Alpinet Hărți Montane Ghid Turistic Cluburi Montane IIC Salvamont
   Caută      site găzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tău montan   
Liste Alpinet - alpinet2k

De la: Dan Stanescu <s...@yahoo.com>
Data: Duminică, 13 Apr 2008, 13:44
Subiect: [a] RT Piatra Craiului 01-06 aprilie 2008 sau Cum scapam de Bucuresti
Prinzand cateva zile libere date, in marea lor intelepciune, de sefi si nu de guvern
Pepino a hotarat s&#259; plece cateva zile prin munti. Hotarand luni, pe ultima suta de
metrii, sa merg si eu am stabilit locatia: Garofita Pietrei Craiului si obiectivul,
daca timpul si vremea ne va permite, o parte din creasta cu inoptarea la un refugiu.
Iau legatura cu Razvan Nuta (C. D. M. Romania Pitoreasca Pitesti) pentru a nu avea
surprize cand ajungem la cabana, aflu cum este drumul, daca Nea Gogu este la post, daca
mai este zapada si cum se prezinta, daca sa aducem si placile cu noi, glumim pe
raspunsurile acide la anumite comentarii aparute pe lista si stabilim ca transmite la
cabana sosirea nostra marti dupaamiaza sau marti seara.

Marti 01.apr

Ies din serviciu si ma grabesc acasa sa pregatesc rucsacul si sa rezolv ultimele
treburi ca orice om ce va fi rupt de microbul Internet pentru cateva zile. La 12
termina si Pepino munca si pe la 15 plecam catre A1 intr-un Bucuresti in care, spre
surprinderea noastra, se putea circula normal. Alimentare masina, plus 3 litrii de
benzina fara plumb intr-o sticla pentru generator, intrat in Metro pentru alimente si
la ora 17 ieseam pe autostrada spre Pitesti. Drumul a decurs lin pana la iesirea de pe
A1 unde iarasi ne-a mirat semnalizarea deficitara de la podul peste/sau de peste
centura. Gasim indicatoarele de Campulung-Brasov si pornim pe un drum cu multe
denivelari. La Campulung am facut prostia sa mergem prin oras unde autoritatile au
curatat preelectoral asfaltul insa l-au si lasat asa de se circula in ritmul melcilor
in timp ce pe centura fugeau camioanele fara nici o jena. Desfac harta ma uit dupa
Podul Dambovitei unde trebuie sa ne despartim de asfalt, acolo nu mai ratam intrarea ca
data trecuta ci taiem curba si o pornim spre Satic pe drumum desfundat si foarte batut
de camioanele forestiere (pe alea nu le controleaza nimeni in aceasta tara?). Mergem
incet, oprim la Pestera Ursilor unde portita de la intrare a fost smulsa de cineva in
marea sa dragoste de speologie si aruncata peste grilaj. Facem cateva fotografii,
exploram galeriile explorabile, ascultam avertizarile liliecilor si apoi plecam mai
departe. La Hidrocentrala (Baraj) trecem podul si intram pe minunatul drum forestier
destul de bun pana la jumatate unde apare...zapada. Pepino a fost destul de incapatanat
sa nu puna lanturile asa ca a ramas inpotmolit si a blocat drumul. Noroc cu Dom.
Profesor ce vroia sa-i faca o vizita lui Gogu si ne-a ajuns din spate cu SUV-ul sau
Aro-10. Am pus la bataie bunatate de coarda statica noua, am tras masina, i-am pus
lanturi si am mers mai departe. La ultimul pod insa lantul din dreapta a prins o piatra
si s-a rupt asa ca am abandonat masina si ajutati la bagaje am pornit catre cabana. Nea
Gogu s-a uitat intai la noi mai lung apoi ne-a recunoscut si ne-a cazat in camera mare
"Only for VIP":). Am revazut fratii White & Fulg ce erau doar niste pui in octombrie
acum catelandrii de seama pe langa cabana. Am facut cunostinta cu grupul care mai era
acolo, am mancat, am stat la taclale cu Nea Gogu, apoi cantari de la maestrul Claudiu
la vatra focului asa ca s-o facut ora 3 si ne-am retras fiecare catre culcus.

Miercuri 02.apr

La ora 8 incepe lumea sa se trezeasca, sa mearga la dusul cu "apa calda azi, nu maine"
sa manance... Creasta era incununata cu o minunatie de ceata asa ca renuntam la
gandurile razboinice, punem placile pe rucsac si adunam trupa de plecare pe un traseu
mai lejer pe Cruce Galbena pana la Marele Grohotis apoi o fuga pana la Pestera si
Cerdacul Stanciului. Nevand fiare a trebuit sa le imprumutam de la cabanier: 2 perechi
de coltari si 1 bucata piolet manufacturat prin Aro pe timpul cand la noi nu se gaseau
tehnice prin magazine. Dupa cateva fotografii de grup in fata cabanei plecam usurel pe
traseu. Ora aproximativ 11. La hranitoarea de pe traseu 2 colegi se intorc si nu sunt
suficient de atent sa-mi recuperez parazapezile asa ca voi face traseul cu
paravanturile de la pantalon. Ramanem 8 (eu, Pepino, Laura, Anda, Ana, Claudiu, White &
Fulg) si cu Nea Gogu ghid plecam pe traseu. Pana la intrarea in padure si intersectia
cu traseul Triunghi Rosu drumul este monoton si obositor in conditiile in care nu am
mai fost pe munte de o luna si suntem incarcati cu rucsaci echipati pentru orice
eventuaitate + 2 placi. La intrarea in padure incep peripetiile: gheata si zapada
inghetata. Trec in fata si incep sa bat trepte si sa sparg gheata cu pioletul. Urmaresc
cainii pe cat posibil insa uneori ei intra pe sub crengi prea joase pentru bipezi.
Laura neavand antrenament incepe sa cedeze nervos asa ca Nea Gogu este nevoit sa o
traga dupa el pentru a merge. La un moment dat intalnim pasaje mai dificile cu multa
gheata formata direct peste pietre asa ca renunt la lupta cu pioletul, pun coltarii si
desfac coarda pentru a face balustrada celorlalti. Din neatentie bag si doi colti
intr-un capat al ei asa ca soarta-i hotarata - casare si scoatere din uz. Ajungem
intr-o zona unde ne intersectam cu Grohotisul si cu ajutorul unui bat de ski determinam
ca nu sunt riscuri de a ne aluneca pietrisul de sub picioare fiind fixat bine de zapada
cu crusta deasupra. Alta viata la batut scari, scap de coltari si-l las pe Pepino sa se
bucure de "bucuria" deschiderii de drum. Trec in coada sa inchei formatia, fac poze...
Cand ajung sus Pepino deja echipase o placa si o luase la vale. Scot termosurile cu
ceai la inaintare, mancam ceva, hranim si cainii si ne pregatim de mers spre Pestera
Stanciului. Panoul informativ instalat de administratia parcului reprezinta o mare
atractie pentru cei care au ajuns prima oara acolo. Ana se indigneaza vazand jaful de
pe Padina Lancii. In urma cu ceva ani cand mai trecuse pe acolo padurea nu se uscase
subit si nici nu existau doboraturi ce au fost putin ajutate de cele 5 drumuri de
TAF. Cu gandul ca vom cobori pe acelasi traseu las rucsacii sub stanca si iau numai
strictul necesar pentru vizitarea pesterii si pentru asigurare in conditii de iarna a
grupului. Pe anumite portiuni trebuie sa o asiguram pe Laura in coarda iar cu ocazia
asta invata sa-si puna hamul si sa foloseasca optul. Intalnind o vale mai pronuntata
incep sa ma joc: oprire cu ajutorul pioletului in cat mai multe ipostaze. Ajung grupul
din urma la pestera si pun arzatorul sa topeasca zapada pentru a face un ceai. Nea Gogu
hotaraste sa nu ne mai intoarcem pe acelasi traseu pentru a ocoli patinuarul din
padure. Damn!!! rucsacii nostrii sunt la Grohotis. Trap si adu-i Pepino eu raman sa ma
ocup de ceai.

Ora 15. Incep sa dau telefoane la servici sa ma scot din tura de vineri pentru a prinde
si week-endul pe munte. Avem semnal: Orange pentru a vorbi, Voda sa se poata
primi/trimite un SMS, Zapp doar sa-l simta iar la Cosmote iar ma situam printre cei 3%
fara acoperire:). Exploram pestera. Se fac fotografii multe la structurile de gheata
formate. Mancam, se face si ceaiul, Claudiu incepe sa adune zapada intr-un PET sa o
duca la Bucuresti... Placa ce o infipsesem in malul de zapada de la intrarea in pestera
se plictiseste si o ia la vale spre padure. Se opreste intr-un copac si tot Pepino ia a
2-a placa si pleaca dupa ea mie fiindu-mi prea lene sa urc cu 2 placi in carca. Plecam
spre Cerdac pe Triunghi Albastru. Odata ajunsi unii incearca sa urce dar ia scara de
unde nu-i, e ingropata in zapada. La intoarcere Laura incarca sa cadreze toata arca
cerdacului si aluneca luand-o la vale. Observ ca se opreste si ezit un moment sa plec
dupa ea insa cand aluneca iar iau viteza. O portiune de grohotis neimbracat in zapada
ma face sa-mi pierd echilibrul si ajung sanie, ma redresez si opresc in fata Laurei
blocandu-i alunecarea. O linistesc cat pot de mult, ea incepuse sa-si faca griji pentru
Nikonul ce-l avea la gat, incep sa-l suflu de zapada, Claudiu ne striga sa urcam caci
aparatul lui nu este atat de important. Ne regrupam pe un bolovan, ne linistim si
plecam spre Crucea Granicerului. Dupa ce depasim zona de urcare incercam sa ne punem
placile insa cu rucsacii in spate nu prea poti sa te dai prin padure. Se intuneca.
Incep sa impart frontalele ce le aveam prin rucsac si mergem mai departe. Intalnim
traseul Cruce Rosie ce face legatura intre Punctul Prepeleac si Crucea Granicerului
urmand aproximativ Plaiul Granicerului. Traseul CR este destul de dificil in conditii
de iarna cand nu se vede poteca deoarece marcajul este destul de vechi si de multe ori
se distinge destul de greu pe copaci. Impreuna cu Ana incerc sa ghicim locul pe unde
vara este poteca. White si Fulg ne ajuta mult, cand vad ca nu-i urmam se intorc si ne
conduc spre presupusa poteca, din cand in cand intalnim cate un marcaj sters si ne
confirma traseul insa nu si directia. Intr-un final ajungem la Crucea Granicerului
ridicata de cei din clubul Aro in cinstea granicerului cazut in 1912 de pe
creast&#259;.

Pauza de regrupare si rehidratare. Plecam pe traseul Triunghi Rosu pentru a face
jonctiunea pe Valea Padina Lancii cu CG. In padure ne decidem sa taiem o bucla mai
larga, iesim in traseu si anunt trupa ca incepem sa coboram. Dupa jumatate de ora
intalnim urme?!? Cine sa vina pe aici? E departe de cabana si sunt multe si nu mai
vechi de o zi deoarece noaptea ninsese. Mai mergem ce mai mergem si vad o sageata
indicatoare, bucuros dar si suspicios merg sa citesc ce scrie pe ea La Prepeleac
1h?!? WTF. Intorc fascicolul lanternei spre stanga si vad Crucea Granicerului. Of. Asa
ne trebuie daca ne abatem de la traseu. Hai inapoi si acum urmam strict si o bucla de
jumatate de metru. Gasesc locul unde am parasit traseul iar mai sus vad si unde am
pornit aiurea la vale in loc sa urcam. Nea Gogu ne linisteste si continuam drumul. Fac
schimb de rucsaci cu Pepino care se lovise la genunchi si pierd ceva timp sa rearanjez
placa pe rucsac. Ajung iar in fata si o completez pe Ana in vanatoarea de marcaje. Cand
intalnim CG ce venea dinspre grogotis ne relaxam si ne invigoram. Acum suntem pe traseu
cunoscut. Nea Gogu ramasese mult in spate cu Laura si a trebuit sa-i asteptam. Cand am
parasit TR ce continua spre Plaiul Foii si am ramas pe CG am prins si mai mare avant.
La trecerea peste parau deja simteam ca zburam. Dupa un colt al padurii vedem cabana.
De fapt nu, intuim unde este cabana deoarece singurele luminite erau date de LED-urile
anemice ale lampile solare ce marcau poteca spre buda. Ajungem (ora22, 30), aprindem
focul in bucatarie pentru a incalzii si sala de mese(ajutati de minunatul arzator caci
soba nu vroia sa traga), Nea Gogu porneste generatorul, Ana face multasteptatul ceai,
punem acumulatorii la incarcat, se iveste si un laptop de prin rucsaci, se descarca si
se comprima poze, se comenteaza pe seama unora dintre ele.

Joi 03.apr

Ma trezesc pe la 7 cu ceva febra musculara de la batut urme ies afara si vad iar negura
peste creasta plus niste rafale de vant ce nu prevesteau nimic bun. Iar renuntam la
creasta. Vedem ce facem si azi. Fac cafeaua, astept sa se trezeasca lumea caci se
anuntasera cativa ca ar face un traseu mai lejer. La 11 se formeaza echipa: eu, Pepino,
Ana, Andreea, Cristi, White & Fulg. Stabilim sa incercam sa mergem spre Prepeleac iar
din punctul in care ne surprinde ora 16 sa ne retragem, oriunde ar fi acel punct.
Cristi are probleme cu o talpa ce se rupe la un bocanc si imprumuta de la Nea Gogu
niste plastici. Mai merg doi colegi de-ai lor sa se dea cu placile pe limbile de zapada
formate pe vadurile dintre padure si cabana. Dupa cateva sute de metrii ghinion, s-a
dezlipit talpa si la plastici. Descalta Cristi pe unul dintre plachisti si continua
drumul. Iarasi ne oboseste drumul monoton pana la padure Andreea cu ceva ture la activ
pana in momentul acela crede ca se va intoarce de la Grohotis deoarece se simte
epuizata. Incepe sa-si revina cand luam pieptis Grohotisul si muschii incep sa lucreze
in regim de forta. Trec iar la spart crusta de pe zapada iar Pepino adancea si forma
trepte pentru grup. Ma retreg sa fac niste poze si sa mai exersez opriri cu pioletul de
asta data si cu rucsacul pe mine apoi incerc sa urc pe treptele facute de ei. Obosesc
mai tare: au bocanci mici si nu fac trepte pe care sa pot calca asa ca trec iar in
fata. La un moment dat gasim urmele de boti facute de Pepino cu o zi in urma si le
folosim pana sus. Profitam de o spartura in nori si facem o sesiune foto de exceptie cu
mici regrete din partea lui Cristi ca nu-si luase dupa el filtrele si trepiedul. Plecam
spre Pestera Stanciului sa faca si Cristi poze la structurile de gheata formate. Nu
zabovim mult acole, ei fac poze, eu dau telefoane pe la slujba sa aflu daca mai raman
sau o tai spre Brasov la tren. Aflu ca am parte subit de o recuperare pentru o
interventie de sambata trecuta (Saru mana sefu! &#61514;) si nu mai trebuie sa intru in
tura vineri deci se prelungeste minivacanta. Pe la 15 plecam spre Cerdac. Ajungand asa
tarziu hotaram sa ne invartim pe acolo si sa lasam creasta pe vineri-sambata. Aveam si
o curiozitate fata de intrarea in Pestera prin Cerdac de care ne povestise Nea Gogu cu
o zi inainte. Las rucsacul la baza cerdacului si iau dupa mine numai husa cu tehnicele
de alpinism si trec la sapat trepte pe langa perete. Dau de capatul de sus al scarii si
continui pana ajung pe zapada tare. Urca si Pepino, i-l pun sa faca filaj, fac rapid o
asigurare cu pioletul si 2 bete de ski si, legat in coarda, plec sa testez soliditatea
zapezii. Daca tot nu vrea sa o ia la vale incerc putin coarda si asigurarea. Urca si
restul grupului si ne uitam dupa intrarea in horn. O identificam la 2 m mai sus si
incepem sa ne cataram. Sunt multumit de manusile fara degete pentru prize insa intampin
ceva probleme cu bocancii ce nu vroiau sa se aseze prea bine pe stanca. Ajungand sus
gasesc pitonul de rapel in pestera, il verific si leg coarda pentru asigurarea
colegilor. Cand am vazut ce aproape statea caraba de stanca am introdus si un anou in
ecuatie. Au urcat colegii asigurati dinamic insa Andreea a renuntat si a ramas sa le
tina de urat lui White si Snow. Am modificat pozitia corzii si am aruncat-o in grota
facand rapel pana jos in sala de intrare unde am dat de o familie de lilieci si 2
galerii infundate cu pietre si noroi. A coborat si Pepino iar eu am urcat pe coarda
unde am aflat ca Ana si Cristi renuntasera la rapel deoarece Andreea incepuse sa-si
faca griji. Bineinteles ca Snow si White imediat ce au simtit-o ca se agita au venit
langa ea si au inceput sa se joace prin zona sa o inveseleasca. Si mai spuneau unii ca
animalele nu simt ce este in sufletul omului. Au coborat colegii si am ramas ultimul sa
recuperez coarda. Data in doua pe ochiul pitonului si coborand cu gemene trag apoi de
un capat si o repozitionez pentru asigurarea la coborarea de pe Cerdac. Pleca Pepino
asigurand-o pe Andreea, apoi Cristi si la final Ana. Dupa ce au ajuns in zona sigura le
strig ca le arunc coarda si cobor la coltari si piolet. Destul de dificil tinand seama
ca treptele sapate la urcare fusesera stricate de 4 perechi de picioare la coborare.
Recuperez rucsacul si o luam la vale pe traseul de la venire cu diferenta ca de asta
data Andreea trebuia insotita deoarece nu mai era sigura pe fortele ei. S-a ocupat
Pepino de problema deoarece este mai calm si mai potrivit pentru asta. Avand drumul
batut a fost o placere sa coboram. Pe Grohotis am mai exersat cateva opriri, eu cu
pioletul iar Ana si Cristi cu coatele si genunchii. Pentru mine cea mai rea a fost
oprirea din rostogolire cu rucsacul in spate dar trebuia sa o fac si pe asta odata si
odata. Jos am facut fotografie de grup aratand spre stanci acolo am fost noi, asa
ca pentru a ne aminti de Crai si prieteni atunci cand vom fi prea prinsi in cotidianul
urban. La cabana am ajuns pe lumina de asta data si am inceput sa facem pregatirile
pentru a frige ceva carnuri la gratar. Pana sa se faca jarul am folosit tepusele lui
Nea Gogu si ne-am fript fiecare cati carnaciori a vrut dar si degetele &#61514;.
Claudiu si-a luat iarasi chitara si am avut seara de Special request fiecare spunand
ce ar vrea sa se cante.

Vineri 04.apr

Dimineata grupul de studenti s-a trezit si a inceput sa-si aseze bagajele pentru
plecare. La 12.45 i-i astepta microbuzul jos la Baraj urmand sa-I duca direct pana la
Bucuresti. De creasta nu putea fi vorba. Iarasi ceta cu ploaia si vantul faceau legea
si ne spuneau STOP. Ok, va fi zi administrativa. Si la cabana sunt atatea de facut. Mai
ales acum cand vine week-endul si dau navala turistii. Taiem lemne, asezam sala de
mese, mai impanam un topor, mai strangem gunoaiele de pe langa curte. Vine seara. Incep
sa curga oamenii: Bucuresti, Sibiu, Pitesti. Vine grupul ce o sarbatorea pe Anca, vin
cei din Romania Pitoreasca, vin prieteni vechi si oameni necunoscuti ce peste nici o
ora ne erau prieteni Se revad vechi prieteni, se fac noi cunostinte. Ca la munte.

Sambata 05.apr

Lumea se trezeste si se impart. Unii la foc la cafea, unii la foc la facut codite: P,
unii la masa, unii faceau coada la parau sa prinda apa calda azi nu maine. Membrii
clubului Romania Pitoreasca si nu numai urca in pod sa termine de lambrisat si sa
refaca tavanul in fosta camera a cabanierului. Noi formam echipa de mers pe Grohotis:
Pepino & Carmen cu placile, Sebi & Cristina & Aurel in plimbare si eu ma decid sa merg
sa fac totusi o coborare cu placa iar apoi cat invata Carmen sa ma mai joc exersand
opriri cu pioletul. Drumul monoton pana la padure ne taie iarasi elanul dar ne revenim
la urcarea pieptis prin padure si apoi pe Grogotis. Sus Pepino a echipat placa ce avea
legaturile mai inguste si mergea si cu bocanci, s-a dat pana la jumatate unde am
preluat-o si am coborat pana unde mi-a premis padurea si cunostintele mele de manevrare
: D. Urcusul cu placa-n spate a fost destul de dificil. Acolo Pepino imbratisase
meseria de monitor de snowboard si o ajuta pe Cramen sa invete echilibrul si frana pe
placa. Am facut ceva fotografii inclusiv tapului de pe panoul informativ ce se dadea cu
placa pe pietrele grogotisului &#61514;. Vazand ca se intind lectiile de placa le las
termosul cu ceai si sticla cu apa si o iau la vale sa exersez. Pe drumul spre cabana am
detaliat in cateva poze jaful forestier de pe Padina Lancii si florile primaverii de pe
vale. Mai jos am dat si de urmele venirii la munte a toparlanilor asa ca am strans o
punga intraga de gunoi pana la cabana.

La cabana lumea era in pauza iar marele bucatar Adi ne propunea delicoasa ciorba de
fasole. Yammy. Dupa masa am facut ceva miscare pana in zona in care stiam de la Nea
Gogu ca este semnal telefonic. Anca a mers cu mine si nu-i venea sa creada tocmai unde
urca cabanierul sa colecteze SMS-uri sau sa dea un telefon. Mergand pe poteca formata
am dat de pomul lui Gogu si am avut suficient semnal sa putem da 2-3 telefoane. Tot
drumul m-a hotarat sa instalez retranslatorul pasiv ce-l aveam in proiect, macar sa fie
semnal langa cabana nu la o ora de urcat pieptis asa ca de Florii voi reveni. Am zis.
Pana atunci este treaba lui Nea Gogu & Romania Pitoreasca sa obtina acordul si avizele
Administratiei Parcului Piatra Craiului si al Salvamont Arges eu nu sunt birocrat sunt
doar tehnic.

La cabana se continua bocaneala in pod iar altii se pregateau pentru seara ce urma.
Avand nevoie de lemne pentru foc Aurel a agatat o coarda dupa masina si a intrat sa
faca curatarea paraului de busteni. Au inceput sa se perpeleasca la gratar carnurile,
chitarile cantau, oamenii cantau. Atmosfera, ce daca fumul batea din toate directiile?
A urmat petrecerea Ancai, dans, antren, voie buna, tort... ca la aniversare.
Unii s-au retras mai devreme, altii nu mai vroiau sa se termine. La 3 insa s-a intrat
la somn.

Duminica 06.apr

Din cauza caldurii eu m-am trezit la 05.30, ploua urat de tot, am plecat la parau de am
facut dus (chiar asa cine sa ma vada daca dormeau si cainii dupa cabana?). Sa nu consum
butelia am luat termosul si am fiert cafeaua in vatra cu jar de afara unde am mai
adaugat 2 busteni si m-am apucat sa citesc o carte cu/despre alpinism de la Nea Gogu.
Incepe si lumea sa se trezeasca pe la 8. Vin cu ochii carpiti si cer cafea: P. Daca tot
nu era rost de traseu am inceput sa-mi strang bagajul si sa-l car la masina. L-am
pagubit pe Nea Gogu de 2 PET-uri de 5 litri si am luat apa din izvor pentru la
Bucuresti. Am fost cu el fupa rugi pentru ceai (ceaiul din garduri) o parte pentru
cabana si o parte sa am acasa pana peste 2 saptamani. Dupa ora 12 au inceput sa plece
masinile. In Satic ne-am oprit la Brandusa, la Dom Profesor sa mancam o ciorba si sa-i
multumim pentru ajutorul acordat marti seara. Urmatoarea oprire la Mausoleul Mateias
aflat in Comuna Pravat. Am revazut pentru a treia oara mausoleul si impresionanta
diorama cu efecte audio-vizuale reprezentand luptele de aparare din zona Vaii Mari
Pravat Dragoslavele, am cumparat cateva kg de mere neaose, mai zbarcite dar cu aroma
si gust si hai la drum spre Bucuresti. Am intrat repede in ritmul si nervii cotidieni
cand diferiti indivizi te fortau sa franezi sa se bage ei, pe autostrada tocmai ce se
formase un accident in lant datorita vitejilor de genul asta noroc ca am trecut. Cei
care au plecat mai tarziu au ajuns la 11 PM in Bucuresti.

Cam asta a fost Daca v-a placut va multumesc. Daca nu astept critici si observatii.

Carari line caci insorite se ocupa altii sa le avem:(

Dan Stanescu
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menționate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma și conținutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii PADUREA CRAIULUI - Pestera Vantului  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Motel Lesu Baraj  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Pestera Rosie  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Cabana Baraj Lesu  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Coada Lacului Lesu  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Casa de Vanatoare Barsa Mare  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Casa de Vanatoare Piatra Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Cornul Vanatorului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Pietricica  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Zorelelor  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Sperantelor (Cioranga Mare)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Garofita Pietrei Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Valea Padina Lancii  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Podul La Riul Mare Spre Magura  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Crucea Granicerului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Marele Grohotis  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Spirla  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Mt. Padina Popii  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Valea Pietrelor  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Curmatura Pietrei Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Valea Padina Hotarului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Brina Caprelor (Craiului)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Diana  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Padina Sindileriei  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Padina Lui Man  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Dealul Pietrii  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Virful Ascutit (Lehmann)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Varful Padina Popii  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Casa Crucea Pajurei (dn73, Km93.5)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Crucea Vatafului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Grind  
Muntii PIATRA CRAIULUI - La Lanturi  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Plaiul Foii  
Muntii PADUREA CRAIULUI  
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  


Comentarii
De Ștefan Mădălina - publicat Miercuri, 30 Apr 2008, 10:54
traseu pe cinste:). Felicitari!
Comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii




© Copyright 1999-2019 www.alpinet.org