAPATINII - Satul Pietreni  
Muntii CAPATINII - Valea Piriul Sec  
Muntii CAPATINII - Poiana Frumoasa  
Muntii CAPATINII - Curmatura Comarnice  
Muntii CAPATINII - Pietrele Lui Bot  
Muntii CAPATINII - Cantonul Silvic/cabana Cheia  
Muntii CAPATINII - I.F. Minzu  
Muntii CAPATINII - Mt. Dosu Pamintului  
Muntii CAPATINII - Baile Olanesti  
Muntii CAPATINII - Valea Olanesti  
Muntii PARING - Sub Varful Pietrele Albe  
Muntii PARING - Varful Coasta Lui Rus  
Munceii INTORSURII  
Masivul IEZER-PAPUSA  
Muntii COZIA  
Muntii CAPATINII  
Muntii PARING  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  


Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii




© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org