Obiective: regiunea de izvoare şi rezervaţia naturală Timp necesar: 2½ ore Drum forestier

Accesibil în orice anotimp.



Este un traseu uşor, care poate fi urmat pe aproape 6,5 km de către orice turist venit la odihnă în oraşul Sinaia. Poieniţele cu flori, izvoarele de la obârşia văii şi rezervaţia cu narcise constituie puncte de atracţie şi desfătare. Pentru parcurgerea traseului se pleacă din gara Sinaia. Se traversează liniile către magaziile de pe malul drept al Prahovei. Prin spatele acestora trece un drum forestier care traversează Prahova peste un pod din piatră. Va fi urmat drumul care timp de 7-10 minute se desfăşoară paralel cu râul. Din dreptul confluenţei cu Valea Rea, drumul coteşte la dreapta, urcând în lungul acesteia. Intrăm pe noua secţiune a traseului după ce privim încă o data splendida panorama pe care o oferă oraşul Sinaia şi abruptul Munţilor Bucegi la sud de vf. Caraiman. Trecem pe lîngă cîteva grajduri şi timp de 5 minute urcăm o pantă foarte mica. Pe stânga drumului se ivesc un vechi hambar şi rămăşiţele unui grajd. De aici, panta începe să crească treptat. În albie vedem zidul unui baraj de pe care apa cade cu mult zgomot. În spatele zidului, prin masa bogată de aluviuni, apele riului se împart într-o mulţime de şuviţe. Panta tot mai mare face ca în scurt timp drumul să se afle la o înălţime de 30-40 m faţă de albie. După 15-20 minute de la intrarea pe Valea Rea se ajunge în punctul cel mai înalt al urcuşului de pe această secţiune. Încă 5 minute urmărim o pantă foarte mica, după care începem coborîşul până la albie (circa 300 m). În conti-nuare, drumul se desfăşoară în vecinătatea râului pe aproape 1 km, într-un urcuş de 5-70. După 50-60 minute dc la plecare ajungem în mijlocul unei poieni, la o confluenţă principală; către est se vede o parte a vârfului Drăgan, înspre nord (stânga) sectorul superior al Văii Rele, prin a cărei deschidere poate fi admirată culmea nord-estică a Muntelui Cumpătu. La poalele ei se află punctul fînal al excursiei. În poiană se poate face un popas. La reluarea traseului se trece peste pârâul ce vine din dreapta, pe lîngă o cabana forestieră. Treptat, panta creste, dar nu de-păşeşte decît pe unele porţiuni 15 grade. Urcuşul se face în lungul drumului forestier, mai întîi pe la marginea pădurii, apoi pe lîngă albia pârâului. Impresionează cantitatea mare de prundişuri acumulate în albia Văii Rele, prin care apele pârâului se ramifică, iar uneori dispar. În spate, către sud, putem urmări cu privirea culmea Câinelui. Se suie ceva mai greu prin lăstărişul de fag. După 30-40 minute de la reluarea traseului se ajunge sub Muntele Cumpătu, la 1250 m. Aici, firul principal al văii, venind din dreapta, descrie un cot de aproape 900. Pădurcă de fag apare ca o panglică la baza versanţilor. Deasupra acesteia, păsunea îînbracă aproape în întregime muntele. Primăvara, la fineie lunii aprilie, aici pot fi văzute pilcuri numeroase de narcise.

De aici, cei temerari se pot angaja în ascensiune până la vârful Baiul Mare (încă 650 m di-ferenţă de nivel). Se urcă direct pe versantul vestic al acestuia, mai întîi prin pădurcă rară, iar apoi prin păşune. Pe parcurs apar numeroase poteci de vite. Se recomandă însă întoarcerea pe traseul descris.