OFRANDE ABEONEI-XVII- Am nimerit în paradis. (Munţii Rodnei, 19-21 februarie 1990) Mai devreme decât îndrăznisem să sper, încep ascensiunile montane de anul acesta. Aşa cum stabilisem cu Grigori-senior, urmează sa merg la Borşa pentru a lua a doua „tranşă“ de cartofi. Din decembrie anul trecut, când am făcut ultimul drum la Borşa, şi până acum, în istoria ţării, în viaţa romanilor, s-au produs mutaţii radicale trecându-se de la întunecata „epoca de aur“ la epoca democratiei. Aprovizionarea cu alimente a Iaşiului s-a ameliorat oarecum dar cum, spre norocul meu, cartofii sunt plătiţi trebuie să merg să-i iau. Spun spre norocul meu pentru că nu-mi arde mie de cartofi, cât mă răscoleşte dorul de munte. Aşadar, în zi de marţi, 18 februarie 1990, în faptul serii, cu schiurile în spinare, urc în acceleratul ce pleacă spre Timişoara şi apuc calea muntelui într-un prim voiaj, voiaj care sper să fie un preludiu la celelalte cinci pe care le-am programat pentru anul acesta. Fără peripeţii deosebite, mai mult dormind obosit fiind după o tură de serviciu de noapte, datorită emoţiilor provocate de gândul la viitoarea întâlnire cu muntele nu mă odihnisem deloc în timpul zilei, iată-mă ajuns la Salva unde urmează să aştept trei ore trenul care mă va...