
Dupa-masa tarzie de iunie. Lasam masina in Gura Raului, cu gandul la
inaltimi. Dupa ploile de amiaza vremea s-a mai limpezit, dar norii inca sunt
stapanii cerului. Plecam de la asa zisa cabana (renumita in ultima vreme pentru
nunti, chefuri si manele) pe drumul forestier spre Prapastii. Alegem sa urcam pe
langa Valea Curmaturii... parca ne saturasem de Zanoaga, si apoi pe acolo ne mai
intalneam si cu ciobanestii de pe la stane. Drumul forestier
spre Prapestii nu este o mare placere, mai ales cu ranitele grele in spate.
Si
peste toate mai este si lung. Dupa jumatate de ceas intram intre peretii de
piatra, scapati din coastele Zanoagei si Toanchesului. Micul paraias al
Zarnestilor a sapat un canion de peste 200 metri inaltime, pe alocuri. Dar tot
acest mic paraias, s-a umflat in...