Rânduri pentru prieteni (Ceahl ău, 2-4 iulie 2008) 1 Marţi. Tare greu mai este de făcut un rucsac mare în care pui lucruri puţine! Dar altul mai mic nu am aşa că am aruncat, pe lângă cele necesare, o carte alături de o revista Rebus (inutile, după unii) şi 62 de toamne, ierni, primăveri şi veri, de-a valma (inutile, după mine) şi iată-ne aşteptând în răcoarea dimineţii plecarea spre Durău a microbuzului firmei Geo-Tur. Prima ieşire la munte de anul acesta am pus-o la cale împreună cu Antonella şi „ profa de chimie“ (în particular, Rădiţa); echipa este completată cu fiica ei, Sara şi, bineînţeles, cu nelipsita Saşa care se dovedeşte a fi cea mai vioaie membră a grupului; cu limba scoasă, mai-mai să se împiedice în ea, aleargă de la unul la altul îndemnându-ne, parcă, să plecăm odată. Şi plecăm. Şoferul, moldovean sadea, conduce domol, creându-ne condiţii să ne delectăm cu imaginea lanurilor poleite de razele soarelui dar şi a satelor care-şi schimbă înfăţişarea de la un an la altul, mai să nu le mai cunoşti; parafrazându-l pe un fost ministru al transporturilor îmi vine să spun: „spanioli, italieni, aici sunt banii voştri!“ Mastodonţi de multe tone ne depăşesc în huruit asurzitor de motoare, grăbindu-se la treburile lor, din când în când...