Dupa-masa tarzie de iunie. Lasam masina in Gura Raului, cu gandul la inaltimi. Dupa ploile de amiaza vremea s-a mai limpezit, dar norii inca sunt stapanii cerului. Plecam de la asa zisa cabana (renumita in ultima vreme pentru nunti, chefuri si manele) pe drumul forestier spre Prapastii. Alegem sa urcam pe langa Valea Curmaturii... parca ne saturasem de Zanoaga, si apoi pe acolo ne mai intalneam si cu ciobanestii de pe la stane.      Drumul forestier spre Prapestii nu este o mare placere, mai ales cu ranitele grele in spate. Si peste toate mai este si lung. Dupa jumatate de ceas intram intre peretii de piatra, scapati din coastele Zanoagei si Toanchesului. Micul paraias al Zarnestilor a sapat un canion de peste 200 metri inaltime, pe alocuri. Dar tot acest mic paraias, s-a umflat in...

Nu există comentarii