Sau Românii şi Ursul. Ursul la singular, pentru că în curând va fi doar unul. Săracul Urs nu prea mai are loc pe plaiurile mioritice, dacă mai răbda el cum răbda să-l împuşte capete încoronate, ambasadori, senatori, şi alţi inşi de genul acesta, nu i-a mai putut răbda pe nişte amărâţi de români ieşiţi după ciuperci, pe nişte muncitori salvatori şi pe nişte vecini ce îi hrăneau numai cu nişte gunoaie. Săracul Urs sau ursuleţ în acest caz, a avut şi el o răbufnire de orgoliu! Deşi „codru-i frate cu românu”, şi Ursul e un copil al codrului, deci Românul îi era unchi, au apărut asemenea tensiuni în familie încât totul s-a sfârşit tragic, şi pentru Urs şi pentru Român.